Amantul doamnei Richard
O minunata experienta, materna si inflacarata totodata.. O persoana careia ii multumesc si pe care o respect si astazi... Este o pagina din viata mea.: )
intr-adevar, viata iti rezerva nenumarate surprize, mai mult sau mai putin placute,
dar eu nu credeam ca voi avea parte de o asa experienta, intrucat am 23 de ani, si
a varsta asta ma limitez doar ia ce mi se ofera, nu indraznesc sa visez ja cai verzi
pe pereti. Nici nu mai stiu cum am cunoscul-o pe frumoasa si distinsa doamna
Richard, al carui amant aveam sa devin in scurt timp. Nu acesta este numele ei
adevarat, dar este oarecum apropiat de cei real, sotul ei provenind din Marea
Britanie, avand afaceri aici, în Bucuresti. "Madamme”, caci asa o strigam, vorbea
perfect romaneste, iar accentul ei britanic era pur si simplu incentator. Avea studii
superioare, deci nu era o oarecare femeie peste care daduse norocul sa
intalneasca un barbat influent si cu sange englezesc. Dar divortase de sot. cum
aveam sa afiu mai tarziu, si avea un baiat de varsta cu mine. Am omis sa spun ca
madamme avea 40 de ani (implineste 41 in iunie). Din cate imi aduc aminte (s-au
petrecut multe de atunci pana astazi, în doar cateva luni), am cunoscut-o prin
intermediul unui coleg de facultate, D., în modul cel mai simplu: am mers cu D.
acasa la prietenul surorii lui, pentru a ne ajuta Ia un proiect Acesta, M,, nu era
acasa si am fost primiţi de mama iui, madamme Richard. O casa intr-adevar
impunatoare, situata intr-o zona în care locuiesc oameni cu o anume clasa sociala.
Nu avusesem ocazia sa intru intr-o astfel de casa, mobilata cu mult bun-gust si cu
obiecte care de care mai pretioase. Ca sa nu spun ca mai aveau si menajera si
oameni care se ocupau de casa. Ne-am asezat pe canapeaua din sulragerie, era
imensa, si ii spuneau 'lving-room”: )). Eram amuzat, in sinea mea, intrucat ma
gandeam la micul meu apartament, cei care cunoscuse atatea mirosuri straine
feminine. Nu eram invidios, ci doar amuzat de snobistnul acelor oameni. Doamna
Richard, care ii cunostea desigur pe D., 'cumnatui” fiului ei, se arata bucuroasa de
neasteptata vizita, si isi exprima parerea de rau ca M. nu este acasa. Arata (înca
arata: D) super bine, inalta, ochi albastri si parul blond, coafat intodeauna,
supunandu-! la extensii si la diverse masti anti-degradare, ma rog, chestii absolut
femeiesti. De cum a intrat, l-a privit numai pe D., dar apoi, privirea i-a cazut pe
chipul meu serios, nu-mi dadeam seama cat de serios pot sa arat.
-Si tanarul? zise ea, privindu-ma în ochi. D. a balmaji repede ca sunt un coleg din
grupa, eu m-am ridicat de pe canapea si mi-am dat seama ca daca as fi dat mana
cu ea, as fi fost considerat un neciopiit. l-am sarutat mana, delicat, pielea ii mirosea
a crema parfumata. M-am prezentat inca o data, pentru ca D., colegul meu, nu ie
are niciodata cu bunele maniere. Mi-a aflat numele, si a zambit, elegant. Era
imbracata foarte “în trend", pesemne trebuia sa plece undeva. Ma simteam
oarecum jenat, eram imbracât mai simplu, aveam o camasa si pantaloni de stofa,
dar nu atat de eleganti pentru o doamna ca ea. imi priveam pantofi, erau ingriti,
dar parca nu meritau sa calce parchetul casei aleia. Ma simteam inferior, si voiam
sa plec cat mai repede. D. i suna pe fiul doamnei, si se indeparta cateva clipe de
noi. Ramasa singura cu mine, începu sa ma scaneze, iar eu taceam si-mi repetam
n gand ca probabil rade de mine, desi nu eram prost imbracat. imi treceau prin cap
ot felui de idei, care de care tnai abstracte, legale de pozitia mea sociala si de
statutul ei pe care îl avea.
-Cati ani ai, tinere domn? ma întreba, intr-un tarziu.
-22, am raspuns direct, sa nu cumva sa las impresia ca as fi intimidat de eleganta
ei. Zambi, pentru a mia ara, iar acest zambet imi starnea furie, pentru ca nu stiam
daca este ironic sau din mila. I-am explicat apoi, ca sa rup tacerea interminabila
care se asternuse între noi, ca avem nevoie de ajutorul lui M. pentru proiect, si ca
timpul era foarte scurt, nu mai aveam ia dispozitie decat 2 zie.
-Am inteles, dar M. este si ei ocupat cu facultatea, sii! mai ajuta pe tatalui cu
irma... Daca v-as putea ajuta eu, as face-o, dar mă tem ca nu pot. Si se uita ia
ceasul extravagant de pe mana stanga, si spuse:
-Oh, cat e ceasul! Ma tem ca trebuie sa plec. Atunci reveni si D., grabit. Daca vreti
sa-l asteptati pe M,, casa va sta la dispozitie, dar el se va intoarce tarziu si... D. o
intrerupse.
-Am vrea, intrucat am vorbit cu el sia spus ca termina treaba mai devreme azi
Daca nu va deranja, am vrea sa-1 asteptam.
-Nu! am rupt eu dialogul, nu voiam sa mai stau acolo nici un minut. D., mai avem
treaba azi, ai uitat? D. nu intelegea ce vreau sa spun, madamme ne privea
banuitoare, si parca intelese ca nu voiam sa mai stam:
-Nu va grabiti, mai bine serviti un suc sau o catea, orice ce doriti. Eu va las, ca am
de umbiat prin oras, dar voi stati cat doriti, -apoi adauga- casa e deschisa pentru
prietenii fiului meu. 'Mda, cum nu, mai ales ca eu abia daca l-am vazut pe M. o
data, si atunci în fuga! 1lsi lua ia revedere, sarutandu-i pe obraz pe D., iar mie imi
intinse mana, sa i-o sarut din nou. l-am sarulat-o, prelung, iar ea, zambi, multumita.
lesi in curte, deschizand garajul, si demara în tromba un Porsche minunat de
scump si de frumos, rosu si abia spalat. O priveam pe fereastra cum inainteaza
catre poarta, pe alee, cineva ii deschise poaria, si atunci ea privi catre fereastra de
unde o observam eu. Ma vazuse, desigur, isi puse ochelarii de soare siiesiAm
piacut-o din acea zi, der, asa cum am spus la inceput, ma limitez doar la ce mi se
ofera. M. a aparut la putin timp dupa plecarea mamei sale, am lucrat putin cu el,
era de-o seama cu mine, era ingamiat, si imbracat la patru ace, ca de! baiatur tatei!
N-am schimbat prea multe cuvinte cu M., mi se parea (3i nu mi-am schimbat
impresia nici acum) ca era sters, cu toata prestanta familei lui, sica nu facea
aliceva decat sa frece duda prin firma tatalui sau, si sa pretinda ca "face si ei ceva”.
Eram neincrezator în sprijinul pe care ni-l acorda in proiect, dar nu aratam asta nici
o clipa. intr-un tarziu, am terminat cu detalile de inceput ale proiectului, si ne
pregateam de plecare. D. cobora cu M. în curte, sa-i arate nu stiu ce, iar eu,
plictisit si satul de atata 'eleganta”, ma invarteam prin camera lui M., cu mainile în
buzunar. Se lasase seara, si eu inca eram în acea casa straina, care nu era a mea
si care ma facea sa-mi ies din minti cu extravaganta ei stupida. Camera lui M. avea
vedere în gradina, find la etaj. Superba priveliste.. "Ce idiot e el. *, spuneam in
gand, il invidiam pentru ce avea si pentru ca parea sa nu aprecieze nimic. Deodata,
simteam ca inima-mi bate mai tare, asa cum eram cu fata fa geam, simteam ca
sangele imi clocoteste prin vene si ca nelinistea ma cuprinse. "Trebuie sa fie
efectele Luni pline”, mi-am spus, dar am auzit un scartait, si m-am intors.
Madamme Richard se intorsese, si se afla in pragul usii lasate deschise. M-am
emotionat, si am cautat sa n-o privesc prea fix. Dar cum?! Cum, cand ea ma privea
de parca ar fi stiut din prima unde sa ajunga?
“Ati terminat lucrul? intreba ea, apropiindu-se.
-Uhm.. Aproximativ... M, si cu D. s-au dus sa ia nu stiu ce din curte.
-Au plecat, spuse ea, uitandu-se ca hipnotizata la mine.
-Cum au plecat?! aproape am strigat. mirat pana peste poate. Ma nelinistea
prezenta ei i imi venea sa sar pe geam de furie.
-Se intorc repede, au plecat sa cumpere ceva, de aici, din apropiere. Era mai
scunda cu un cap decat mine. Ma privea intens, iar eu innebuneam, ma simteam
atras, desteptase ceva in mine si voiam sa nu ma descopere. M-am asezat pe
canapeaua fiului ei, m-am uitat la ceas, mi-am trecut mainile prin par, faceam orice,
nu mai sa nu ma uit la ea. Ea era in picioare, in fata mea, imbracata sport, cu un
trening care îi arata fundul suplu si frumos sculptat. Sanii obraznici si mari
strabafeau tricoul, uitandu-se la mine, curiosi; privrile-mi fugeau catre ei, ca niste
sageti trase de niste maini nedibace.
-Te servesc cu ceva?
-Nu, multumesc, este tarziu si trebuie sa plec, si m-am ridicat în picioare, hotarat
sa plec singur. Venisem cu masina lui D. si tot cu e! trebuia sa plec, dar nu mai
conta, eu voiam sa plec imediat.
-Nu-i mai astepti pe baieti? intreba ea, mirata. Ochiiei de-un albastru inchis ma
faceau sa simt fiori in tot corpul si mi-am dat seatma ca sunt penibil. Cum sa nu-i
astept? Ce urat ar fi fost din partea mea sa plec asa!
-Ba da, ii astept, desigur, dar nu vreau sa deeranjez.
-Ei hai, cum sa ma deranjezi tu pe mine? si rase, amuzata de mutra mea
copilareasca probabil si natanga. Ma simteam chiar ca un pusti in prezenta ei
Puse un accent anume pe "u”, astfel incat m-am siintit onorat. Am zambit, pentru
intaia oara de cand o vazusem.
“Ai un zambet minunat, spuse ea, apropiindu-se iar.
“Multumesc ia fel, stimata doamna. Fu surprinsa de brusca mea destindere.
-Cum vrei cafeaua? Tare, fara zahar sau cum o bei? Am chicoti, intrucat nuri
spusesem daca beau cafea sau aliceva, dar am acceptat.
-Nu beau cafea de fel, dar île... Normala, cu zahar.
-Mie imi place... tare... sari simt gustul, si zarnbi, insinuant. Privrie îi fugeau catre
pantalonii. mei, care incepusera sa se ridice, putin, cate putin. Un scartait de
cauciucuri se auzira afara, urmate de un claxon.
-Cateaua ramane pe altadata, spuse ea, satistacuta.
-Desigur, am acceptat eu.
-Te conduc pana a usa. Te asteapta D.. Am coborat scarile, umar langa umar, si
era atat de fiumoasa.. La usa, ma saruta pe obraz, dar nu fu sarut, ci îmi supse
pielea cu buzele ei mari. Am vrut sa-i cuprind obraji in palme, dar m-am abtinut, si
ca imi deschise usa. Trebuia sa plec. Mi-am luat la revedere si am iesit. M-am
urcat în dreapta lui D., care pornise motorul si care mai schimba cateva cuvinte cu
M... M-am uitat la fereastra la care o privisem si eu mai devreme.. Frumoasa
doamna era acolo, dupa perdele. Mi-am dat seama dupa miscarile în iumina slaba
2 sufrageriei... O simteam acolo, privindu-ma, si o erectie dureroasa si puternica
ma surprinse pe scaun. M-am uitat insistent si isi arata chipul. Ma vedea privind
intr-acolo si stia ce mi se intampla... Am avut senzatia ca si ei ; se intampla acelasi
ucru. Strangeam pumni, neputincios, imbrancit de ratiune, care imi gonea
instinctul salbatic. M. ma saluta, i-am salutat si eu, si masina porni catre poarta.
inainte de a ajunge la poarta, m-am uitat la fereastra. Disparuse, cand privirea imi
fugi in_pragul casei, pe scarile de marmura. Era acolo, la lumina felinarului de pe
alee. Erectia se prelungi, si ma simteam ca un prost. Masina iesi în tromba din
curtea doamnei Richard, si ne-am pierdut printre strazile inguste si intunecate. Pe
drum, D. imi vorbi despre proiect, dar eu eram atent ia erectia mea care nu se mai
pololea, caci ma gandeam la prostile pe care i le-as fi facut stimatei doamne
Richard. Lumina din masina era stinsa, astfel incat nu m-am facut de ras în fata
amicului meu, care conducea ca un apucat si careia nu-i mai tacea gura. Voiam sa
îu singur... Cand am ajuns acasa, n-am aprins lumina, ci am bajbait pana în
dormitor, si m-am aruncat în pat.. Luminile de pe strada imi aminteau de misterul
doamne! mele si mi-am snus ca o 5-0 mai intalnesc cumva candva.