Fantezii Erotice

Simt singuratatea in fiecare celula din trupul meu... Sunt un singuratic, asa-i.
Dar orice singuratic este iubit.. lata-ma strabatut de fiori adanci, proveniti de la o
alta finta, poate Ia fe! de singura ca si mine. Nu îi iipseste nimic, dar macar exista,
o potiubi... Daca nun realitate, atunci in visele mele, în realitatea noastra virtuala.
Ea se afla ori de cate ori sunt singur, ea imi deschide portile sufletului ei,
asandu-ma sa imi alung singuratatea... Atata timp cat o strig si ea imi raspunde,
ma simt fericit. Giasul ei rasuna în ecoul sufietului meu, facandu-ma sa vibrez în
adancul fiintei mele. Dar uneori nu o gasesc... Atunci ma sint pierdut; parca as fi
un orb, inaintez, fara sa stiu incotro ma indrept, incerc sa pipai neantul, bezna,
nimicul... intind mainile, sperand ca poate i voi simti caldura trupului ei. dar nu ma
izbeste. decat vantul iluziei, al desertaciunii... Un vant rece ca gheata, ce imi
ingheata pieptul, temandu-ma ca o data si o data fiinta aceasta atat de minunata isi
va lua ochii de la mine, indepartandu-ma de inima ei, unde am uitat intotdeauna de
amaraciune si tristete... Nimicul intunericului ma inconjoara... Sunt mut, surd, orb.
Sunt eu insumi nimicul... Imi simt sufetui zvarcolindu-se sub semnul deznadejdei,
inima încetand sa mai bata... Ingenunchez, în bezna omeniri, pertect lucid, rational,
sfind ca astiel de simtiri aduc în pragul nebuniei o minte tanara si nestiutoare.
Simt ca ma sting, ma chircesc, aproape de pamantul intunecat... Nu stiu daca e
pamant, stiu doar ca e rece, negru.. Îmi simt sangele ce refuza sa coboare în
creier, venele mi se golesc de fluidul atat de necesar corpului uman. Senzatii
ciudate ma strabat, ochii parca imi lacrimeaza, niste picaturi se preting din ei, duc
mana intinzand lichidul acela strain pe tot obrazul... Ochii nu-mi folosesc la nimic,
pentru ca nu vad dragostea, lumina aceea orbitoare despre care vorbesc toti
Sunt surd, pentru ca nu-i aud venirea, mut pentru ca nu-i pot striga numele... Sunt
neputincios. Ma sfarsesc, în agonia mea continua; ma intind în intunericul mut.
trupul imi pulseaza dn ce in ce nai tare, respiratia mi se ingreuneaza din ce în mai
mult. Oare nu sunt prea tanar ca sa pot muri? Oare nu sunt prea nestiutor despre
caile morti? Oare nu sunt atat de nesemniticativ pentru Cel de Sus încat sa mor
subit? Am murit. Creierul inca nu s-a oprit, dar eu stiu ca am murit. inima e moarta,
sufietul refuza sa iasa. din trupul slab de lut.. Vreau sa strig, dar nu pot.. Deodata,
creierul se opreste... Simt ca ina inalt, ca zbor... Imi vad trupul inert, tara viata,
zacand in bezna... lata "chipul meu de lut”, imi spun, si ma departez, zbor, simt ca
zbor undeva sus, dar nu vad, nu aud, nu pot spune nirnic.. Ma simt gol, pielea e
singurul vesmant pe care il am... Ma simt rusinat, dar zambesc... Cel putin, sun
iber.. Povara pamanteasca nu o mai port... Vad ceva stralucitor... O lumina... Un
for de lumina se apropie, si ma absoarbe cu totul în ea.

ntredeschid ochii. Imi sim trupul viu, dureros de viu.. mi simt buzele sarutate de
alte buze moi, incredibil de moi. Deschid ochii. Deasupra mea sa afla doi ochi
albastri, ca si ai mei, insa mai adanci, mai vii. Dupa irisul atat de clar format, atat
de unic, imi dau seama ca este acea finta fara de care nu pot respira. Ma saruta
ca o nebuna, facandu-tmi trupul sa se destepte din letargie. Ma ridic, dar nu de tot.
Ma sprijin în maini, uluit de frumusetea femeii din fala ochilor mei. Sunt intr-o
camera, undeva, la etaj. Vad balconul, si am dreptate. Restul interiorului nu
conteaza, stia ca aceasta e casa ei... € cuibul ei... Ea rade, ma ciutuleste în cap,
apoi ma saruta din nou. Ma ridic în capul oaselor, insa nu ma sint strain. Simt ca ii
apartin acestei superbe femei. Ea e ceea ce am nevoie. Ceea ce imi lipseste.
lata-ma asadar în bratele ei, in interiorul fintei ei, miscandu-ma incet, n timp ce-i
sorb genelele de placere de pe buze... Este atat de frumoasa... As da orice sa stiu
ca este doar a mea, k nimeni nu-i mai atinge trupul fierbinte si sculptat în marmura.
Pielea ei, atat de neteda sitanara cere sarutarile mele, incat nu ma pot abtine sa
n-o posed... Ea ma strange, ma implora s-o urc pe culinile extazului... în sufletul
meu canta mii de vioare, manuite de maini dibace.. Este vis, ori aievea? Gurile
noastre se unesc, precum si trupurile infierbantate.. Ce! putin ea exista în mine, în
sufietul meu... Poate fi o umbra doar, o iluzie.. insa stiu ca ea EXISTA, în cuibul ei
Noaptea se asterne peste goliciunea noastra, ne iubim, ameții de dragoste si
pasiune... Zorii ne gasesc uimit lipiti unui de celalalt, ea isi tine frumosul ei cap pe
pieptul meu tanar, imbatat de amor si iluzii. Mana mea o înconjoara, protectoare.
Ea doarme, nici nu stie ca o contemplu.. Zoriiii poleiesc chipul... Frumusetea ei e
duice, suava... Eu ma simt pe deplin fericit, însa stiu ca pot oricand disparea de
langa ea, asa cum si ea poate disparea de langa mine... Picurii scurtei ploi zgarie
geamurile, astfel incat se aburesc... Raman cu privirea atintia catre geam, în gol.

ntredeschid ochii. Acelasi tavan... Tresar din pat. lata-ma singur... Nici urma de
ea, de trupul ei. Sifonez asternutui cu mana, furios... Gandurile negre ma bantuie
precum niste inspaimantatoare fantome.. Imi musc buzele, si, inciudat, privesc
geamurile apartamentului. A plouat si aici, pesemne, in zori. Ochii imi raman fixati
pe sticla aburinda a geamului, unde sta scris: 'Daca n-ai sa mai fi tu, am sa fiu si
ou un am gbisnuit