← înapoi la listă

Amurg de seara

autor: niculae99ct ♂ • categoria: Fantezii si ganduri • 1438 citiri

E amurg de seara si stau intins in asternut, inconjurat de privirea-ti subtila din poza care zace in nesimtire langa capul meu...

E amurg de seara si stau intins în asternut, inconjurat de privirea-ti subtila din poza
care zace in nesimtire langa capul meu

Este inuman chinul pe care il traiesc seara de seara, e o durerere insuportabila sa
e stiu ca esti departe, iar eu ma amagesc cu chipu-i de piatra si neinsufetit. Din
ungul sir de ganduri care ma framanta ma intrerupe sunetul exasperant al
telefonului

Crispat si, in acelasi timp, enervat ca mi-a fost intrerupt dialogul mut cu ine, iau
telefonul în mana si..imi revine zambetul pe buze... u erai..un fior de fericire imi
strapunge cu putere inima... Dar telefonul se intrerupe brusc.

Un ciocanit scurt si timid se aude la usa!

Cu un gest instinctiv ascund repede poza ta sub perna... vreau sa te salvez,
pentru ca sunt egoist si te vreau doar pentru mine.

Astept un minut, astept doua.

Rasuflu usurat.... Persoana insistenta a plecat.

lau din nou poza ta in mana si, privind-o fara sa respir parca, caut sa descitrez de
pe chipul tau o vorba, un cuvant, un sunet macar.

In zadar insa. Linistea asurziloare din camera se asterne pertect peste poza ta si
te cuprinde în brate cu aceeasi ardoare cu care as face-o si eu.

Ma intreb mereu acelasi lucru: de ce trebuie sa ne indragostim, ca pe urma sa
suferim..??? Unii spun ca ne sta bine impreuna, alti ca nu esti potrivita pentru
mine, ca tu nu ma meriti. sau ca eu nu te merit... dar ei nu pot decide ce sa fac, ce
sa faci.

Daca inima te-a ales nu am ce face. Ma uit mereu ia poza ta si ma intreb ce as
putea sa fac ca totul sa fie iar bine ntre noi

Ce as putea sa fac sa nu mai fi asa sensibila si sa suferi din cauza mea? Ai
patruns insa in inima mea prea adanc. Si asta chiar fara sa vreau - eu am vrut
doar sa te cunosc si am ajuns sa tin enorm de multla tine, sa TE IUBESC mai
mult decat orice pe lumea asta. M-ar fi placut acum sa te tin în brate, sa te alint, sa
ti spun vorbe dulci... dar toate acestea sunt doar în gandul meu si vor ramane
acolo... si ma-ndreb.

De ce trebuie sa iubim?... De ce trebuie sa ne chinuim, sa suferim, sa ajungem sa
nu ne mai pese de nimeni si de nimic, nici chiar de noi?

Ajungem in situatia de a ne ucide pe noi încetul cu incetul. De ce nu putem trai
fara sa simtim dragostea ce ne mistuie incet, dar sigur, care ne imboinaveste, care
ne face sa nu mai dortnim, sa nu mai mancam, sa ne simtim efectiv singuri. De ce
nu putem trai fara sentimente?

Oare ne place atat de mult sa simtim durerea in sufetele noastre? Durerea din
sufiet intrece cu intensitate durerea provocata de cea mai grea boala, de cea mai
grea rana, durerea sufleteasca le intrece pe toate! Ea este cea care îe face sa nu
ie mai poti bucura de nimic, sa te simti ca un obiect folosit... este ca un foc în suflet
care-ti termina încetul cu incetul trupul, gandurile, mintea, sufetul

De ce trebuie sa ne indragostim, sa iubim din toata finta noastra, fara macar sa ne
punem problema daca cei pe care îl iubim simte pentru noi macar un sfert din ceea
ce simtim noi? Ajungi sa te simti ca un mort printre vii. Si ce-i mai rau e faptul ca nu
ai nici o putere asupra îa, nici macar atunci cand îi dai seama ca totul nu e decat o
iuzie, ca totul nu e decat un vis. Nici nu poti sa te smulgi din toata povestea in care
ai intrat - cu cat incerci mai mult sa uiti de dragoste, cu atat o sirnti mai acut. Chiar
si atunci cand cel pentru care am fi în stare sa ne dam viata ne ignora, ne umileste,
ne jigneste, isi bate joc de noi, ne acuza de lucruri pe care nu le-am facut, sau,
daca le-am facut, nu a fost cu intentie. tot nu putem sa ne resemnam, sa uitam, sa
nu ne mai pese.

E dureros, foarte dureros, sa te trezesti dimineata cu gandul ca nu mai ai pe
nimeni alaturi.. ca ai ramas singur... si sa te gandestica tot ce ai trait nu a fost
decat un simplu vis... Dragostea e o adevarata condamnare la suferinta, va spun
cu... pentru ca am trait-o de-atatea si atatea ori
Acelasi ciocnit timid ma intrerupe din nou... Astept cu resufarea taiata... lar am
scapat... Nu mai este nimeni la usa.

Zorii ma plictisesc si ma sufoca... Deschid ochii multumit, incantat, bucuros, fericit
si privesc în pumnu-mi inclestat: poza ta zace inghesuita intre degetele mele...ar
cu sunt fericit, si recunosc, putin cam... ud... uzi am fost amandoi..... cel putin în
vic

Autentifică-te ca să trimiți monede autorului niculae99ct. Cu un cont îi poți scrie un mesaj, îl poți invita în chat, îi poți comanda o fantezie scrisă anume pentru tine și, dacă vrea la rândul lui, puteți duce discuția mai departe cum vă înțelegeți.