Fantezii Erotice

iii mai intai partea intai.

Sala bâncii era întocmai cum te-ai aştepta să fle în timpul unui jaf: ostatecii erau
înghesuiți toți în partea din fund a exteriorului ghişeelor, întinşi pe jos, cu mâinile la
ceafă, în timp ce unul dintre bandii, îmbrăcat în haine şi cagulă negre şi acoperit la
nivelul stomacului cu o bandă plină cu explozibil impachetat în batoane de dinamită
şi bombe miniaturale, cu o milralieră automată în mâini, stătea țeapan în fața
cabinei telefonice, având grijă ca niciunul dintre ostateci să nu facă 'pe eroul”.
Ceilaţi cinci colegi de jaf erau în anticamerele bâncii, în spatele uşilor întredeschise
a camerelor de depozitare. De îndată ce o văzu pe Natalia intrând, bărbatul "de
pază” indreptă arma spre aceasta şi rosti răspicat, În spaniol4:

- Mişcări încete şi cugelate, domnişoară Naty! Să nu faci vreun lucru pe care am
putea să-l regretam!

Natalia rămase nemişcată în fața uşii pe care tocmai o închisese după ea. Mâinile
i atârnau lejer pe lângă trup, astfel încât să nu se observe aparatul ascuns în
mâneca mai creponată a bluzei. În câteva secunde apărură şi ceilalți patru colegi
de jaf ai primului, unul dintre ei, imbrăcat în haine acoperite aproape total de
explozibil, părând a avea autoritate asupra celorali. Acesta, cu o armă
semiautomată aţintită spre fată, se apropie încet de aceasta şi vorbi, pe spaniolă:

- ncântat să te cunosc, domnişoară.

- Ustedes todos habla espaiol?, întrebă Natalia cu o voce aproape gâtuită de
emoție, adresându-se în particular celui ce venea înspre ea.

- Si, no te preocupes, senorita... Nosotros todos sabemos espafiol.. Puedes
hablar tranquilamente!

Atunci fata, văzând că este înţeleasă, îşi aminti de instrucțiunile comisarului şi voi a
încerca să li convingă să se predea sau măcar să dea drumul ostatecilor şi să fugă,
şi [i vorbi - fireşte în spaniolă - bărbatului cu arma semiautomată care era la mai
puţin de trei paşi de ea:

- Ascultă... Voi aţi solicitat să mă vedeți... Nu acționaţi bine... Credeţi-mă, ar fi
foarte. înțelept să vă predați şi să puneţi capăt acestei. nebunii... pe care o
infăptuiți în momentul de față... Ostatecii aceia sunt oameni nevinovaţi pe care nu
are rost să fi puneţi în pericol... Vă rog, daţi-le drumul, terminaţi acest jaf. Uitaţi ce
vă propun... Vă promit că o să vă platesc din banii mei cei mai buni avocaţi care
există şi o să vă plătesc şi cauiunea... O să scâpaţi fără a face vreun an de
închisoare dacă vă predaţi acum... Credeţi-mă, o să pun o vorbă până şi la Curtea
Constituţională pentru voi... Doar predaţi-vă şi eliberați aceşti ostateci

Bărbatul ascultase în tăcere micul discurs al frumoasei actițe şi o privise în tot
acest timp cu un surâs oarecum viclean, nescâpând măcar vreun moment din
mână puşca pe al cărei trăgaci se afla degetul arătător al mâinii sale drepte. Într-un
târziu, după ce o analiză din cap până în picioare, bărbatul vorbi, apropiindu-se
până ce ajunse la numai un pas de ea:

- Mai întâi vrem să ne dai autografe, domnişoară!

Zicând acestea, lăsă puşca În jos şi, ajutându-se doar de o singură mâna, scoase
din buzunarul de Ia piept al costumului său acoperit cu materia! explozibil, un
carnețe! alb şi un pix, apoiile întinse Nataliei. Fata ezită un moment, apoi luă cu
mâna în a cărei mânecă nu avea ascuns aparatul obiectele, ținându-le oarecum
incurcată, fără a şti cum să facă pentru ca micuțul obiect din mâneca stângă să nu
se vadă în timp ce va scrie. Ținând cu mâna stângă carnețelul, i deschise cu grijă
şi voi să scrie, cu pixul în mâna dreaptă, însă realiză că nu ştie ce, aşa că întrebă:

- Ce doriţi a scrie? Aveţi ceva anume ce aţi prefera? Pentru...?

- Scrie aşa (fireşte în spaniolă) - răspunse bărbatul - "Pentru bărbatul care m-a
făcut cea mai fericită! Cu multă iubire, Natalia Oreiro”.

- Poftim?!, întrebă actrița, pe jumatate mirat, pe jumătate contrariat

infractorul, în continuare cu puşca într-o singură mână, gesticulă cu mâna liberă,
explicându-se pentru a curma indignarea fetei.

- Hei... E doar un mesaj... N-are nicio importanţă... Pur şi simplu, aceste cuvinte
mi-ar place să le citesc tot restul vieții mele pe o foaie de hârtie, scrise de
nemaipomenita actriță Natalia Oreiro... Şi scrie acelaşi lucru pe încă patru foi,
pentru că sunt sigur că tot asta Îşi doresc şi colegii mei să aibă.

Natalia înțelese că oamenii aceştia sunt extrem de periculoşi şi nu dorea să afle
cât sunt de imprevizibil, aşa că, în pofida faptului căi se părea extrem de ciudat
mesajul, se execută, Încercând a serie căt mai citeţ, pe cele cinci foi, apoi i înmâna
carnețelul şi pixul bărbatului din fața ei. Bărbatul păru mulțumit şi foarte calm, luând
"prețioasele suveniruri” şi arătându-se de-a dreptu fericit când citi mesajul scris cu
itere mari şi frumoase. După câteva lungi momente, bărbatul, cu mişcări tacticoase
şi lente, băgă pixul şi carneelul în buzunar şi se întoarse cu spatele la fată, părând
a vrea să se îndepărteze, numai pentru a se întoarce cu o viteză fulgerătoare şi a o
Jovi, pe neaşteptate, peste mâini pe prea-surprinsa actiţă. Aparatul de şocuri zbură
cât colo, lovindu-se de podea, în timp ce Natalia, îniricoşată şi uluită, totodată,
rămase. înțepenită în loc, cu braţele pe fângă trup, privind cu ochi holbaţi către
bărbat. Acesta din urmă se repezi cu aceiaşi viteză uluitoare şi luă de jos aparatul,
analizându-] preț de câteva clipe. În tot acest timp, colegii lui, care stăteau
împrăștiați prin diferite conuri ale săli, trei dintre ei cu armele îndreptate înspre
ostateci şi unul cu semiautomata înspre actriţă, râmaseră Ia fel de nemişcaţi şi de
calmi ca şi până atunci, nepărând deloc surprinşi de reacţia fulgerătoare a şefului
or. Şeful se apropie încă o dată de actriță, de data aceasta cu pușca într-o mână
şi cu aparatul în cealaltă. Fata înghiţi în sec de spaimă şi nu ştiu ce să spună
deoarece nu ştia ce reacţie va avea iniractorul. Bărbatul ajunse față în faţă cu
Natalia, însă aceasta nu avu curaj nici măcar de a face un pas înapoi, rămânând
nemişcată cu mari eforturi deoarece tremura de spaimă din toate încheieturile şi
inima Îi batea s4-i spargă pieptul şi nu alta. Infractorul vorbi în spaniolă, desigur:

- Cum ai ajuns actriță, fătucă, pentru că din câte văd... eşti tare proasta!?! Încercai
să dobori tu inci oameni înarmaţi cu un aparat de rahat dintr-ăsta? Parcă ne-am
înțeles să vii fără niciun ustensi! înuntru... A; incalcat înțelegerea!

Bărbatul scoase baterie aparatului de şocuri, le aruncă unui dintre colegi şi, spre
surprinderea actriței, acesta din urmă le prinse în palmă şi le vără imediat în
buzunarul hainei. După aceasta, şeful bandei, lăsă aparatul să cadă pe podea şi,
ridicând cu mânie piciorul, i! calcă dintr-o singură lovitură cu atâta putere încât
acesta se sparse în patru bucăţi. Apoi îl mai călcă o dată, transformându-l în
fărâmiţe, sub ochii îngroziţi ai Nataliei. După acestea, făcu un semn cu mâna
colegilor, iar aceştia mişcară din capete, în semn că înțeleg ce au de făcut.
Bărbatul i se adresă iarăşi actriței, pe limba ei:

- Aş fi tentat să spun că ceea ce are să se întâmple este din cauză că ai încălcat
nțelegerea şi ai adus această nenorocire de armă electrică... Dar aş minţi... Pentru
că de la bun început noi aveam de gând să te violăm!

La auzul acestei ultime vorbe, actrița tresâri foarte înspăimântată, dând să facă un
pas înapoi. Barbatul nu se repezi să o prindă, aşa că în mintea ei se născu, pentru
câteva momente, o confuzie.

- Poţi să încerci să fugi, Natalia! Dacă tu crezi că reugeşti să faci cei patru paşi
până la uşa clădiri, să o deschizi şi să ieşi, într-un timp mai scurt decăt acela care
îmi este mie necesar pentru a ridica puşca şi a apăsa pe trăgaci... ei bine, dacă tu
crezi acest lucru, fugi! Se-ntâmplă şi miracole... dar nu prea multe, vezi tu... Dacă,
printr-o minune, reuşeşti să scapi neimpuşcată şi să te salvezi pe tine, aceşti
ostateci nu vor fi!a fel de norocoşi

Pe masură ce bărbatul vorbea, expresia de groază de pe chipul actriței lua
proporții tot mai mari, inima îi batea tot mai tare şi trupul se înmuia din ce în ce
mai mult. Ramasese într-o poziţie de apărare, parcă, trăgându-se doar cu un picior
mai în spate, dar înțepenind astie! a auzul amenințării infractorului de a o împuşca
dacă încearcă să fugă. Pe de altă parte, ideea unui viol o înfricoşa din toate
încheieturile, înţețoşându-i mintea până la dispariția clarităţii gândiri şi... Totuşi,
realiza ea, balanţa era simplă: dacă va sta şi va coopera cu aceştia, o vor viola şi
existau şanse mari să nu o ucidă nici pe ea şi nici ostatecii

- Uite cum stă treaba: noi cinci te violăm în anticamera băncii, unde nu sunt
oameni să asiste sau să audă! Poţi să te zbaţi - aşa cum singură Îți dai seama, nu
ai să ne răzbeşti, iar dacă încerci să ne atac, te ucidem!

Privind în ochii bărbatului cu privirea mare, limpede şi rugătoare, fata încercă o
ultimă data:

- Te rog, nu faceţi asta... Te rog, nu mă viola!

- Regret, muiieca! Să văd cât eşti de brava... Mergi singură câtre anticameră sau
te luăm noi pe sus? Cum preferi: să fie totul cât mai discret ori să faci "spectacol
nepoliticos” în fața fanilor?

Aşa ceva i se parea rupt dintr-un coşmar, nici filme despre aşa ceva un văzuse
vreodată. Totul i se părea neadevărat, însă realitatea o izbea cu putere din toate
punctele. Bărbatul văzu că nu cooperează, aşa că făcu încă un semn spre colegii
săi şi, îndată, doi dintre aceştia se apropiară, ceilalți doi rămânând nemişcaţi în
poziile lor de supraveghere a ostatecilor. Chiar şi unul singur ar fi fost de ajuns
pentru ca ostatecii să nu incerce a scăpa, deoarece aveau mitraliere şi niciun om
întreg la minte, fără nicio armă şi fără nicio metodă de apărare, nu ar ataca un
infractor blindat cu explozibil şi cu o mitralieră în mâini.

- Nu, nu... Voi merge de bună voie... Voi coopera... răspunse deodată Natalia,
inspăimântată mai tare acum de violenţa lucrurilor decât de viol

Bărbatul zâmbi, cei doi se opriră la mijlocul drumului înspre actriță, iar aceasta din
urină continuă cu o voce aproape şoplită:

- Foarte bine... Violeţi-mâ... Dar eliberați-mă apoi... Pe mine şi pe ostateci... Vă
implor... Fiţi blânzi... Nu-tmi faceţi rău

va cantinua cu partea a treia