Fantezii Erotice

Declaraţie: Această fantezie este o operă literară ficțională, acest lucru
însemnând că întâmplările relatate nu au nici o legătură cu realitatea. Ideea
fanteziei am întâlnit-o pe un alt sait de 'rape stories" (din America) şi mi s-a părut
interesantă, aşa că am preluat-o, dezvoltat-o, îmbogâţit-o şi transtornat-o în ceea
ce vei citi mai jos. Sub nici o formă textul nu se va publica pe sait-uri care necesită
orice fel de taxă de acces. P. S.: Dacă lăsaţi comentarii despre poveste, fi şi voi
mai coerenţi în idei şi mai induitenţi, că - ce mama dracu” - toți artiştii au fani, însă
asta nu înseamnă că ia foc țara dacă respectivul (în acest caz - respectiva) artist/a
este imaginat de mine într-o postură de victimă. Am mai scris pe acest site fantezii
cu celebrităţi şi mi-aţi sărit iteralmente în cap - că, ia uite domie, cum mi permit eu
să "profanez" imaginea idolului lui fan Pârțulescu, ce a înfinţat fan-lubul lu' peşte.
Fiţi şi voi serioşi În comentarii şi opinii! Eventual, daţi-mi idei şi teme noi... Sau, de
ce nu, scrieţi şi voi fantezii cu celebrităţi internaţionale supercunoscute!

Sediul central al Băncii Naţionale a României (pe undeva prin buricul Bucureştiului
- cum bagi mâna-n fund, pe dreapta) era sub stare de asediu, aşa cum nu mai
fusese niciodată. Avea loc un jaf armat în toată puterea cuvântului - cu uşă
explodată de un sul de dinamită, cu bărbaţi (cinci la numar) mascaţi cu cagule şi
"acoperiți" aproape, pe toată suprafața costumelor negre, de arme şi explozibil
(grenade, dinamită şi chiar două bombe miniaturale incorporate în legături de piele
miltărească - aşa cum au doar trupele de luptă în războaie) şi, bineînțeles, cu
ostateci (doisprezece oameni - doi bărbaţi, ambii civili, şi zece femei, între care
patru funcţionare la ghişee şi şase civile). Alarma fusese dată pe ascuns, polijia
înconjurase cu vreo cincisprezece maşini clădirea, împreimuire cu brigadă de
atenţionare, cu pancarde galbene pe care scria "danger zone - stay away”, unităţile
de poliie aşteptau, cu pistoalele pregatite, ascunse după uşile maşinilor cu girofare,
ar comisarul se apropiase de uşa clădirii forbind prin speacker cu infractorii, pentru
a încerca să îi convingă să se predea. Nu exista nici o metodă de a intra prin
"efracție” întrucât jefuitorii amenințaseră că vor dinamita clădirea cu ei înăuntru şi
vor ucide astie! toţi ostatecii. Ferestrele băncii nu permiteau, prin amplasamentul
or, să fie utilizaţi lunetiştii (sniper-i) pentru a îi elimina pe hoţi şi orice altă idee
decăt negocierea nu părea să se ivească în capul nimânui, aşa că, forțat de
împrejurări, comisarul decise a negocia.

- Nu vă-apropiaţi! Deci, nu vă-apropiaţi, mânca-v-aş, că ciuruim ostateci rosti,
nevos, plin de sudori de agitație, printr-un megaton unul dintre mascaţi, ieşind din
camera-seif a bâncii
Ostatecii erau aşezaţi pe burtă (absolut toţi), cu mâinile la ceafă, pe podea.

- Spuneţi-ne ce doriţi! Care vă sunt cerințele?!?, întrebă comisarul.

- Aşa, foarte bine, caraliule! Vad că ne luaţi în serios... Vrei să ştim ce vrem noi? O
să-ți spunem imediati, vorbi un nou jefuitor, tot prin megafon.

Aproape un minut nu se mai auzi nimic înafară de sunetele girofarelor poliției, apoi,
din nou primul infractor, vorbi
- Ne-am sfătuit şi ne-am decis! Suntem cinci persoane aşa că avem cinci cerinţe -
una pentru ftecare din noi.

Tacerea se lăsă din nou câteva secunde (pentru a mări suspansul), motiv pentru
care comisarul, gata să dea oricând ordin subalternilor fle a ataca, fie a lua urgent
masurile necesare pentru îndeplinirea doleanțelor celor cinci infractori
- Va ascultăm! Vorbiţi... Vă ascult
- Spune-le tu... se auzi la megalon vocea primului dintre ei, apoi o nouă voce, a
altuia dintre infractori, osti: Notează pe hârtie cu atenţie, caraliule! Vrem: cinci
milioane de dolari,... o maşină dotată cu toate echipamentele şi gadget-urile de
manevre evazive şi miltare,... să nu fim urmăriţi după ce plecăm... garanția ta
scrisă şi semnată, comisare, că dacă etiberâm ostatecii nu ne-mpuşcaţi... şi - cel
mai important - s-o aduci aici pe Natalia Oreiro.

Toţi polțişti râmaseră pentru căteva momente cu gurile căscate de uimire.
Comisarului mai că nu-i picară fălcile de sprindere. Primele patru cerințe păreau
norimale într-o astfel de situaţie, însă ultima era cel puțin bizară. Crezând că n-a
înțeles bine, comisarul întrebă:

- Puteţi să repelaţi încă odată? Ultima dorință este... s-o aduc pentru a o vedea pe
actriţa sud-americană Natalia Oreiro?

- Da, caraliule! Chiar asta! Şi dacă nu ne îndeplineşti dorințele în zece ore, ne
plictisim şi. Crede-mă - n-o să-ți placă atunci când noi ne plictisim... Pentru câ ne
facem singuri de lucru... Pricepi ce spun?!?

- Dar de ce doriţi să o aducem în România pe Oreiro? E ilogic... şi pe deasupra
este foarte dificil de realizat. Pentru ce aveţi nevoie de prezența acestei
persoane?

- Poate că vrem să-i cerem nişte autografe... Sau poate că nu... Cine ştie... Trimite
avionul automat pentru urgențe şi treci a treabă! Zece ore, comisare.

- Haideţi, fii rezonabil! Încercaţi să renunțali la această idee... încercă a face ape!
ja sentimentele jefuitorilor, comisarul.

- Ascultă caraliule - rosti pe un ton răstit, de data aceasta un altul dintre cei cinci,
care până acum nu vorbise - dacă aveţi impresia că glumim, treaba voastră! O
aduci pe Naty la noi, ne îndeplineşti toate doleanțele şi nimeni un e ranit... Dacă
cele zece ore au trecut şi noi un primim ce am cerut, după vreo câteva secunde de
ciuruit, bubuim totul!

- Oameni buni, înțelegeți că mai trebuie luată în discuţie şi libertatea personală a
individului, dreptul la opţiune... îndrăzni iarăşi, în culmea disperării, comisarul. În
ciuda faptului că voia să joace pe durul, transpirații de nervi şi spaimă îi umpluseră
chipul şi i se prelingeau pe piept.

- Noi n-avem nimic de pierdut, băi prostule! Nu avem nimic de pierdut... accentua
apăsat pe fiecare vorba, banditul.

- Dar dacă această Natalia refuză să vina! Este drepul fiecărui cetțean a dispune
de libertatea sa... E în Codul Penal... Nu o putem obliga!

Jetuitorul nu îi răspunse direct comisarului, ci se adresă - fireşte, tot prin megaton,
pentru a fi auzit - unei femei dintre cele patru funcţionare Ia bancă:

- Auzi, cucoan, tu ştii cine este Natalia Oreiro? Vorbeşte!

- D-d-da.... rosti femeia, cu lacrimi de spaimă, printre sughiţuri, către megafonul ce
i fusese pus la gură
- Cine este?

- Este o... o... actriţă.

- Şi îi place cum joacă?

- D-d-da... |-iimi place.

- Ei bine, s-ar putea ca din cauza ei, dacă refuză să vină - aşa cum presupune
caraliu! -, să... ți se zboare creierii! Viaţa bate filmul, 448717, urlă acesta către
femeia care deja plângea infundat, făcând sforțări să se abţină.

- Stai a un loc! Potoleşte-tei, ipă prin speacker comisarul.

- Haide, caraliule! Îi iroseşti singur vremea! Trimite după Naty şi îă tot ce poți să o
convingi să vină... Nimeni nu va îi ucis dacă ne respecţi cele cinci - ține minte - cinci
amărăte de cerințe! Nu e nimic exagerat! Vrem doar s-o vedem pe... actrița
noastră. preferată... sfârşi de vorbit jefuitorul puinind în râs odată cu rostirea
ultimelor trei cuvinte.

Comisarul realiză că nu mai putea scoate vreun alt compromis în avantajul său,
din negocierea cu bandiți, aşa că dădu imediat ordin şefului poliției să se ocupe de
aducerea În siguranță, cu avionul cel mai rapid al unitâţii de polije, a actriței
uruguainiene, în cel mai scurt timp posibil - cam patru ore şi jumatate, calculând
viteza şi distanța. Natalia era la Montevideo (capitala Uruguay-ului), în vacanță.
Tocmai terminase filmarile la telenovela "La loquita” ("Nebunatica”) şi acum se
relaxa într-un hotel de zece stele dintre cele în care se cazează numai vedetele,
într-unul dintre cele mai pline de clasă oraşe din America Latină. Într-o oră şi vreo
cincizeci de minute, avionul cu _turbo-jet al polției româneşti aterizase în
Montevideo şi şeful unitaţii de urgenţe solicita a recepţia hotelului să discute, în
termeni de urgență naţională, cu domnişoara Natalia Oreiro (pe-atunci nu se
căsătorise. încă). Natalia fu anunţată prin telefon şi coboră în holul hotelului într-un
minut. Era îmbrăcată într-o bluză extravagantă, oarecum mulată în partea dreaptă
şi creponată în stânga, şi o fustă dreaptă, puţin sub genunchi. Părul, de culoare
roşcat închis, Îi era lins, pe lângă cap, cam până peste umeri
- Da, care este problema? Mi s-a spus că vrea un reprezentant al forțelor de
ordine să vorbească cu mine?, rosti ea, evident în spaniolă, adresându-se şefului
de secţie, din moment ce era singurul în uniformă din incinta holului
- Domnişoara Oreiro, mă bucur că v-am găsit... vorbi polistul nostru, tot în
spaniolă, fireşte, că de-aia îl trimiseseră, pentru că, faţă de ceilalți, cunoştea limba.
Numele meu este Gheorghe Aftârşeiv şi sunt reprezentant al poliției României.
Avem o urgență şi avem nevoie de ajutorul dumneavoastră. Am reuşit a vă
localiza, cooperând cu Interpolul, prin ambasada României în Uruguay. Este o
problemă de siguranță naţională... Desigur, aveți dreptul de a refuza, caz în care
nu răspundeți pentru ceea ce vom face noi în continuare... Să vă prezint problema:
Banca Naţională a statului nostru este sub asediu, cinci infractori au luat numeroşi
civili drept ostateci şi au formulat, printre cerințe, exigența de a vă vorbi
dumneavoastră. Nerealizarea acestei cerințe duce automat, după zece ore, la
executarea ostatecilor. Dacă acceptaţi a coopera, veţi fi transportată cu avionul
polției pâna în capitala României şi, sub stricta supraveghere a forțelor de ordine
asigurate sub patronajul ministerului român, veţi intra în sediul bâncii şi... să
sperâm că atunci cei cinci vor coopera şi vor elibera ostateci... Domnişoara Oreiro,
acceptaţi.

- Dumnezeule!, exclamă absolut surprinsă Natalia, o grimasă de spaimă
apărându-i pe chipul ei frumuşe! de păpuşică
- Domnişoară Oreiro... timpul este elementul ce! mai important într-o astfel de
situaţie... Orice secundă contează... Trebuie să ştiu pentru a lua noi măsuri.
pentru a pune în vigoare noi elemente de comandă... Acceptaţi a discuta cu cei
cinci...?

- Da... Nu ştiu ce să zic... Accept... Da-da... Bine.

- Vă multumim, domnişoară... Urimaţi-mă... Să mergem.

Natalia şi cu inspectorul Aftărşeiv luară maşina forțelor de ordine până la aeroport,
urcară în avionul turbo-jet pregatit şi, în cam totvreo două ore, ajunseră pe pista
de aterizare a aeroportului din Bucureşti. Acolo îi aştepta o altă maşină de poliie şi,
urcând în aceasta, ajunseră în fața sediului bâncii, în vreo cincisprezece minute.
inspectoul Gheorghe Aftărşeiv coboră din maşină, spunându-i Nataliei să rămână
înăuntru, apoi il anunță pe comisar, care era tota postul său, aşteptând vreo altă
mişcare din partea jefuitorilor, că domnişoara Oreiro a ajuns. Comisarul se apropie
de maşina în care era actriţa, urcă şi, într-o engleză destul de fluentă, îi explică
acesteia ce urma să facă.

- Domnişoară Oreiro, vă mulțumim pentru cooperare... Vă asigur că nu este nici
un pericol atâta timp cât urmaţi instrucțiunile planului pe care l-am conceput noi,
poljia română... lată ce trebuie făcut: veţi purta o vestă antiglonţ şi veți lua un
dispozitiv de electroşocuri
Comisarul scoase din buzunarul hainei un astfel de dispozitiv, micuț, cam cât un
telefon mobil de ultimă generație, cu două antene metalizate şi câteva butoane pe
suprafaţa anterioară.

- Uitaţ-N, continuă el. Acest aparat vă permite să inserați într-o persoană până la
paisprezece 'mii de volți având fireşte buton de reglaj şi setare. Acum este setat pe
trei sute de vol, adică suficient căt să facă o persoană să-şi piardă cunoştiința.
Veţi lua acest aparat şi îl veţi ține bine ascuns în mâneca bluzei. Dacă se întâmplă
cumva să fi atinsă ori bruscată de cineva înăuntrul bâncii, folosiţi! numaidecât pe
acea persoană. Noi nu credem că se va întâmpla ceva. Jefuitorii probabil doresc
un autograf sau o shângere de mână cu dumneavoastră... Aşa cum ne-a declarat
unul dintre ei, sunteți actriţa lor preferată. La orice semn că ceva este în neregulă,
forțele. de ordine vor intra forțat şi vor începe atacul asupra infractorilor. Viaţa un vă
va fi periclitată, vă promiterm... Încercaţi să nu îi provocaţi, însă. Purtaţi-vă cu ei cu
respect şi încercaţi să i faceţi să realizeze că trebuie să gândească lucid şi să
elibereze ostateci. <“ Nu dorim să îi convingeţi să se predea dacă vedeți că
reacţionează impulsiv... Oameni ca ei, în situaţii de stres, nu trebuie presaţi să facă
ceea ce nu doresc. Spuneţi-le dacă aveți ocazia, că cerințele le vor fi îndeplinite şi
că au ocazia să scape. Spuneţi-e că au toată viața în faţa lor dacă nu rânesc
ostatecii.... Avem lunetişti pe clădirile invecinate, avem utilaje de imobilizare.
Operaţiunea trebuie să meargă ca la carte. Dacă eliberează ostateci, îi vom lăsa
să scape... şi îi vom urmâri sub acoperire, apoi, într-un perimetru neutru, vom
încerca a-i reţine... Ai înţeles, domnişoară?

Natalia îl privise uimită în tot acest timp.

- Regret, nu vorbesc engleza... răspunse ea în spaniolă
Comisarul fu nevoit să traducă totul în spaniolă, mai pe cont propriu, mai cu
ajutorul inspectorului, însă reuşi până la urmă a o face pe Natalia să înțeleagă. În
aproximativ zece minute, toate pregătiile necesare fură înfăptuite, Nataliei se
puseră în dotare vesta antiglonț (peste bluza ei semi-creponatâ) şi arma de
electrocutat şi operațiune se declară inceputa. Comisarul se întoarse la postul său
de gardă principală, după una dintre maşinile de poliie din fața bâncii şi, prin
speacker, i se adresă infractorilor, pentru a îi anunța:

- Ascultaţi... Repet, ascultați! Cerinţele voastre au fost îndeplinite.

După căteva clipe de aşteptare, infractorul ce pârea a fi şeful acţiunii vorbi prin
megaton:

- Ce spui acolo?! Toate cinci?

- Da... Repet: Cerinţele voaste au fost analizate şi îndeplinite prin organizația
forțelor de ordine... Avem aici două serviete-diplomat în care se afă cinci milioane
de dolari, inspectorul tocmai a adus o maşină imiltară din rezerva de comando şi
spionaj cu utilaje de ultima generaţie, promisiunea şi garanţia mea scrisă şi
semnată că nu veți fi puşi în urmărire sau atacați de poliţie dupa de veţi elibera
ostateci, iar domnişoara Oreiro tocmai a ajuns şi se află aici lângă mine!

Probabil că datorită surprinderii, cei cinci jefuitori amuţiră o perioadă de timp de
vreo două minute. Este drept că vorbeau serios şi că nu blufau cu toate
amenințările, dar nu se aşteptaseră la o îndeplinirea a condiiilor atât de bine
organizată şi de o asemenea anvergură. După ce se sfătuiră între ei, punând la
punct şi cele mai amănunțite detali, infractorii desemnară pe unul să anunțe.

- Atenţie! - rosti el - În primul rând vreau ca Natalia să între aici, singură şi... fără
şireticuri! Vom... "discuta" preț de vreo oră cu don'şoara actriţă, timp în care un
vreu să se mai amestece nimeni! Repet: dacă cineva face vreun gest necugetat
încercând să ne ia prin surprindere... bang! bang! bang! bang! bang! Atunci când
noi vom fi terminat de "vorbit" cu Natalia şi vă vom anunța că dorim a pleca, toate
maşinile de polije se vor depărta la cel puţin un kilometru de incinta bănci, singura
maşină de lângă bancă râmânând cea pe care aţi spus că ne-a asigurat-o rezerva
de comando şi spionaj! În această maşină noi vom găsi asigurarea semnată de
tine, caraliule, că nu ne veţi urmâri.. Natalia va ieşi din incinta bâncii odată cu
ceilalți ostateci, după ce noi ne vom fi depârtat zece kilometri. Pentru a ne asigura
de aceasta, am plasat o bombă cu activare de Ia distanță. Bomba nu va exploda
decăt dacă noi apăsăm butonul ăsta! Aria de activare a detonârii este de zece
kilometri! La o distanţă mai mare, bomba nu mai poate fi activată de noi! Nu
încercaţi să o dezactivaţi deoarece este realizată pe bază de sistem digital de
amprente. Oricine o atinge într-o perioadă de timp mai mică de zece ore după
amplasare, o declanşează doar prin inducere de amprente! Este un mecanism
ingenios şi infailbil, credeți-ne! La zece ore de la amplasare se autodezactivează şi
poate fi dezamorsată! Acum, în legătură cu dorinţa numarul trei, vrem să auzim
promisiunea ta, comisare! Tare şi răspicat: acum!

Comisarul nu pregetă, vorbind prin speaker:

- În numele poliţiei române şi al meu personal, comisar Nicolae Roşu, vă promit
solem că veţi fi lăsaţi a pleca fără a fi urmăriţi de echipajele de forță şi că vei putea
trece graniţa fără a fi arestaţi, împreună cu maşina cerută!
nfractorii erau mulțumiți. Comisarul părea a vorbi serios. Şeful gasştii voribi
- În regulă, caraliuele! Mai este ceva ce-ai dori să adaugi înainte de a o trimite pe
actriţă înguntru?

- Ar mai fi ceva... în legătură cu modul în care ar trebui să analizaţi ceea ce v-am
spus... Cu luare-aminte, băieţi! Poate-aţi dori să vă predaţi... Aveţi şanse să vi se
micşoreze sentința... Muşarmalizăm noi cazul cumva, dacă decideţi să vă predaţi.

- Ascultă, caraliule! Încep să îmi pierd cumpătul! Nu ne predăm şi nu veţi reuşi a
ne convinge să o facem! Aşa că mai taci şi nu mai tot încerca să tărăgânezi!

- Aveţi grijă... Analizaţi situația... cu luare-aminte!

- Am analizat situaţia, imbecilule! Nu cred că este tocmai util pentru voi să ne
stresaţi sau să ne Învălmăşii sau pune la zid cu vorbe! Trimite-o pe Natalia Oreiro
înăuntrul Acum!

Comisarul renunţă să mai insiste. Reintorcându-se către maşina de poliie unde
stătea Natalia Oreiro, îi spuse divei că este timpul să acţioneze şi, dându-i ultimele
sfaturi în căteva vorbe, o aduse în fața porții Băncii Naţionale.

- Domnişoara Oreiro este aici, în fața porți! Doriţi să fle însoțită de un traducator?
Domnişoara nu vorbeşte limba româna!

- Mai, caraliule, tu eşti greu de cap?! Nu tmai intră nimeni cu ea aici, caci altfel
ciuruim tot ce mişcă! Nu avem nevoie de traducător... Crecieţi-ne, chiar nu avem
nevoie!

Comisarul ar mai fi voit să întrebe dacă vreunul din ei cunoaşte limba spaniolă,
dar de teamă ca nu cumva să îi enerveze şi mai aprig, renunță Ia întrebare,
spunând doar atât:

- Deschideţi pentru a putea să intrel, rosti el prin speaker, câtre inractori
- Toată lumea inafară de Naby să se depărteze de bancă la zece metri!

Comisarul dadu ordin echipajelor să îndeplinească cerința şi incinta bancii fu
marginalizată pe distanța cerută. Comisarul însuşi, după ce îi spuse Nataliei să
rămână şi să îndeplinească cele organizate după ce va intra, se depărta de bancă,
aşazându-se în spatele portierei maşinii sale, cu pistolul în mână, gata de orice
provocare, pregătit să reacționeze la orice incident neprevăzut.

- intră, Natalial, rosti atunci prin portavoce un altul dintre cei cinci iniractori
Comisarul îi făcu semn că poate intra iar actrița deschise încet uşa clădiri şi, cu
paşi nesiguri, întră în incinta băncii, închizând apoi uşa după ea.
va cantinua cu partea a doua