scrisoare in neant...
Scrisoarea mea e de ulei, iubite; Ulei din candele, ulei din cani. Ti-o scriu ca sa-ti mai treaca intristarea S-o ai ca amintire. Peste ani, Cu tine, printre candele sa iei Scrisoarea mea de rana si ulei.
Cel mai firesc inceput mi s-ar parea acesta: te-am iubit!
Stand fata în fata te-am mangaiat ca un orb incercand sa citesc în fiecare rid o
bucurie, O lacrima, o infiangere sau un succes. M-am cautat pe mine - ai fost
oglinda care mi-a ipsit timp de 28 de ani, pamantul in care mi-am putut gasi, în
sfarsit, radacinile. Si unde as fi putut ramane, pentru intaia oara, neclintit, sfidand
vantul care ma purtase, pana atunci, a voia intamplari.
Acum nu mai este loc pentru cuvinte. Nici reprosuri. Nici multumiri. Poate doar
intrebari... aceleasi care mi-au macinat noptile... si la care doar tu imi puteai
raspunde.
Au murit visele mele tragic si neasteptat iar eu am ramas ca o cutie pratuita a
carei cheie nu o mai are nimeni. Cred ca atunci cand ai plecat ai uitat sa îmi dai
cheia care ar fi putut deschide, în sufletul meu, cutia in care sunt si azi cuvintele
"TE IUBESC"... cuvinte destinate tie.
TE IUBESC, oriunde ai fi si orice ai face. Te voi iubi in continuare... ca pe o
naluca:
Te voi cauta în continuare în fiecare chip intalnit pe strada.
Aici sunt. Si te voi astepta mereu. Chiar daca tu ai ales-o pe ea in locul meu
Chiar daca moartea a invins.