Fantezii Erotice

Cândva, eram un drakkar înfruntând furtunile în larg. Dar, într-o zi, Thor avea chef
să se distreze şi m-a zărit pe mine în larg. Şi a pornit o furtună care mi-a sfâşiat
pânzele, mi-a zdrobit prova, mi-a rupt catargul. Şi când s-a plictisit, m-a abandonat
pur şi simplu acolo unde m-a găsit. Sfăşiată, dar nu şi scufundată. Şi am continuat
să plutesc pe apele tulburi ale marilor şi oceanelor aşa cum soarta a voit. Dar.

După multe călătorii şi războaie am ajuns într-o zi în preajma lui Loki. Şi m-a
ademenit cu vorbe dulci, ierburi, prafuri şi lichioruri. Şi am gustat din toate plăcerile
până când Helnu a mai suportat destrăul şi m-a izbit de stânci, ajungând o epavă,
naufragiată în ape străine. Eşuată pe fundul apei, nu ştiam ce să mai fac, cum
să-mi revin. Ştiam că nu voi mai putea fi ceea ce am fost cândva: o corabie cu
pânzele În vânt, năvalnică arimă de război, neinfiicată şi mândră. Eram epava unui
dakkar. Atât. Singură cu atâtea stânci în jur şi valuri înspumate. Pâna când.

Trecând pe acolo, Eir m-a zărit şi a încercat să mă salveze. A făcut ce a ştiut ea
mai bine. Dar n-am vrut să fiu adusă Înapoi în larg. Vroiam să rămân pe fundul
apei să rămân necunoscută, nevăzută. Să nu mai flu stricată iar, să-mi simt din nou
pânzele sfâşiate şi lemnul rupt. Să fiu lăsată în pace, să nu mai fiu falnică şi
mândră ca apoi o furtună să mă strivească iar, să nu trebuiască să mai lupt cu
valurile şi stâncile marilor. Nu mai vroiam.

Navigând cu a sa Skidbladnir, Freyr a ajuns prin apele unde eram eu în derivă,
jasată de Eir. Şi s-a îndrăgostit de mine. Eu eram oarbă, surdă şi necruțătoare şi
nu vroiam să ştiu nimic de nimeni. A acostat în preajma mea, râbdător, aşteptând,
incurajându-mă mereu, ferm şi totuşi calm, sâ-mi întind pânzele să navigăm
impreună. Şi au trecut zilele, apoi lunile şi incet, încet am început să am încredere
în el, în puterea lui, în curajul lui, în vorbele-i blânde şi iubitoare. Am început să-l
îndrăgesc, dar eram prea mândră şi prea încăpățânată ca să o recunosc. Până
când o furtună ne-a despărțit pentru o vreme. Eram din nou pierdută, imi era fiică,
nu-mi mai plăcea singurătatea. Î! vroiam în preajma mea. Vroiam să-i simt din nou
prezența alături, vroiam să-i mai aud din nou glasul, să mă simt alintată şi alinata.
Nu mai era lângă mine. Înnebuneam!! Nu era nicăieri, nu-l zăream, nu-] auzeam.
Şi mi-am întins pânzele şi am navigat din nou. Din nou, în larg. Tematoare, timidă,
atenta la tot ce era În jur, dar navigat!

Spre Freyr.