Secvente
"Poate că dumneavoastră nu cunoaşteţi copacii, nu i-aţi simţit niciodată respirînd, nu i-aţi văzut niciodată făcînd dragoste, nu ştiţi că ei respiră şi fac dragoste ca şi fluturii. În grădina casei mele de la ţară este un chiparos, un chiparos minunat şi foarte înalt; el iubeşte o minunată şi foarte înaltă chiparoasă din partea cealaltă a străzii. Noaptea îşi vorbesc, îşi aruncă unul altuia seminţe uşoare, ce cad apoi în pădure, pe pajişte (... )" Oriana Fallaci
Despre doi oameni.
Sunt oameni care au trait o viata iubind ideea, era sio piesa de teatru, cred.
despre doi oameni care si-au scris o viata... stii asta? Si care batrani find s-au
intalnit... si au efat in sfarsit povestea cea adevarata... hm, dar ce e adevarul.
Fiecare a tesut o alta poveste de dragul celuilalt si de dragul ideei de iubire. Dar au
ntinerit cand s-au întalnit.
Despre copaci.
” Noaptea îşi vorbesc, îşi aruncă unul altuia semințe uşoare, ce cad apoi în
pădure, pe pajiște”. Frumos spus.
Atunci. cand am aflat am vrut sa ma fac tamplar, sa fac cate-un scaun din
dragostea lor si sa ofer la cine citesc în ochi singuratatea... mi-e frica ca o termin
toate padurile si numai scaunul meu o sa uit sa-i fac.
Despre sanul meu.
Ultima data cand te-am vazut am oprit un fir din parul tau. L-am atasat ia sanul
drept. Ziele trecute m-a durut... si mi-am dat seama ca sanul nu era cel bun. Am
uar firul de par si acum s-a contopit cu sanul stang. Acum e bine. Si-a gasit locul.
Asa ca in noaptea asta te voi iubi în semne si-apoi te voi strange în ghearele
EU-lui meu si nici nu-mi pasa ca nu vrei, esti oricum aici... în sanul meu stang.
Despre unghia mea.
Mai tii minte unghia mea cu o pata? cum te uiti la pata de fiecare data cum se
ducea spre varful unghiei? Acum aproape a disparut. Cred ca trebuie trebuie sa
au fiecare unghie in parte sa o lovesc. Sa aibe fiecare pata ei... dar de mai multe
maini de unde fac rost?
Despre tavanul tau
Ma gandeam într-o zi, cand nu esti acasa sa ti-l zugravesc... dar nu stiam în ce
culoare. Asa ca ce mi-am zis... hai sa decupez din cerul nopti. Am taiat usor o
bucata în care este si Luna. Acum sunt speriat. Am gresit. Am uitat de eciipse.
Despre clipe.
Ma gandesc ca mi-ai fi de-ajuns sa te am cu tine de ia un rasarit la altul, doar
atat... dar cu tot. As putea sa ma laud apoi ca am iubit iar. Poate totusi n-ar trebui
sa avem pretentia sa iubim persoane, doar ciipele ar fi mai bine. Sau poate ca
atunci cand iubim lucruri doar pentru ca apartin cuiva, pentru ca poarta respiratia
cuiva sau semnatura altuia.
dar clinele sunt orfane fara oameni.