Te iubesc pe 32 de biti
A plecat Ravi, prietena mea care facea cu mine programe. De-atunci, nimic n-a mai fost la fel.
Ninge ca o învelire cu pasari a inimii
Cuvintele ramân în adâncuri, grâu pentru pâini viitoare
Cine are curajul sa-mi deturneze anotimpurile?
Zapada se asterne pe case, pe strazi, pe oameni, ji îmbratiseaza, se
muleaza pe reprezentarile lor 30, îi include în modele îndelung elaborate, cu
ruda si cu fantezie, debordante, frustrante, aiuritoare.
Zapada se asterne conform Marualului, semn ca festerii si-au facut datoria,
nici un bug n-a ramas ascuns prin pliurile GASEurilor, DOuritor si IFurilor.
Bucle si conditii. Ninge uniform, greulatea pe metru patrate aceeasi in îhe
whole neighbourhood, ca si temperatura, culoarea, forma fulgilor si gustul
Pipaitul.
A pipai zapada te face sa te simti asemeni unei Calugarite care face
dragoste. The same.
Totul e calculat, previzibil. Asa cum ii sta bine unui program. Se simte spiritul
ei - nu facem noi programele dupa Chipul si asemanarea noastra? - fermitatea
si determinarea, concluzia bine pregatita, variantele testate si rastestate pe
test-case-uri, cazuri particulare descoperite si inventate. Si nu numai
O stiti pe Larissa? Larissa Feodorovna. Analfabeta aia care e cel mai bun
mediunr-tester din Bluemond. Ravi a platit-o din banii i si i-a lasat programul
o saptamâna sa se joace. Sa se aiureasca. Sa si-o traga cu el. Sa-si înfiga
unghiile în el.
Sa ramâna cu bitii lui sub unghii si în gura. Sa urle: !m the Queen of the
world! Sa inlemneasca. Sa-i fie frica pâna si sa clipeasca.
Sa suspende volul clipei. Sa tremure. Sa râda ca proasta dupa. Sa plânga
isterizata. Sa dea în bâlbâiala. Sa lesine. Sa adoarma si sa viseze ca iar
si-o trage. O saptamâna i-a lasat Ravi programul.
Dupa ce a facut modificarile cerute de Larisa, mi l-a dat si mie. Maiculita!
Ce sa va spun? Se mula perfect. Am fost sobru si el mi-a raspuns cu
pedanterie, chiar. Am fost glumet si dupa o ora m-am întors acasa cu febra
musculara la abdomen, din când în când mai râd si-acum de ce-mi aduc
aminte. Am dat drumul imaginatiei sa zburde si lasam panglici în urma.
Facea fata oricaror fantezii. Oricaror.
Mereu am indemnat-o sa faca programe erotice dar Ravi n-a vrut. M-a
refuzat pe mine, a refuzat o sumedenie de oferte care mai de care mai
fentante - nici macar cu ideea de a face unul numai pentru noi n-am avut
succes. Era o pudica. Se rusina. li ardeau urechile.
Lasa ochii în jos. Dar nimeni nu stia ce e în mintea ei. În trupul ei. Acolo, în
adânc. M-a dat gata cu programul ala.
Avea raspuns ja orice. La toate s-a gândit. Ca si când constructorii de
calculatoare s-ar gândi ca utilizatorii ar turna catea în ele si s-ar astepta ca
dupa aceea sa mai functioneze. Sau ca ar scoate toate butoanele tastelor si
ar lovi cu degetele doar stifturile si s-ar astepta sa le placa 1a fe! de mult. Pe
foate le-a luat in seama. Doamne, ce program! Îmi umbla mâna pe taste,
ecranele se succedau în fata ochilor mei, culorile se topeau unele într-altele
iar scripturile, sursele - mie imi place sa le citesc si pe-astea - imi faceau
pielea de gaina. Gemeam. Mi se ridica parul pe brate. Pe piept. Mi se oprea
respiratia. Îmi simteam pieptul la un metru în fata mea si la un metru
deasupra. Mi se taiau genunchii. Stiti voi. Simleam ca adie ceva, ca ceva
sau cineva îmi atinge pielea si totul îmi amintea de atingerea ei, atingerea
fizica. Era... Stiam ca nu e acolo, lânga mine, dar nimeni nu m-ar îi putut
convinge ca nu faceam amor cu ea. Pe bune. Asa erau programele ei. Asa
facea Ravi programe. Cine n-a avut orgasm citinct o sursa, nu poate întelege.
Cine nu i-a vazut programele, nu.
Si-atunci cum de-a aparut bugul ala? Cine l-a gasit?
Deocamdata ruleaza corect. Oamenii merg pe strazi, se bucura de ninsoare.
Nimic care sa le tulbure dupa-amiaza asta linistita.
Ja sa le pun eu un pic de viscol. Dar numai un pic, asa, cât sa le mai excite
nervii. Sa-i mai învie putin. A lite. Just a title bitot lite.
Vijt Vjjt Strazile sunt maturate, trecatorii si ei, se grabesc sa se
adaposteasca prin magazine, cinematografe, librarii
Cât o fi incasat Ravi de la Ministerul Culturii pentru optiunea asta atât de
"nevinovata"?
Aiurea! Asa n-o sa fac nimic. Of course ca o sa iasa totul bine. It's obvious.
Trebuie sa fiu acolo, în strada, ca sa vad
Daca am ce vedea. Trebuie sa traiesc in realitatea aia, a ei. Facuta de ea
lar nu nascuta.
Sunt golan daca spun ca as intra în realitatea ei si m-as gândi a o anume
realitate, situata într-un anume loc în anatomia ei?
As fi golan? Sau doar îndragostit? Mai sunt îndragostit? Of course, ! am.
Cum sa nu fiu?! Led Zeppelin: Still loving you
"Esti un bou, asshole! De unde Zeppelin? Europe! Cur pictat! " Semnat: "un
cunoscator".
"Sunteti tristi amândoi. Scorpions". Alt cunoscator.
Am iesit. AI naibii frig! Îi intra în oase. Te lasa fara maduva. Te ințlauteaza.
Flautul fermecat. Asta îmi aminteste de... Of!
Sunt prea singur ca sa-mi amintesc.
Dea cap.
Am iesit. AI naibii frig! Îi intra în oase. Te lasa fara maduva. Te ințlauteaza.
Flautul mermecat. Cânta natura din tine.
Din oasele tale. Doineste. Ca doar mu horeste! La ce e-n sufletul meu acum.
/m not in the mood. Mi-e nasol. Nu ca trebuie sa-i caut bugurile. Nu ca a
plecat si mi-a lasat bugul pe cap. Si mi-a lasat viata asta pe cap. Dar e foarte
frig. Nu mi-a placut niciodata iarna
Nu m-am _ topit niciodata dupa îngheturi (misto chestie! ). Ba chiar ma
enerveaza. Si suțla levantul, domnule, sufla, suflar-ai în.
Da-l în ma-sa de vânt. Hai Ia librarie.
N-am timp. Mai bine la un centru video. O pasionau filmele pe Ravi. Trebuie
sa fi pus ea un centru video pe-aici. Pentru suțietelul ei. Sa mai vada o data
"English Patienth. Si "Don Juan: de Marco. Si câte si mai câte. Filmele pe care
le-am vazut împreuna.
Filmele la care ne tineam de mâna. Si ne pupam. Si ne pipaiam. Si ne-o
faceam acolo, în cinematograt, cu mâinile, cu degetele, pe sub haine. Filmele
dupa care tânjim de atâta vreme.
Ma, da'al dracu vânt! Te darâma. Mai bine m-as întoarce si l-as mai domoli
putin. Cersti copil? Gum sa ma-ntorc, soro? Pai n-am iesit tocmai ca sa testez
programul? Prea multa singuratate. Prea. E buna chestia cu centrul video. As
putea sa-mi iau si-un film. S-o mai vad pe Kristin Scott Thomas. Seamana cu
sa. Pielea de pe maxilarul ei e la fel. Se intinde Ia fel. Are aceeasi
consistenta. Culoare. Îmi creeaza aceeasi senzatie, aceeasi dorinta s-o
mângâi, s-o pup. Si vocea ei. Are o simplitate pe care, de la o anumita vârsta,
ne-o dorim toti. Toata viata alergam dupa neconventional, dupa ostentatie
chiar, dar vine o vreme în care ioata sotisticaraia asta ni se pare în plus, ni
se pare ca ne ascunde ceea ce este frumos în viata, vine o vreme în care ne
dorim o femeie adevarata, naturala, a genuine one. Ravi e aceea
Si miss Scolt Thomas îmi aminteste de ea. Si Binoche... Cu mersul ei
neelegant, apasat, cu glezna ei groasa, de taranca, dar atât de erotica
"Vine o vreme în care toate femeile poarta capul tau si rochiile tale”. N-am
spus eu asta, dar îmi fac datoria de barbat îndragostit si o simt.
Ce faci, Ravi? Pe unde mai esti? Cu cine mai faci tu programe? ti mai
amintesti de mine? Ma mai stii? Ma mai?
7e iubesc. Sa nu uiti, Ravi
La librarie am zis? Usor de zis, greu de facut. Libraria e în partea ailalta
Trebuie sa merg cu vântul în fata. Merg, ce sa fac?!
Merg pe dracu! Eu nu pot merge cu vântul in fata. Nu pot respira. Nu stiu
altii cum sunt dar eu, când ma gândesc... Dar cine ma pune sa gândesc?
Toate astea îmi aduc aminte de o întâmplare pe care mi-a povestit-o
matusa-mea. E cu taica-su, bunicul meu, care era un mare fumator.
Fuma, fuma... si stateau, el si cu bunica, în vremea aia, într-o garsoniera
Intr-o zi, coana mare îl apostrofeaza:
"Dar mai lasa si tu, mai, omule, tigara aia, ca nu mai pot sa respir" a care el,
bunicul - sigur nu v-am spus-o pe-asta? - raspunde:
"Dar cine te pune, fa, sa respiri? *
Asa si cu mine, vorba lui mos Costache: cine ma pune sa gândesc?
Ei, cu gândit, cu negând, problema e ca nici eu nu pot respira când merg
contra vântului. Nu pol.
Ma întorc. Mai bine intru la un film. Un film cu Brad Pitt. Azi n-am chef de
Binoche, n-am de Kristin Scott Thomas, un film cu Brad Pitt m-ar aranja
Nu merg prea mult, ma împinge si vântul, pus de ea?, special a facut-o?,
ajung. Chiar cu Brad Pitt. Noi vroiam doar sa ne-o puneri
Tre' sa merg cu mara si cu tata? N-ar fi programat Ravi asa ceva. Intru. Ma
asez. În sala mai sunt câtiva. Lânga mine, Roxana. Roxana Albu, aia cu
Dardania, cu roxanatele. Când o fi aparut? Mi-or fi plasat-o Ia intrare?
Dincolo de ea se asaza un tip. Dupa câteva minute, se da mai aproape de ea.
Nu-i a buna. Sa ne mutam? O întreb - Vrei sa ne mutam?
- Nu, ruz-i nevoie.
Nu ma pot concentra Ia film. Si-a pus capul pe umarul meu, m-a luat de brat.
Eu sunt îngrijorat în legatura cu individul ala.
- Hai sa re mutam zice ea - N-am chet sa ma trezesc cu?
-Cu ce?
Ne ridicam si mergem doua rânduri mai în spate. Inainte sa plecam, m-am
uitat la ala. Si-o freca? Facea laba acolo, în sala?
Ne-am asezat, si-a pus din nou capul pe umarul meu, si-a trecut bratul pe
sub a! meu. Astea-s conditii de vazut filme?
Ravi. De ce mu s-o fi programat pe ea? Cu ea stiam sa vad filme. Ce face,
ma pune la incercare? Vrea sa vada daca marsez cu necunoscuta asta?
Ce sa fac? Si totusi, atingerea ei mi-e atit de cunoscuta... Si felul cum si-a
pus capul pe umarul meu... Ma uit în decolteul ei
Mereu ma uit în decolteul ei. Nu seamana cu Ravi. E imaginatia mea?
Dorintele care se nasc? 90-66-86. Cam mica în falie, cam strâmt în solduri
Nu e imaginatia mea, nu mi-am imaginat niciodata asa ceva. lar dupa Ravi,
prototipul de femeie ideala e ceva mai plinuta
Nu? Sa ai pe ce pune mâna. Sa ai ce pupa. Sa ai cu ce fe întrupta. Piciorul
sa fie picior, glezna - glezna, burta sa fie lata, sa te poti plimba cu gura pe ea,
soldurile pline, sa-ti vina sa musti. La 86 ai ei ce sa musti? Oasele? lar
pulpele, atât de subtiri... Nici ru vreau sa ma gândesc la ce-o fi între ele. Cu
ce sa-ti umpli gura si mâinile? Cu ce sa te imbraci? De-oi vrut Ravi cu asta?
Dece ru s-a programat pe ea?