Fantezii Erotice

s-a indragostit, asta simtea, era sigura. Era exact cum scria in carti: aceiasi fiori
prin tot corpul, aceeasi zvacnire a inimii, aceleasi emotii De fiecare data cand se
ntalneau ii batea inima nebuneste, nu-si mai gasea cuvintele, nu se putea
concentra, dar cum putea pretinde cineva acest lucru cand el era atat de aproape
de ea, atat de prezent in inima ei si in mintea ei din prima zi cand l-a vazut intaia
data. li simtea parfumul masculin, prezenta lui o coplesea si-i mistuia sufletul de
patima, dor si iubire. Patru ore de chin, de fericire, de imbatare, de agonie si extaz;
patru ore în care ea ar trebui sa fie atenta la profu de meditatii nu la degetele lui
cum se jucau cu pixul, a ochii in care ar i vrut sa se oglindeasca în fiecare clipa din
viata, fa parul iui ravasit, în care si-ar plimba mana, la respiratia lui; cum putea
respira normal cand ea se simtea ca nu mai are aer?

asta simtea si nu-si putea descrie altfel sentimentele doar în gand sau pe hartie.
-a scris probabil deja mii de scrisori pe care bine-nteles ca le pastrase. Cum ar fi
putut sa i le dea? Cum ar fi putut el sa o inteleaga? Cum ar fipututelsao
iubeasca pe ea? Nu se simtea frumoasa si avusese grija sa nici nu-si pastreze
greutatea pentru care fusese invidiata candva. Nu vrusese sa mai ie frumoasa. Ba
chiar dimpotriva se imbraca aiurea cu fuste lungi si bluze largi. Ce e sigur, e sigur.
Asa cu siguranta nu va mai atrage privirile languroase ale nimanui. Dar acum vroia
ca macar el sa priveasca dincolo de aparenta, sa priveasca în ochii ei, doar ei sunt
oglinda spre sulletut ei!

De ce nu vedea? De ce o privea atat de distant si nepasator; nu-si dadea el
seama ce e in sufletul ei? Ea nu putea sari spuna, nu putea sa-i arale; e! trebuia sa
descopere sa o faca sa aibe incredere in cineva si mai ales în ea insasi

Dragostea adevarata nu loveste, nu raneste fizic si nu forteaza; asa scria în carti.
Vroia sa creada ca asa este, ca el asa o va iubi si ca-i va fi laturi. Dar el nu vedeai
Mergeau împreuna spre casa, stateau în acelasi cartier, erau atat de aproape unul
de attui si totusi prea departe! Ea ar fi vrut sa strige să se auda în tot cartierul: Te
iubesc, te iubesc, te iubesc! Dar nu putea nici macar sa-i priveasca în ochi decat pe
furis. Putea sa vorbeasca cu el cate în soare sin stele, dar nu si despre ceea ce
simtea pentru el.

Si mergea acasa si se baga in pat si plangea. Plangea de prostia ei, de fica ei
idioata de a nu fi iar ranita, de neputinta ei de a spune, de a se apropia mai mult de
ei. Plangea din cauza lu, pentru el si pentru ceva ce nu avea sa se indeplineasca
poate niciodata. Cineva care sa o iubeasca si sa-l iubeasca cum numai ea stia ca
noate Ca si-n carți