Asteptare
Pentru tine Ciala cu drag: )
Eu sunt... Nu stiu cine sunt.. Ma pierd în mine orbita de tumina... Tremur...Mi-e
fig...Mi-e frica...Mi-e frica de mine, de toamna, de ploaie, de frunze moarte... Mi-e
dor sa, fiu fericita, mi-e dor sa zambesc...mi-e dor de... viata...Mor incet, incet.
ncet...M-ascund printre ramurile viselor pe care nici macar nu ie mai cunosc... Voi
astepta...mereu astept...Mi se va spulbera cenusa in privirea cerului invatand sa
raiesc...Sunt o straina...De unde vin? De unde pot veni cand ochii-mi plini de
regrete si tristeti par doua candele aprinse in memoria milor de sufetele pierdute în
nesiguranta timpului? Priveste...Sunt goala. .Ma-ndrept spre acel indepartat
ntrezarit în armonii eterne dintr-un sfarsit si un infinit...De unde vin?... Eu vin din
lumea creata dincolo de zare...ntr-o nesfarsita oboseala si-n absenta ultimului
gand, simt viata in jur universala... Taina aerului otravit intr-un inceput de innoptare
al acelui orizont nemarginit, adoarme fara desteptare în mine...Demult, aici, la
marginea vieti, nu mai traiesc în timp...Nu mai am nimic de oferit.. Singuratatea
ma-nconjoara, iar intunericul ma strange la pieptul ui pentru a nu-mi mai da drumul
niciodata...Linistea ma opreste sa mai simt...Eu sunt nirnic si sunt totul...Privind în
ur, parca ma regasesc în umbrele mele calcate de ceilati, în cuvintele triste pe
care am uitat sa le rostesc, in iacrimile neplanse...Acum fug doar de mine
insarni..Omul de ieri a murit în cel de azi, cel de azi moare in cel de maine...Am
risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine? Daca am ochii deschisi de ce pasesc in
intuneric? M-am contopit cu el si m-am pierdut în abisul gandurilor infinite. Stiu ca
nu Stiu nimic si nici macar asta nu stiu...Cand voi inceta sa exist, nu voi fi existat
vreodata. Am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange. Si totusi, sunt
doar un am astentand.