Suferinta
Am scris povestea asta pentru un prieten aflat la rascruce. Pentru M, care desi l-a vazut, are puterea, sa nu urmeze drumul, pe care-l zugravesc eu mai jos! Pentru M, care a inteles ca viata si suferinta, sunt unul si acelas lucru si ca, " viata are prioritate", nu este un simplu cliseu!
Sta ghemuita, cu genunchii Ia piept, cu tigarea fumegand aproape de întru,
numarand nodurile covorului. Sta acolo, pe fotoliul ala mare, din care nu ocupa nici
macar jumatate; ghem uman de suferinta muta, surda si oarba.
Asa sta, de cand am inceput eu sa vorbesc; a stat asa, pe tot parcursul
monologului meu si nici nu pare sa observe, ca am terminat spovedania si ca
astept un cuvant de ia ea. Simt nevoia acuta sa o imbratisez, sa o strang ia piept,
sa o mint, sa retractez tot ce am spus, sa o palmuiesc violent, ca sa iasa din starea
asta, sa spuna ceva!
Aprind o tigare si trag un fum cu gust de benzina,, pe care i trimit în directia unei
muste ratacite. O urmaresc cum descrie traiectorii eliptice, ca un electron marginal
n jurul becului nucleu.
Strigatul ma tace sa scap tigarea din mana, sa incremenesc angosat, cu ochii la
chistocul care licareste pe jos. Mi se ridica parul pe ceata, pentru ca Iubi scoate un
sunet guturai, ceva intre un caine in agonie si tipatul unei bocitoare, la capul unui
sicriu deschis.
Din camera se aude plangand copilul si vocea mamei, care o face pe bona cat ne
bem noi cafelele. Apare în prag, cu odorul meu in brate, dar dispare rapid cand îi
fac semn. Stie ca nu trebuie sa se bage cand ne certam.
lubi schiteaza un gest, de a parasi fotoliul, dar ramane la jumatatea actiunii fixand
pata neagra, care se extinde carbonizand tesatura sinietica. Cercul de jaratec
creste concentric pe covor, avand ca origini tigarea mea. O ridic si o arunc peste
balustrada, desi scrumiera este pe manerul fotoliului. Ma tem sa ma apropii, sa
violez spatiui redus, in care s-a retras femeia mea ranita.
intru in bucatarie sa iau un pahar cu apa si odata cu incetarea curgerii, se aseaza
linistea.
lubi nu mai plange; lubi nu mai sufera; lubi a parasit fotoliu, balconul, pe mine, pe
Dragos si iumea asta!
In momentul în care ma apropii de balustrada, stiu deja ce am sa vad, asa ca
pentru o ciipa, ma gandesc sa o urmez. Nu, asta n-ar fi corect! Nu, a vrut sa scape
de mine, iar eu vreau sa o chinui în continuare?!
Printre frunzele umede, lubi pare ca doarme cu tigarea cazuta, aproape de mana
stanga, privind-o cum fumega, cu mana dreapta crispata pe foile, desfasurate intr-o
nflorescenta alba. De la etajul 9, trupul mic aproape ca nu se vede, ia umbra
deasa a plutelor ce-si cern pului, peste smoala parului ei
In mine se zbate ceva, ca 0 gheara; se rupe o conexiune, taindu-mi accesul la
sentimente. A murit o bucata din mine.
O rog pe mama sa aiba grija de copi si ies inchizand usa, ca si cum m-as duce ia
plimbare.
In fata scarii ezit: as vrea sa ma duc la ea, dar asta trebuie sa mai astepte.
Masina porneste cuminte, victima nevinovata a geloziei feminine. lubi o acuza
mereu ca-tni acapareaza prea mult timp, ca ma tine mereu departe de ea.
Spun eu, cand intertonui defect, haraie interorgarea standard. Urc pe jos cele 7
etaje, ca sa am timp sa-mi termin ulima tigare. Intru fara sa bat si el ma
imbratiseazaza, intrebandu-ma, daca mi-am baut cafeaua. Repetarea ritualului
aproape zinic, ma calmeaza, imi da puterea, de al trage pana la fereastra, sa-i arat
noaua mea masina.
Se apleaca nerabdator, nedumerit: ma aplec si eu ia picioarele lui hotarat, si-l
imping cu un singur efort, peste pervazu lacuit. Strigatul se întrerupe brusc intr-un
bule! sec; nici macar nu ma uit sa vad, cum arata Papi mort pe caidarim.
Simt din nou senzatia aia de pustiu; am mai murit o bucata.
Cotrobai prin sertare fara succes, apoi printre fisierele din calculator, pana gasesc
ceea ce cautam. intai vreau sa le sterg, apoi imi aduc aminte de ceva, mut
documentele de munca pe D si dau format C. Cat timp se desfasoara actiunea,
strang din baie si din camera, cateva obiecte si le adun in doi saci menajeri. O clipa
ezit, privindu-ne pe toli trei, în poza de ia Lacul Rosu. Zambete fericite, imortalizate
cica pentru eternitate: momentul TO ai unui nou inceput si sfarsit deopotriva.
initiez instalarea din nou, a programului de operare. Sunt calm, calculat si rece.
Sterg o bucata de timp din viata lui. o bucata despre care nu stiam decat noi
Nu-mi pasa de amprente, sau de ceea ce au de spus vecinii despre mine si Papi
Importante sunt doar anuinite iucruri. Nu-mi pasa, daca cineva a vazut deja, trupul
zdrobit de beton. Am senzatia suspendarii curgerii impului
Arunc o ultima privire, inainte de a pasi pe palier. les din bloc cu certitudinea ca
n-am uitat nimic. Sacii stau pe bancheta din spate lumea stransa ciopor pe alee,
asteapta sosirea Poltiei, in momentul în care eu o privesc printre ei
Opresc de doua ori; o data sa adaug hartile din mana rece a iubitei, intr-unul din
saci si apoi inca o data, sari arunc intr-un tomberon, de pe strada vecina.
Mama ma intreaba ingrijorata, unde-i lubi; eu ma prefac ca o caut si abia dupa
cateva momente, îmi permit sa uriu:
E moarta mama, e moarta! Plang sincer acum potjeli tot ce am pierdut; acum
pot incepe sa platesc tribut suferintei. Timpul isi reia curgerea, dar atat de incet,
incat ma sfasie.
De pe bancheta din spate a Vento-ului cu girofar, fac cu mana lui Dragos.
Asemanarea este izbitoare. Zambetul, parul si iCarul vesel din ochii lui nu intelege
nimic, el ii vede pe Tati plecand si-i face pa, cu manuta!
Doamne Pepi, ce copii frumos ne-ai daruit!
Doamne Papi, de ce i-ai scris lubitei, nenorocita aia de scrisoare? De ce n-ai vrut
sa inteleai ca nam 5-0 parasesc niciouiata pentru tina?