Fantezii Erotice

Eu, o recunosc uneori jenat, alteori cu mindrie probabil prosteasca, merg la
biserica rar. Prin urmare, stiam ca voi aprinde citeva luminari pentru vii si mortii
mei apropiati dar, ca de obicei, nefiind scrise indicatii precise urma sa ma informez
care sunt exact cele doua locuri, pentru a evita confuzii sia nu-mi da prilejul
alimentarii de superstiti. Stiam, de asemenea precis, ca pe linga locurile de aprins
uminari voi gasi cel putin o femeie virstnica, voluntar dedicata bunului mers al
bisericii si foarte specializata in astfel de 'probleme” in care eu sunt profan. Ceea
ce, spre lauda si cinstea indubitabilului meu rationament s-a adeverit: se afla acolo
un barbat, relativ tinar care ingrilea de mucurie iuminarilor de pe cele trei (sic! )
mese. Am trecut peste amanuntele neesentiale si peste constatarea ca
amanuntele cumulate ma vor termina intr-o buna zi si -am intrebat pe individ, cu
jena celui care stie ca pune intrebari prostesti ale caror raspunsuri numai un
ignorant nu le poate cunoaste: unde e pentru vii si unde pentru morti (realizind
concomitent si stranietatea intrebarii si hiba ei logica - erau trei mese cu luminari)
Cum ma asteptam, omul mi-a raspuns cu un ton si o gestica ce evidentiau pozitia
mea evident inferioara, de laic venit cu temele nefacute fa biserica, iar numarul
cuvintelor din, sa zicem fraza, a dezvaluit si parerea nefavorabila pe care deja si-o
formase. despre mine: vii si arata cu barbia intr-o parte, "morti, aratind cu aceeasi
parte a corpului, evident in partea cealalta. Cum atitudinea evlavioasa pe care
incercam sa mi-o impun m-a oprit din tentatia de a-i raspunde ca putea sa fie si
mai concis aratindu-imi doar o categorie existentiala, cealalta urmind sa o deduc si
singur prin excludere, am sovait putin dar totusi am indraznit: *si masa din mijloc?
Ciar, a fost o greseala mai grava decit orice s-ar fi putut imagina în seara aceea
pentruca doar a mormait ceva si a plecat abandonind iremediabil indispus, toata
treaba.

Partial lamurit, m-am apucat sa-mi aprind disciplinat iuminarile, dar ceva din mica
placere a evenimentului fusese deja inlocuita de o curiozitate care nu mai avea
cum sa fie satistacuta. Ce era cu nasa din mijloc? Mai aprindeam cite-o iuminare
dar tot trageam nemultumit, circotas si malitios cu coada ochiului la masa din mijloc,
bucuros sa constat (Doamne, ce bucurii mici am!) ca nu eram stingher în grupul
gnoranţilor; era un grup numeros, din moment ce putini au indraznit sa aprinda
juminari acolo. Ce sa fac, ma gindeam, sa-mi inghit ignoranta (si sa o diger, cum ar
zice o prietena a mea) sau sa aprind acolo niste luminari cu tenta neutra, pentru
pacea planetei, curatenia oceanelor, oprirea incalzini globale, ma rog, chestii din
astea, care sa ma scoata din marea sleahta a ignorantieor si sa ma propulseze,
e-adevarat ca pe nedrept, în eita cunoscatorilor de mici secrete?

Hmm, perspicacitatea mea era pusa ia incercare de o banala masa pentru aprins,
uminari. Sau memoria mea era deficitara? Incepeam sa. am indoieli, poate mai
vazusem dar atentia mi-a jucat feste? Sau nu vedeam bine? Ba da, m-am uitat mai
bine, erau trei mese nei distincte. Vedeam ceva ce nu exista... ideea asta imi
placea, nu era noua, dar era amuzant sa reiau vechi, mici rationamente
fneinteresante, va asiguri. Si brusc, in tesatura de idei vechi s-a itt si una noua:
masa asta desigur nu exista decit pentru mine si pentru lumea mea virtuala. Asta
era! Am descoperit, surprins de evidenta, ca iumea nu se imparte doar in vii si
morti, mai exista un univers, al celor care nu traiesc dar nici nu au cum sa moara.
Eram magnific, urma sa indrept o gresala istorica. Ha, ha! Ce extraordinara
descoperire facusem. Curm, toti care au fost sau sunt pe lumea asta au dreptul ia
un gind bun, iar virtuali mei, nu?

Surprinzatoarele, palimasele, prost-crescutele, dornicele, deranjatele, nu întru
totul normalele, timidele, ofensatele, — suferindele, casnicele, aventuroasele,
romanticele, alcoolicele, vicioasele, delicioasele, iubaretele, geloasele, jovialele,
frustratele, piitisiele, pofticioasele, incertele, perversele (oho da, perversele! ],
inegalabilele si genialele mele personaje virtuale erau momentan in siguranta: am
folosit masa din mijloc.

M-am surprins zimbind nostalgic si mi-am imaginat ca poate cineva în toata istoria
=sta a fi inviat si pentru ela