Fantezii Erotice

Chiar azi mi-am aminti clipele de iubire, mi-am amintit tot ce a fost. De un timp ma
gandesc la unul din oamenii care au tinut la mine, nu stiu de ce fac asta, se
intampla pur si simplu.

Poate totul a fost prea frumos (pana intr-o zi), poate a fost singurul om pe care
-am iubit cu adevarat, poate ca ne asemanam prea mult si ne intelegeam extrem
de bine... poate a fost singurul om care nu m-a minti.

Trebuie sa recunosc faptul ca nu realizasem în acel moment cat iubesc si ca imi
va fi greu sa imi continuu drumul fara el. Imi dadeam seama ca nu va fi usor, dar.
credeam ca timpul ma va ajuta sa uit, ase cum am uitat multe pe parcursul vietii
mele.

M-am inselat, pe el nu am reusit sa-l uit nici dupa ani de zile, n-am reusit s-o fac
chiar daca am incercat de nenumarate ori sa traiesc cu iluzia ca nu s-a intamplat
nimic, ca vor mai exista si alte clipe de fericire, alte clipe de intelegere, alte clipe de
bucurie... din pacate n-au mai existat astfel de clipe.

Mi-am impus sa uit... nu am reusit... sunt si acum zile în care as vrea sa- intalnesc,
macar din intamplare... ciipele acelea dainuie în mine si au trecut atat de repede
cum nu ma asteptam sa treaca. Uneori, cu puterea minti, parca i revad, parca se
intoarce din nou la mine.

Insa realitatea este alta: elnu s-a mai intors, stiam ca nu va mai veni, nu doream
decat sa fie inca o clipa langa mine. As fi vrut sei Sun ca dupa atatia ani si ani,
inca as mai dori sa fim impreuna. Stiu raspunsul lui, este unul singur: e un capitol
incheiat pe care nu mai vrea sa-l redeschida.

Intr-adevar, ce a fost a fost si amintirile trebuie lasate în urma, nu are sens sa
intorci capul inapoi, spre trecut.

Nu cred insa ca voi reusi vreodata sa nu ma mai intorc cu gandul ia el la ce am
avut impreuna. Am fost fericita cateva iuni, o fericire (partiala, din pacate), insa o
fericire pe care nimeni altcineva n-a reusit sa mi-o ofere. A înteles la un moment
dat (pentru ca am vrut ca ei sa înteleaga! ) ca inca îl mai astept, ca vreau sa ne fie
din nou bine, ca nu as mai vrea sa ne desparta nimeni

Nu avea de ce sa mai continue, tin minte si acum ce mi-a spus: Nu vreau sa mai
sufar inca o data!

Si ey am suferit, poate mai mult decat el, nu cred ca m-a iubit asa cum l-am iubit
cu, nu pot sa cred ca i-a fost dor de mine asa cum mi-a fost mie dor de el, nu pot
sa mai cred nici macar faptul ca am avut aceleasi sentimente unui ata de celalalt.

Viata a mers inainte... fiecare pe drumul lui, asa cum am putut, mai usor sau mai
greu. Mi-am spus de nenumarate ori ca au trecut ani si ca a uitat cu desavarsire ca
am existat vreodata în viata lui

Dragostea mea, iubirea mea, inima mea... totul a avut un sens la un moment dat.
Nu mai pot iubi, nu mai poti buna, nu mai pot gandi cum gandeam atunci, nu mai
pot sa sper ca totul va fi bine, nu mai am puterea asta, nu mai pot crede ca viata
imi va oferi ceva bun, nu mai pot sta inchisa intre patru pereti, nu mai pot sa ma
amagesc cu o dragoste care de fept nu exista.

M-am saturat de toata porcaria asta de viata, de lupta asta zadarnica, de vise, de
iuzii, de sperante care, toate, se naruie... nu mai am nevoie de amintii care imi fac
rau... pur si simplu as vrea sa pot sterge totul cu buretele.

Unde este fericirea unde este iubirea unde este sensul vietii?