Zambet
Mi-am plimbat mainile pe pamantul umed. Palmele mele nu mai plangeau. Intoarcerea in timp le-a oprit suvoiul de lacrimi. Nu stiu ce cauta palmele mele dar cu siguranta la un moment dat au gasit. Au zabovit putin si apoi au continuat sa se miste cu frenezie.
Zambet
Am asezat palma pe pamantul umed si am simtit cum palma mea plange. Mi-as fi
dorit atunci sa pot explica in cuvinte plansetul palmei mele. Dar nu aveam cui. Si
am renuntat avand convingerea ca explicatile mele ar fi fost în van, si daca aveam
cul sa le dau
In mintea mea isi facea loc un gand rebel. Gandul de a-mi lasa palma sa planga
pe pamantul umed pana cand prin lacrimile palmei mele intra în pamant si ultima
umbra de tristete.
Dar era un gand rebel si nu i-am dat voie sa isi gaseasca un ioc stabil în mintea
mea. Daca faceam asta urmarea ar fi fost nedorita si insuportabila. Trebuia sa il
hranesc, sa îl ingrijesc si mai ales sa îi alimentez fobile. inuti.
Am ridicat privirea. spre ramurile ciresului batran. Petece albastre de cer imi
ntepau ochii si o lumina calda imi alinta obraji uscandu-mi lacrimile care nu
ajunsesera în palma.
Mirosul copieriei is facea loc prin cararile minti pentru a iesi a lumina.
Si am lasat sa iasa si atunci am si Zambil, senin si cu ochii limpezi. Varsta
inocentei a trecut dar amintirea ei este nepretuita.
Mi-am plimbat mainile pe pamantul umed. Palmele mele nu mai plangeau
intoarcerea în timp le-a oprit suvoiui de lacrimi. Nu stiu ce cauta palmele mele dar
cu siguranta la un moment dat au gasit. Au zabovit putin si apoi au continuat sa se
miste cu frenezie.
Au uitat de lacrimi, au Zambit copilariei si continua sa caute.
Nu le voi intreba niciodata daca au gasit, pentru ca ele vor sti cu siguranta unde
sa se opreasca.
Si atunci cand se vor opri le voi apropia usor de obraji mei si urmele lacrimilor
mele se vor sterge, nu definitiv, dar cu certitudine pentru o lunga vreme si asta
pentru ca nu imi voi indeparta mainile de pe obraji
“Si zambesc din nou spre micile netece de car albastru