← înapoi la listă

Dansul Iubirii si al Mortii...

autor: lavinia.velvet ♀ • categoria: Fantezii cu Necunoscuti • 3791 citiri

Uneori as vrea s-o iau de la capat dar alt glas din launtrul meu imi spune ca sufletul meu e gata. Ma gandesc la vesnica asteptare a fericirii care nu mi-a fost harazita si pe care n-am s-o pot avea.

Simt ca în mine s-a petrecut o schimbare. Eu insami nu-mi pot explica aceasta
schimbare, caci am pierdut obisnuinta de a-mi analiza propriile sentimente. Pana
acum tinusem intotdeauna buna ordine în cap si-n inima, ca si sertarele al caror
continut este pertect aranjat si unde amintirile nefolositoare si suparatoare sunt
indepartate.

Amorteala simturilor disparuse si amintirile incepura sa ma chinuiasca iar. Pana
acum catastrofa ma coplesise, dar asa cum sangele isi face drum cu intepaturi
dureroase prin madulerele fara viata, tot astfel sulerintele ingrozitoare imi chinuie
mintea. Dormind sau veghind, amintiile ma napadesc, cu atat mai amare cu cat
realitatea fusese mai favorabila. Pas cu pas ma urmaresc, fie ca pun mana pe
vreun lucru sau trec pe vreo strada, unde mai staruie TRECUTUL. Fantoma acelui
"A fost odatatnu ma cruta de fel: un muzicant de pe strada, un magazin, un atis,
fumul de tigara, copii cu ochi stralucitori care aduc pachete Sau canta de Craciun
toate acestea imi umplu ochii de lacrimi si-mi strang buzele, caci amintiile
ameninta sa desfaca barierele inimi. Vederea unui barbat inali, care trece pe langa
mine cu pasi mari ma face inca sa tresar, aducandu-mi aminte de EI. inrigurata si
singura retraiesc intreaga tragedie, "fiecare amanunt, pana la sfarsitul
inspaimantator, nemilos [...]

Cu ochii umflati, cu picioarele-mi amorite, cu mainile-ntinse-n gol si-nvinse
privesc la fereastra... Imi simt inima batandu-mi violent, atat de tare incat ma
doare... Sunt nelinistita, obosita, incapabila de a avea destula imaginatie pt viitor si
refuzand sa privesc inapoi, ma las absorbita de ceasurile ziei, de zgomotele strazii,
de luminile schimbatoare ale Cerului

Incep sa ma plimb nervoasa prin camera, desfatandu-ma cu iuxul de a fi singura.
Ma uit la pianul alb, mare, din injocul camerei, ca si cum privirea mea l-ar face sa
cante... Ma simt cuprinsa de o tristete adanca. Ma asez incetisor pe scaun si ating
usor, cu varul degetelor, clapele mari. inima mi se strange de duiosie.
Lumanarea cea mai indepartata de pe pian se ridica la acelasi nivel cu capul meu
i, fiind pe jumatate ascunsa, preface parul meu, f involburat in clipa aceasta,
intr-un abur de lumina ce-mi invaluie crestetui ca un nimb. Manutele mele sunt ia
locul lor, pe note, buzele-tmi sunt intredeschise, ciripind, intr-un duice diminuendo,
cuvintele de incheiere ale unei triste poezi[...]

Rosui aprins al draperilor se reflecta in infloriturile stotei mobilei alb-aurite.
Soarele strabate prin geamurile inalte si deseneaza pete luminoase pe covor. La
fereastra, ghivece cu flori albe si rosii, par niste pasarele exotice venite sa-si
odihneasca aici aripioarele ostenite de zbor.

Ating cu furie parca clapele, imi cant durerea, iar lacrimile ce se preting pe obraji
mei, imi pricinuiesc un inexplicabil sentiment de uimire dureroasa. inchid ochi.
Deodata _tresar si inlemnesc... Aproape de mine este EI. la fereastra... Ma
priveste atat de grav si staruitor, incat, cu fiecare vers al cantecului, obrajii mei se
aprind mai tare. Sfarsind melodia si ramanand nemiscata un minut, doua, dupa ce
rostisem ultimul cuvant, ma uit la EI. Pe trasaturile iui se asternuse ceva ca o
povara greu de lamurit

Simt sangele navalindu-mi în obraji si ma ridic brusc, speriata. Imi acopar tata cu
mainile. Simt ca inima imi sare din piept. EI isi inclina capul intr-o parte, ca si cum
ar vea sa ma priveasca tmai indeaproape si-mi intinde mana cu un aer de
demnitate. Sint lacrimile urcandu-mi-se în ochi si inima-mi care bate mai repede,
fara s-o pot opri. Mi se face deodata teama de propria mea inima. Niciodata nu
m-a tradat ca acum. De ce stateam eu acolo, atat de fericita si trista totodata, cu
atatea intrebari pe limba, ca un copil inspaimantat? lata, aceasta e una din
intrebarile care scormonesc în sufietul meu ca intr-o rana, incercand sa gasesc un
raspuns multumitor.

-TU... tu... -este singurul cuvant care-mi iese pe gura. Putinta de a-i spune TU, în
timp ce-i privesc ochii imi inzeceste placerea si rostesc dupa atatia ani, dulcele TU,
cu un glas al carui tremur, a carui neasemuita fericire nu se intalneste de 2 ori in
dragostea cu un barbat si nici de 2 ori in tot ceasul vietii Este un moment sublim in
evolutia mea sentimentala si orice moment de grija, de durere, de chin, paleste ca
flacara calduri sub bataia Soarelui. Plutesc intr-un extaz ce nu-si da seama de
sine, si dispretuiesc orice tulburare straina de viziunea feerica a acestei clipe.
Fericirea imi umple finta, trece de marginite fericirii omenesti. La acest sentiment
de piinatate sufleteasca Se adauga o mirare aproape speriata: uimirea de a sti ca
acest barbat, dumnezeule, atat de minunat, este acum, aici

Ma apropii usor de el.. Mi se pare atat de extraordinar, ca ma cred prada unei
halucinatii. Privesc cu uimire, cu farmec, fiecare trasatura a lui i] pipa acum cu
mana avida, ca pe un obiect rar, dorit cu insetare si pe care, in Sfarsit îl posed.
Acum ca-i am înaintea ochilor, abia ACUM reusesc sa inteleg adevarul vietii mele.
Abia în acest moment pot intelege de fapt ca-l iubeam de cand m-am nascul,
findca orice fiinta se naste cu un ideal de dragoste, iar idealul meu nu putea fi
decat EL, dar dorinta mea himera a prins trup în Ziua cand l-am vazut, dupa atatia
ani, adică AZI... Si acurn, azi, aici, inteleg ca iumea lipsita de sens, are un sens pt
ca exista EL!

Ma apropii si mai mult de e! si l intreb printre lacrimi

-Ce s-a-ntamplat cu tot ce purtam în noi, cu toate catre care tindearm, cu visele
noastre?

-Amintirea chipului tau senin, a ochilor tai umezi si sfiosi, mi-a ars sufetul în tot
acest timp... micuto. Vreau sa-ti sarut buzele pline si calde, vreau sa sorb nectarul
duice de pe buzele tale, vreau sa simt cum se strivesc sub presiunea gurii mele.
Visez si tanjesc dupa un sarut al tau, micuta mea!

In acei moment m-am apropiat mai mult de el. Mana lui m-a tras ferm de talie,
ipindu-ma de el si ridicandu-mi usor barbia a spus:

-Ma innebuneste felul în care tremuri in bratele mele, ma innebuneste partumul
pieii tale fine, mireasma parului (au reavan, moliciunea ta.

-Langa tine am cunoscut bucuria de a fi aceptata, pretuita, ocrotit, dragul meu.
Vreau sa faci dragoste cu mine, acum, aici! Vreau să fiu a ta, dragul meu!

Ii simteam corpul dur, muschii incordati si treptat-treptat ma parasea curajul în tata
mascuiinitatii sale. Gura sa se abatea asupra gurii mele intr-un mod posesiv, lacom,
dar nelipsit de tandrete. Wmmm... scot niste sunete, mai degraba scancete de
foame si satisfactie, gemete de dorinta si implinire.

Ma ia în brate (ma simt ca un ful în bratele lui) si ma poarta astfel pana ajungem la
pian, apoi ma aseaza cu grija... pe pianul alb, mare... Manutele mele îi aling avide
ochii, nasul, gura... EI ma saruta apasat si lung pe gat... pe umeri... pe gura.
Tremur toata, plina de dorinta, si ii infig nemilos unghile în spate, simtindu-i
respiratia fierbinte si grabita. Din adancul gatului sau ies sunete groase, ragusite,
pline de dorinta... Cuprinsa de neastampar ma misc sub el. Imi tine capul nemiscat
n timp ce buzele iui imi strivesc buzele, le freaca, le desfac, le gusta... Apoi isi
aseaza palmele mari si calde pe sanii tnei micuti si tari, jucausi, cu sfarcuri tari,
obraznice, care-i impung palmele. Ahhh... mainile lui suni ca niste manusi pt ei.
Picioarele mele ii inlanuluie dornice mijlocul, chemandu-l tot mereu. EI insa ramane
o clipa spriin în maini, deasupra mea, si ma priveste cum imi musc buzele discret,
cum tin ochii inchisi de placere.

Si, deodata, isi trece o mana în parul meu si ma trage usor pe spate... Niste ochi
mari, cenusii, într-o fata piina de tristete si furie totodata, si un zambet care trada
suferinta -aceasta era imaginea care-mi devasta sufletul, imi strangea inima.

-Ce e cu tine, iubitule? -intreb speriata.

EI ma priveste continuu... i simt respiratia grabita.

-N-ai lasat sa se dezvolte sentimentul care incepea sa incolteasca, ai rupt cu
mana ta legatura dintre noi; n-ai avut incredere în mine.

-Mi-a fost teama. Am fost lasa... iarta-ma dragul meu! Dar am suferit cumplit si
cateodata cred ca sufar mai mult decat mi se ciwine. Si cu cat traiesc mai intens,
cu atat sunt mai vulnerabila,

-Teama? Teama de ce, de neplaceri?! -in ochii lui care ma priveau cu spancenele
ncruntate se citea provocarea. Apoi a continuat:

-Nu.. mu miculo.. iubirea e allceva. Iubirea nu poate fi aceasta neliniste
insistenta, acest sentiment de parca un vulcan ar sta gala sa erupa, zvariind în aer,
n mii de bucati, sanatoasa minte omeneasca. Nu putea fi aceasta multumire gasita
intr-un zambet, intr-o privire, într-o vorba care sa tradeze intelegere, intr-o gluma
care n-o putea percepe decat acela care poseda cheia. lubirea cere mai mult
lubirea trebuie sa fie betie, trebuie sa inalte pe cel indragostit peste el insusi si
mediul lui

Nu am indraznit sa intreb nimic. Eram coplesita de deznadejde. Aceasta
marturisire neasteptata ma zdrobise. Auzind toate acestea din ochii mei tasnira
acrimi fierbinti. Nu intelegeam de ce toate cautarile mele se izbeau cu tarie de
nalimea idealurilor, ca apoi sa se prabuseasca de pulberea infinitului. Sufietui meu
zacea-n ruina... Mi-am ridicat privirea sa-i mai vad... pt ultima oara. Dar el nu se
mai zarea. Lacrimi amare se rostogoleau cu indarjire pe obraji-mi incinsi. Plecarea
venise pe neasteptate. Era ca o moarte. Era a nu stiu cala oara cand fusesem
prada unei halucinatii
In acea cipa am simtit universul contractandu-se, racindu-se, departandu-se din
ce in ce mai mult de mine. în acei moment toate sperantele si visele mele zaceau ia
pamant. La intrebare "crezi în vise? * as raspunde acum că da, ca visele suntpt a
ne convinge pe noi oamenii ca nu exista imposibil, ca nu speranta moare ultima ci
iubirea pt viata.

Cand dragostea nu-si mai gaseste portita de iesire, devine o boala care distruge
ot ce atinge. Multi nu stiu (ferice de ei)ce inseamna a te sufoca sub apasarea unei
dragoste ia care TIMPUL nu-ti mai permite a raspunde.
lar EL, barbatul adorat, OMUL MEU, aceasta inima de aur, acest suflet ales dupa
care inca mai suspin este un... NECUNOSCUT.

Un necunoscut pt ca nu stie ce simt pt ei si un necunoscut pt ca am fost lipsita de
tot ce inseamna bucurie lui, durerile iui, neinistile lui... Simt cainta, cea mai
arzatoare cainta, iubitule da! As da orice pe lume sa-i mai simt din nou mana calda,
sa-i mai aud glasul viu, sa-i mai am inaintea ochilor. Dar toate astea abia ACUM!

Esti un necunoscut pt ca eu am vrut ATUNCI sa fii decat atat. PI ca ma amuzam
de pasiunea ta, te amageam, te rastatarm, te chinuiam. Esti un necunoscut pt ca
atunci cand sufletul tau cauta o iesire din labirintul sau, eu nu am fost acolo. Esti un
necunoscut pt ca tarzis am aflat ca ceea ce pe mine ma speria, pe tine te inspira.
Esti un necunoscut care faci ca inima-mi sa tresara sub intiuenta farmecului
nespus si de neinvins. Esti un necunoscut pt ca nu vei stii ca intr-un colt al lumi,
exista o mica neindemanalicace te va adora pana la sfarsitul zilelor ei!

Esti NECUNOSCUTUL meu

Autentifică-te ca să trimiți monede autoarei lavinia.velvet. Cu un cont îi poți scrie un mesaj, o poți invita în chat, îi poți comanda o fantezie scrisă anume pentru tine și, dacă vrea la rândul ei, puteți duce discuția mai departe cum vă înțelegeți.