Fantezii Erotice

Aseara, tarziu în noapte, m-am trezit, calatorind prin mine. Nu prea stiu ce
cautam... humminile se intretaiau în umbre.

Daca reusesti sa privesti în interiorul tau, de multe ori nu te recunosti, vezi multi
straini, te intrebi cine sunt... vezi curcubeul de culori infasurat în cenusiu si negru.
si totusi sunt culori care te imbraca în frumusete.

Verdele - inseamna viata, reinviere, tinerete si crestere. Din sanul pamantului
primavara isi creste tainic cate un mugur din care curg boabele de roua, scuturate
de trecerea timpului, imbracand o noua haina: o frunza, O iarba, un copac, o
floare... Aceasta culoare creaza un mediu deosebit de placut, inistitor, tainic - este
culoarea bucuriei si a pasiunii. Verdele duce spre cunoasterea adanca a lucrurilor
si spre o tinerete vesnica. Verzi sunt si ochii mei in care viata-rmi se oglindeste.

Cenusii sunt durerile noastre, avem nevoie de ele, dar mai multa nevoie avem de
viata, de iibertate. Privirea ta trece prin mine, imi lasa în urma o lume pe care doar
u ti-o inchipui, e un vis, un joc... e doar o iluzie... Am incercat mereu o evadare din
acest cenusiu anost si plictisitor, care m-a tinut intr-un frig patrunzator, mereu am
avut senzatia de tristete si melancolie a acestor pete de culoare. Nu le pot da uitarii
chiar daca sunt sterse, unele sunt bucurii in aducerile aminte. Suferinta pare a fi o
parte integranta a vieti pe pamant.

Ce culoare o fi avand dragostea? E o culoare nedetinita, se amesteca cu verdele,
cu griul... cu negrul pe alocuri. Sa te uit ar insemna sa-mi uit viata. Voi mai striga o
data din rasputeri., te iubesc?!

Pe alocuri negru - o zona a misterelor, sunt de fapt mormintele unde sunt
ingropate cwiniele care transcend si ma coplesesc cu muzica din poezie mele,
abisuri adancite în haosul originar, iar intr-unul stau toate lacrimile de fericire care
nu vor sa moara, fiindca fara fine nici nu puteau sa se nasca flori fara spini. Fiecare
acrima s-a transformat intr-o floare rosie, a bucuriei, iar ochiiin tristetea lor au
piasrmuit flori albe de crin. Zilele si noptile transformate în petale sunt cioburile
neimplinirior asternut la picioarele tale. La o margine sunt tacerile mele arzand de
racoarea lacrimilor.

Cuvintele! Da, cuvintele sunt albastre, ratacesc de multe ori fara tel, fara soarta,
plecate pe taramuri de vis, undeva la marginea dorului, cateodata nemiscate,
alteori dansand în falfairea noptii la umbra gandului ca te voi simti aproape
strabatand timpul impreuna, dincolo de stele, sporind taina cea ascunsa.

Albastre - cuvintele ratacind în nemarginirea simbolului visari si creativitati, ne trec
prin inima si devin uneori violete strivindu-ne auzul atunci cand în jurul nostru totul
e imaculat de alb. Acest violet ar fi visul neimplinit sau mirosul trandafirului lasat pe
asternutui cald? E de fapt trecerea intre vizibil si invizibil intre ceea ce stim si
nestiut. Ma linistesc în abisul violetului
Apar coloanele nesfarsite descompuse de stele si dor - e speranta! Orbirea ochilor
ai va sangera neintelegand nici atunci, der nici acum ca ai avut o iubire sincera. Ce
m-as fi facut fara speranta? E atat de frumoasa! Are claritatea cristalului,
impezimea apei si tot timpul sperand m-am apropiat de Dumnezeu.

lar sufetele! Sufletele sunt albe, intruchipand puritatea, sfntenia si perfectiunea -
mireasma curcubeului. jar omului ii este dat sa se bucure, dar nu de albul ninsorii,
ce-i cere si ui sa ninga peste iubirile dorminde, ci de acest alb al umanului

Sufletul e sanctuarul sperantei, al frumosului si al vietii. De fapt ce este viata?
Ceea ce vei decide tu sa fie, chiar daca roata vietii isi urmeaza cursul, chiar daca
nu te cunoaste nimeni, te deprinzi sa fii multumit cu starea în care te gasesti!

Pastreaza oare sufletul nostru ceva din natura? Dat Un colt de pamant, care are
culoarea focului - marturia fericiri, tine n el incatusata taina de care s-a impartasi.
S-ar putea ca un calator pribeag asezandu-se sa tresara de un fior nedeslusit. S-ar
puea sa aiba acel zambet de fericire, care nu-i altceva decat... imbraisarea
noastra.