Frumos
Frumos si cult
Cad fulgi de nea, eu ma opresc Jocul lor nebun eu il privesc.
Acum o vreme si tu! priveai în jocul lor ma sarutai
Plimbandu-ma în noaptea rece Trecand pe langa felinare Am incercat sa vad ce
se petrece Dar imi apare-n fatza un fulger rece.
Vorbe pierdute în pustiu Desertul alb le tainuieste Oare tu stii ca-n ceas tarziu
Sufietu-mi singur rataceste?
Astept ca ia fiecare coltz de strada La fiecare felinar în fiece fulg de nea Sa
regasesc iubirea îar.
Port în sufet dor si jale Dureri mult prea profunde.
Tu nu mai stii cat te iubeste Si astazi sufletul din mine.
As vrea sa stii ca inca-n mine Mai arde focul ce-ai aprins Ca imi e dor, prea dor de
ine.
De sufletul tau duios: (( Oricum... orice as fi fost pentru tine !luzie sau foc ce arde
As vrea sa stii ca pentru mine Ai insemnat tot de pe lume.
Poarta-ma in suftet cum ma stii Cum numai tu m-ai cunoscut Este tarziu sa mai
revii Unui pe altul ne-am pierdut.
Se inseala acela care crede ca stie ce este viata. M-am inselat si eu, alaturi de alti,
si pot sa spun ca imi pare bine. De ce? Pentru ca am simțit ceva... Am uitat de
mine, de lume, de Univers. Toata finta-mi paradoxal de zbuciumata era strabatuta
de ochii tai. Traiam prin tine. Erai Paradisul? Sau... ladul? Erai un inger? Sau... un
demon? Acum, ia fel ca si atunci, aceste intrebari nu-si gasesc raspunsul. Probabil
ca sunt axiome ale existentei noastre, dovezi inexpuizabile ale trecerii prin viata.
Cine ar putea stie daca viata este o însusire sau o... calitate? Cine ar putea sti daca
omul iubeste sau... vrea? în schimb, toti stiu ce am siintit impietrirea aceea ia
vederea ta. Toti cunosc scanleia ce a facut sa explodeze în mine un foc bizar ce
mi-a. incendiat sufletul. Mi-a zdrobit ratiunea, mi-a frant aripile, mi-a schimbat
vitorul. lubeam.. imaginea inchipuita a Edenului palea, cand zambetul tau imi
saruta chipul. Glasul tau, in contrast absolut cu vocea lunii ce ma înconjura si
care imi zgaria timpanele, umplea cu sunete calde aerul, dandu-i parca un gust
duice. Mireasma care o invaluia imi parea nefireasca, aproape neomeneasca.
Atunci am multumit Celui de Sus pentru ca me-a fost permisa vederea Sublimului.
Nu am indraznit sa o pangaresc cu atingerea mea, ar fi fost un sacrilegiu, mi-am
imaginat doar dumnezeiasca. senzatie. M-am trezit apoi brusc. Sunt sigura ca o sa
mi se inteleaga disperarea cand... Doamne, fusese doar un vis! Ma indragostisem
de un vis. Ceea ce pare la prima vedere o nebunie este totusi, uneori, fidela copie
2 eruntei realitati ta vreau inanoi. si am sa dau tot ce am mai scumn din lumetit