pana data viitoare...
Ultima fantezie sau poate voi continua, dar nu pe aceeasi tema. Si omul e schimbator, asa i se schimba si gandurile si fanteziile... Daca intr-adevar a fost doar o fantezie... Este tot o dedicatie... asta este pentru tine, V.
Si au facut dragoste incet, de parca acum ar fi prima oara. Se redescoperau
pentru a nu stiu cata oara, se mangaiau incercand sa memoreze unul altuia fiecare
cm din corp astiei incat sa nu uite nimic pana data viitoare... data viitoare... de
fiecare data traiau pentru data viitoare cand se vor revedea, cand vor putea să se
reintalneasca. De ce timpul trecea atat de repede cand erau impreuna si atat de
incet cand nu erau unul langa attui? Cum putea fi atat de necrutatoare soarta, cum
putea sai tina atat de mul: timp separati? Nu vedea ca se iubeau? Ca nu puteau
trai doar pentru acele clipe de frenezie si beatitudine?
Ea î iubea ca o nebuna, s-a indragostit din prima clipa, cu toate ca atunci nu a
vrut sa recunoasca... aril iubea cum nu credea ca va putea iubi vreodata. Îl iubea
ca o adolescenta care acum descopera ce inseamna viata, iubindu-i pasional si
nebuneste. Ca o tanara care deja stia ce si cum ii place celuilalt si totusi
descoperind de fiecare data ca este tot altfel. Ca o femeie arfi vrut sa-i tina in
brate, sa-l imbratiseze, sa-l iubeasca si sa nui mai dea drumul de ia sanii ei. De ce
aceasta clipa nu poate dura o vesnicie? De ce el trebuie sa plece? De cet?! Cand
a doar pentru aceasta clipa traia, pentru acest moment ea se ridica dimineata din
pat, cand tot ia el este cu gandul si inima.
De fiecare data era ia fel. Emnotia de dinainte, intrebarile si gandurile, oare se vor
vedea sau nu se va putea, bucuria revederii extazul intalhirii si tristetea parasiri
pana data viitoare.
Vroia mai mult si tot mai mult, si tot mai greu ii era sa se desparta, pana data
viitoare.