Fantezii Erotice

Seara trecu greu. Trebuia sa tin ochii deschisi, pentru ca mintea mea sa nu se lase
prada inchipuirilor de tot felul. Doream sa O sun, dar nu puteam vorbi asa, ia
telefon, fara sa o vad. M-am bagat repede in pat si am asteptat somnul ce intarzia
sa apara. intr-un tarziu am adorinit. M-am trezit a fel de tarziu a doua zi. Nu m-am
grabit sa o sun, m-am imbracat, am mancat, am stat apoi dupa-amiaza si am
meditat. Dar nu avea rost. Trebuia negresi! sa ii aud vocea, sa stam de vorba, sa
ne dam seama ce se intatnpla cu noi. Asa ca dupa vreun sfert de ora am sunat-o.
A raspuns ceva mai greu. Parea putin apasata de convorbire, asa incat discutia am
condus-o tot eu, cum era normal. Am intrebat-o pe un ton obisnuit: ce mai face,
cum se simte azi, daca e putin afectata de faptul ca vremea incepuse sa se
raceasca, nu mai era soare... dar cu toate acestea aveam nevoie de un contact
vizual intre mine si ea.

- Vino ia intrarea în parc in jumatate de ora. Voi îi acolo, te astept!

- 'Da", a inganat ea usor, iar eu m-am grabit sa inchei repede discutia si m-am
inarmai cu rabdare, incredere de sine si determinare. Nu mai vroiam atatea
jumatati de masura. Sosise momentul adevarului
A venit imbracata mai gros, dar ia fei de simplu. Cu cateva minute incepuse sa
ploua, usor, linistit. Dar ea nu parea sa fie afectata de vremea de atara. A ajuns
langa mine! si mi-a zambit. Atunci eu i-am zambit scurt, ca un flash foto, ca mai
apoi sa ma apropii direct de ea. Am sarutat-o intens, cu muita pasiune, desi noi doi
eram abia ia inceput. O tineam de mijloc cu o mana, iar cu cealalta ii cercetam
parul ei saten si matasos. Eu nu am inchis ochii, ea de asemenea. Priveam unui
catre altui si parca incercam sa gasim o dovada de sinceritate pura si de naturalete
n aces gest al nostru. Acest prim sarut nu se prelungi totusi foarte mult, caci eu am
apucat-o de mana si apoi ne-am plimbat prin parc, de data aceasta golit de
oameni, pustiu, prada picaturilor de ploaie. Singurul lucru pe care îl faceam era sa
ne sarutam din cand in cand. Nicio fraza prea lunga în acea plimbare, niciun sunet
strident care sa rezoneze. Si afara, ca si în sufletele noastre, era o tacere
lesavarsita si parca nici nai nu indrazneam sa a tulhuram