Intaia noapte... si ultima.
Poate cativa dintre voi se vor regasi in randurile mele, dar ce va voi relata nu este o fantezie, ci este o amintire... N-am exagerat cu nimic. Dragostea platonica nu e cea mai buna idee... Astept criticile voastre.. voi ne ajutati sa (re)cream...; ))
"Am s-o numesc Ea... Am iubit-o platonic, un an de zile. Pentru unii dintre voi, cei
care veti citi randurile mele, voi parea stupid, penibi, pentru ca nu am indraznit sari
spun ce simt. Dar Ea era altel.. nu era genul de fata care putea fi abordata
oricum... n-o puteam fiuiera, nu puteam sa-i atrag atentia în nici un fel, Intotdeauna
serioasa, cu un profi de imidiat, statea si astepta troleul, cu ghiozdanul ei prea
mare pentru statura ei. Era miculza de inaltime, dar era placuta, avea un
"vino-incoace” al ei aparte... Am mers in acelasi troleu, luni de zie, fara sa ne
spunem nimic. Si era atat de frumoasa, de modesta, de decentat! N-o vedeam
decat pe ea, desi tovarasii mei ma puneau in legatura cu diverse tipe, care de care
mai inaite, cu trupuri de manechine... N-o voiam decat pe ea. Micuta, cu parul
saten spre blond, cu ochi ei fulgeratori albastri, era Ea... cea pe care o
asteptasem mult timp... Citea mul, o auzeam deseori vorbind cu diverse persoane
importante, isi exprima clar punctele de vedere, era amibitioasa peste masura.
Ajunsesem s-o cunosc foarte bine, din umbra Iashitatii mele de ma prezenta privirii
ei. Apoi i-am aflat numele, dar eu o numesc în continuare Ea. Citeam intotdeauna
ziarul pe banca din statie, doar ca s-o privesc pe ea, si ca ea sa nu se prinda ca o
urmaresc. Nu era o obsesie. Eram indragosti, si ma simteam ca un pusti de 16 ani,
descurajat, timid... Am aflat ca avea nenumarate fitze, dar ca invatza cel mai bine
din facultate. instantaneu, unul din tovarasii mei i spuse asa, in treacat, k are un
admirator secret in facultate. Ramase uluita un pic, dar nu arata nici o Clipa asta.
Nu avu curiozitatea sa intrebe de mine, cine sunt, in al catelea an sunt... Eram în
primul an, ea era anul trei. Aveam impresia ca nu eram destui de bun, suficient de
deshiept ca s-o pot avea. Si partea proasta era ca intram des in butoiul cu
melancolie, aveam stari proaste de spirit, ma simteam alungat, neinteles de lumea
ce ma inconjura... Stateatm asa, cu fata in maini, gandindu-ma ca trebuie sa renunt
la ea, pentru ca nu sunt genul ei, pentru ca exista alţi mai buni ca mine.
incepusem sa am complexe, desi mie nu-mi statea în fre. Si ea trecea pe langa
mine, fara macar sa ma observe; m-as fi bucurat daca m-ar fi calcat pe picior, doar
sa aud ca spune un dispretuitor "scuze! *.. Colegii mei n-o suportau, era singura
ata din grupa ei, era retrasa, dar avea medile cele mai mari. Intr-o alta zi, am fost
invitat la aniversarea unui coleg de grupa, nestiind ca va fi si Ea acolo. Era
inconjurata de fete, avea, cred, calitati de lider, pentru ca altfel nu-mi explic grupul
adunat în jurul ei. Zambitoare, sexy, era prinsă n discutiie ei, eu asezandu-tma pe
canapea, famantand o cutie de bere in mana... Nu aveam pofta de nimic. As fi stat
zintuit acolo intreaga noapte, doar sa aud ce spune Ea. Colegii mei ma luau peste
picior, aveam admiratoare destule, insa eu nu aveam ochi pt nimeni. Nu mi-a
placut deloc inceputul serii aceleia. La un moment dat, s-au format perechi perechi
pt dans, eu am ramas ia locul meu, find singurul tip ce nu dansa. Nu mi-a pasat.
Ea dansa, fireste, cu unul din colegii mei. M-am enervat putin, dar nu am aratat
asta. Cand se termina melodia, colegul respectiv m-a tras de mana, brutal,
impingandu-ma langa ea. Se intoarse, si in locul colegului, eram eu. Am Zambil, si
ea, fara sa spuna nimic, si-a pus mainile pe umerii mei. Mainile mele se asezasera
pe talia ei, si incepu dansul.. Nu-i convenea prezenta mea, simteam asta, si ma
durea cumplit. în timpul dansului, imi respingea privirea, si am inteles atunci ca nu
are rost sa continu aceasta "farsa" a mea, care ma facea sa cred ca as putea fi
alesul ei. Dupa ce am simtit-o aproape cateva clipe si dupa terminarea dansului,
n-am retras, vrand sa plec acasa. Sarbatoritui ma opri n usa, si am inceput sa
discutam aprins. EI nu voia sa ma lase sa plec, stia foarte bine din ce cauza eram
eu asa, din cauza Ei
-Chiar imi strici ziua pentru Ea?! Cum poli i atat de prost, incat sa te lasi afectat
de prezenta ei? ridica el tonul.
-Trebuie sa plec, situ stii asta. Nu-mi pasa, poli sa-i spui ce vrei, eu nu mai suport.
Nu are rost sa Stau aici, sa respir aerul ce-i respira si eat! Si nu incerca sa ma
opresti, nu vei reusi! am uriat eu, incat toli se uitau la noi. inclusiv Ea. Mi-am luat
inima În dinti si am iesit afara. incepuse sa ploua, si blestemam ziua in care o
vazusem pe holurile facultatii. Mergeam agale, plouat, bodganindu-ma pe mine
insumi ca am putut iubi o himera... Nu stiam ce va urna. Nu sliam ca dorinta avea
sa se implineasca, chiar in acea noapte. Am auzit pasi, in urma mea. Pasii se
apropiau, si mi-am dat seama ca ma urmareau pe mine. M-am intors, furios,
zbierand, crezand ca este colegul cu care avusesem altercatia:
-Daca ma urmaresti, crezand ca o sa ma aduci inapoi, te inseli amarnic, pentru
ca... Si atat am putut spune. În fatza mea se efla Ea... cu parul ud, hainele mulate.
stropi curgeau lent pe chipul i curat.
-Nu vreau sa te aduc inapoi, zise, incet. Am stiut ca tu esti adimiratorul meu secret,
dar nu am vrut sa-ti arat. Am crezut ca ma vei uita, ca vei renunta la mine, la ideea
de a ma iubi. Vad ca suferi.. Nu am vrut asta. Am lasat capul in jos. As fi vrut
atunci sa fug, departe de Ea, dar picioarele imi ramasera impietrite locului. Am
inchis ochii, refuzand sa cred ca ea se afla in fatza mea, vorbindu-mi. Deodata, am
simţit doua buze apasandu-le pe ale mele. Ma saruta, cast, inocent. Un sfert de ora
mai tarziu, ne aflam în patul meu. Am facut dragoste, unindu-ne sufetele in
noapte... Am strans-o in brate, caci era pentru ea prima data; ma miscam cat mai
incet, fara s-o doara. Lacrimile i se scurgeau pe obraz, iar eu le sorbearm.
Simteam cum profanam o comoara neatinsa pana atunci de nimeni, ma simteam
un talhar, iar ea ma lipea de sanii ei rotunzi, sarutandu-ma... Am tinut-o în brate
pana in zori. Pana in zori a fost a mea, si nu toata viata, cum am sperat. N-am mai
vazut-o de atunci... a ramas ca o boare de mister în viata mea. O unica noapte în
care mi-am regasit iinistea, o unica clipa în care am iubit cu adevarat... Si iata-ma
azi, acelasi eu, mai matur, hoinarind agale pe cararile vieti, fara Ea... pastrand insa
inocenta amnintirii mai sus relatate.