Fantezii Erotice

L-am gasit pe Pierre fix asa cum ii lasasem, dupa tejghea, in aceeasi camasa
bleumarin, cu sortul alb atent pus peste. Chiar daca revenisem a doua zi, cu
jumatate de ora mai devreme pentru ca ardeam de nerabdare sa-! revad, Pierre
arata neschimbat. "Si ce imnezeu asteplai sa se schimbe la el in 24 de ore? * m-a
certat vocea constintei mele. Sa fiu sincer cu voi, nici nu mi-as fi dorit sa se
schimbe ceva la el. Barbatul asta era pur si simplu perfect. M-a intampinat cu
acelasi zambet, parca putin usurat ca am revenit iar eu nu-mi puteam incapea în
piele de fericire ca-l vad, ca e acolo, mai dulce si mai apelisant decat orice desert
din magazinul ala. Dinti lui erau ca perlele de albi si de stralucitori. Pentru o
secunda mi-a trecut prin gand sa-l invit la un casting pentru o reciama la pasta de
dinti pentru care lucram la momentul respecti, dar mi-am dat seama ca nu-mi
convine sa-l impart cu alte miloane de americani. II voiam doar pentru mine,
desertul meu apetisant si exclusivist. lar ochii iui.. Oh, mama, ochit Albasti,
evident, ca orice francez care se respecta. Sub gene lungi, se miscau frenetic,
sapand, iscodind, arzand.

Nu neg ca era tentant sa stau acolo pironit si sa-l privesc la nesfarsit insa venisem
pregati! de acasa pentru o conversatie care sa ma scoata din situatia penibila de
mula contemplare în care fusesem cu o zi inainte. L-am intrebat despre duiciuri,
despre cum a ajuns sa fie cofetar, despre lucrurile care-i plac, iar ei mi-a spus ca
face totul din pasiune, ca fiecare ingredient i vorbeste intr-un anume fel. Timp de
douazeci de minute am vorbit, ei de o parte iar eu de alta a tejghelei. Cand în
sfarsit tacerea s-a asternut peste amandoi, si-a scos tacticos sortul sia venit mai
aproape de mine. Sa lesin, nu alta!

Mirosea divin, a ciocolata proaspat topita si a ceva picant, nu stiu, poate cuisoare
sau scortisoara. De aproape, ochii lui straluceau si oglindeau totul, find imposibil
sa-i privesti fara sa impietresti aidoma victimelor nemiloasei Medusa. Oare daca
ma topesc aici si acum din cauza lui, bratele lui vor fi pregatite sa ma prinda, sa ma
modeleze si ma fiamante ca pe deserturile din vitrina? Si ce mai brate! Nu era
chiar halteroti, dar avea un trup conturat corect si bine proportionat. Lat în spate,
cu o pereche de pectorali proeminenti ascunsi sub tesatura camasii, acest barbat
innebunea mai mult ca sigur lumea din jurul lui. Si daca pe restul doar îi innebunea,
cu eram deja inchis la numarul 9, imbracat in zece camasi de forta si legat cu
lanturi
Dar sa revenim! A respirat adanc si a inchis ochi pret de cateva secunde, moment
n care eram absolut sigur c-o sa se aplece si-o sa ma sarute. Frematam si nu
stiam ce sa fac. Slava cerului ca n-a facut-o, altel cred ca as fi renuntat si a ultima
farama de autocontrol care-mi mai ramasese. Si-a pus ambele maini pe umerii mei,
moment în care am realizat ca tremur incontrolabil. Pe cat incercam eu sa ma
opresc din tremurat, pe-atat tremuram mai tare.

"Ce-ai zice daca te-as invata cateva din secretele meseriei mele? * m-a intrebat el
ca pe-un ucenic care venise în practica. Ce sa zic? Ce sa fac? Tot ce-am fost în
stare sa fac a fost sa zambesc ca un tarmpit si sa-l las sa continue.

"Maine seara, la mine acasa. Cam pe la sase, asa. Ce zici? "Hopa, stai cari
groasa! Situatia, ma refer. Cum adica la el acasa? Oh, doamne... Deja? Credeam
ca aici! N-are nicio logica!

Mi-a citit imediat nesiguranta de pe fata, si-a luat mainile de pe umerii mei si s-a
indepartat putin. Imi venea sai siig sa nu faca asta, sa nu se indeparteze, dar
n-am facut-o.

"Atelierul meu de cofetarie este acasa. Acolo fac toate deserturile pe care le vezi
aici. E niste acolo si e intim. "A emiazat cumva cuvantul întim” sau doar mi s-a
parut mie?

"OK. Mereu am fost curios cum poate cineva transforma boabele de cacao în niste
minunati ca astea” si am aratat stangaci spre praiturile din jurul nostru. Adevarul
era ca prea putin imi pasa mie de coletarie. Tot ce voiam e sa stau în preajma lui,
sa sfiy ca e acolo, sa-i pot vedea in toata splendoarea lui. Nici macar nu trebuia
sa-] ating sau ceva. Miera de-ajuns sa-l stiu acolo. E incredibil ce-mi facea acest
barbat!

"Pe bune? Wow! Perfect! Uite cartea mea de vizita. Ai aici telefonul si adresa. * Si
s-a trecut mana prin par zambind larg, ca un fotomodel care firtreaza cu aparatul
de fotografiat. Parea incantat. Sa fi fost pentru ca avea impresia ca ma intereseaza
pasiunea lui, sau oare acest barbat simtise pentru mine ce am simtit si eu pentru
ep

"Da, de ce nu?! Maine oricum e sambata si nu lucrez. * Minteam cu nerusinare.
Trebuia sa lucrez tot weekend-ul ia un pitch care ne dadea tuturor batai de cap de
vreo saptamana incoace. Dar in acel moment nu-mi pasa nici de pitch, nici de
colegii care vor fi nevoiti sa lucreze si pentru mine. Voi suna si voi anunta ca sunt
boinav doar ca sa stau langa el. Disperare si egoism, Pierre este creatorul vostru
EI v-a creat si v-a plantat in adancul meu, ei sa va rezoive! Oho, si-nca cum avea
sa je rezolve! Dar despre asta, putin mai tarziu.

Ziua de vineri mi s-a parut a fi cea mai lunga zi din viata mea. M-am fortat sa
tusesc si sa stranut incontinuu, ca sa le dau de banuit colegilor ca ma prinde o
raceala zdravana, desi eu nu racisem in viata mea. Pe la jumatatea ziei, Kurt,
directorul de creație m-a trimis acasa pentru tot weekend-ul cu recomandarea de a
rece mai intai pe la farmacie. Insa numai de medicamente n-aveam eu nevoie. în
cel nai rau caz de niste prajiturele a la Pierre, sau si mai bine, de Pierre insusi
Dar ei nu era acolo. Cofetaria era inchisa cand am trecut în drum spre casa. Am
asat privirea în pamant si, resemnat, m-am indreptat spre jumatatea chinuitoare
care mai ramasese din zi
Sambata dimineata, New York-ul parea mai plin de viata ca oricand. Era suficient
de cald incat sa iesi a o plimbare pe strazi, sa faci turul muzeelor, sau sa iei masa
n oras cu prietenii, un obicei atat de drag newyorkezilor. Eu, insa, aveam alte
preocupari. Nu puteam sa-mi iau gandul de la Pierre si tremuram de nerabdare,
findu-tni totusi teama de neprevazut. La urma urmei, omul ma invitase ia el acasa
sa-mi impartaseasca secretele meseriei lui. Daca era doar un pretext pentru
aliceva, ceea ce speram din adancul sufletului sa fie, nu puteam sa stiu, iar acest
ucru ma enerva la cuime. Nu-mi placeau suiprizele, detestam necunoscutul si
neprevazutul la culme si nu puteam sa-mi conduc viata decat dupa un plan bine
stabiţt dinainte.

Am petrecut dimineata lungit în pat, pierdut printre visele mele, unele mai
nabadaioase decat altele. Ma intrebam cum saruta, cum atinge, ce senzatie
imprima pielea lui lipita de a mea. M-am ridicat din pat in jur de doisprezece, mai
obosit decat dupa o zi intreaga de munca. Fara sa ma gandesc prea mult, am pus
mana pe telefon si am sunat la numarul tiparit pe cartea de vizita. Lucram în
industria comunicarii, iar obisnuinta imi dicta sa sun cu cateva ore inainte ca sa
confirm o intalnire, fie ea si informala cum era aceasta. Pierre a raspuns aproape
imediat, iar eu |-am intrebat stangaci ce face.

"Tocmai ce-am iesit din dus. Acum imi usuc parul. Nici o secunda nu i-a trebuit
imaginatiei mele s-o ia razna pe campii si scenarii fierbinti mi s-au desfasurat în
minte, toate incluzand pielea lui aburinda si uda, parul usor cartontat ia varfuri din
care se scurg picaturi limpezi de apa imprimate cu mirosul lui ametitor. Destul de
rapid insa, vocea interioara mi-a casapit doua palme peste mutra si am revenit cu
picioarele pe pamant. *Ce dumnezeul Te faci de rusine! L-ai sunat sa confirmi o
intalnire, nu sa faceti sex prin telefon! * "Aaaa... Uite, voiam sa confirm cu tine
intalnirea stabilta în seara aceasta, la ora optsprezece. * Baga-rmi-as, am vorbit
prea formal. Of, o sa-si dea seama!

Un ras baritonal a izbucnit de cealatta parte a telefonului. Speram sa nu-si bata joc
de mine. Prea mult.

"Mereu esti atat de formal? * Si eu ce sari raspund acum? Nu era clar ca da? "in
cazul acesta, domnule” si a rostit "domnule" pe un ton apasat "as dori sa confirm
intalnirea noastra din aceasta seara. Esti multumit? * "Mai mult decat multumit” si
am adaugat si eu un "domnule" la sfarsitul propoziiei, rostit pe un ton ia fel de
apasat. "ieri, cand am iesit de la serviciu nu mai erai ia cofetarie. * "Lucrez doar
pana la ora sase” mi-a spus el epologelic, iar eu am sarit sa-I corectez,

"Am iesit în jur de unu de la serviciu. * Draci! Si ce-i spun daca ma intreaba de ce?

"De ce? * Mii de draci

"Pai.. A... Zi scurta. A fost vineri. Lumea voia sa intre în weekend" Da, doamne,
sa ma creada.

"uhm” a spus e! scurt. Mi-a repetat ca intalnirea e inca valabil, iar eu am rasufat
usurat.

Dupa ce ne-am luat la revedere, m-am prabusit inapoi în pat, am închis ochii si-am
murmurat un usor "Multumesc cerurilor! , recunoscator ca nu m-a prins cu mata-n
sac. Nu de alta, dar ce-ar fi crezut despre mine daca i-as fi spus "Stii, mi-am mintit
seful si colegii ca sunt bolnav ca sa vin la tine in weekend, cand eu de fapt trebuia
sa muncesc pe branci”. Of, cate chestii neobisnuite am facut în utimele doua zile
pentru acest barbat! Pot spune cu mana pe inima ca nu mai eram eu insumi. Si, cu
loate ca nu-mi place s-o recunosc, na simteam confortabil cu acest nou eu, care
facea lucrurile fara un plan prestabilit. Nu puteam sa sper decat ca ma va placea si
ei, fara sa ma considere vreun ciudat cu capul în nori.

Am facut timpul sa treaca destul de repede multumita eternei dileme *Cu ce sa ma
imbrac? * Dupa ce am probat putinele haine pe care am reusit sa le inghesuiesc în
doua valize cand am plecat din Romania, am optat într-un sfarsit pentru o pereche
alba de pantaloni din in si o camasa de un albastru intens care sa-mi scoata in
evidenta ochii verzi si parul blond. Dus, o masa lejera si trei cafele mai tarziu, eram
gata de intalnire. Spre norocul meu, Pierre locuia în cealalta parte a parcului. Tot
ce trebuia sa fac era sa traversez Central Park si ajungeam la usa lui în mai putin
de jumatate de ora.

„Am folosit plimbarea ca un pretext pentru a reflecta asupra situatiei. lata-ma pe
mine, un biet tanar roman plecat din tara pentru o vara de lucru intr-o agentie
faimoasa, cu un bagaj greu de slujbe si relatii esuate si iata-l pe el, barbatul perfect,
independent, pe proprile-i picioare, cu afacerea lui pacatoasa, duice si imbietoare.
Cum ar pulea vreodata aceste doua piese sa formeze un puzzle? Cum as putea
cu sa fiu pe placul acestui barbat care merita cel putin pe cineva ia fel de bun ca
ej? Si, cel mai important, oare o fi gay? O, DOAMNE! Din toate intrebarile, pe-asta
nu mio pusesem pana atunci. M-am oprit la jumatatea drumului si m-am gandit
serios daca sa-l mai continui sau nu. Puteam foarte bine sa ma duc acolo degeaba,
sa ma umilesc ca un fraier în fata unui om care poate nu avea nicio intentie in ceea
ce ma privea. Dupa minute in sir de contradictii, m-am hotarat ca nu e cazul sa dau
curs acestui gand fugar si ca e mai bine sa continui sa ma arunc cu capul inainte în
necunoscut. "Que sera, sera”, vorba aia.

Apartamentul lui Pierre era de zece ori mai spatios decat al meu. Daca al meu era
nicrolof, al lui trebuia sa fie pe putin megaloft. Mobilat cu foarte mult bun gust, ca
doar, deh, e francez, locuinta lui nu arata deloc ca a unui unui burlac. Ba chiar
m-am intrebat la un moment det, intre sufragerie si bucatarie, daca nu cumva de
undeva de dupa vreun perete avea sa apara vreun barbat sau, si mai rau, o
femeie, care sa-l cuprinda de mmiloc, sa-l sarute apasat si sa-l revendice pe acest
barbat ispititor. Din fericire pentru inima mea si-asa chinuita de intensitatea dintre
noi doi, acest lucru nu s-a intamplat. Singurul încident penibil a inclus doar
persoana mea si ceasca de catea varsata pe covorul moale si frumos al ui Pierre.
Trebuia s-o comit eu cumva!

"Ei bine, asta cred ca e semnalul sa ne-apucam de treaba” mi-a spus el, fara sa
faca vreo remarca la adresa stangaciei mele care ma bagase pentru a mia oara
intr-o situatie stanjenitoare.

"Treaba? * am indraznit eu sa intreb, inca rusinat de boacana comisa.

"Pai ai venit aici cu un scop, nu? "mi venea sai spun ca nu cred ca scopul pe
care-l am eu în minte se potriveste cu al lui, dar am decis ca o cafea varsata e un
dezastru suficient pentru moment.

M-a condus cu galanteria. specifica oricarui european civiizat în atelierul ui de
cofetarie, o bucatarie spatioasa, cu mobilier modern, sterii si electrocasnice care
dumnezeu stie la ce s-or fi folosi. Mi-a inmanat un sort de cofetar, iar eu am
țresarit amuzat la ideea ca-i voi purta. Mereu imi dorisem sa port asa ceva. "Cu
haine pe dedesubt sau fara? * m-a iscodit jucausa vocea constintei mele. "Hai nu fi
nesintita! * i-am zis eu si am inchis-o undeva, intr-o camera obscura a fiintei mele.
Cei doi pereti exteriori ai atelierului erau alcatuiti in totalitate din geam securizat,
astfel incat puteai sa vezi tot parcul si o parte din Upper West Manhattan. 'Ce
placere o fi pe omul asta sa lucreze aici”, m-am gandit. "Oare mai face si altceva
aici? * a rabuinit din nou vocea mea interioara, de dincolo de usa în spatele careia
o ferecasem. "Hai ca-ntreci limita! * am certat-o eu fara sa-mi dau seama ca
vorbisem cu voce tare.

"ti spuneam despre cat de repede poate mixa masinaria asta” spuse Pierre
incurcat. "Daca e prea mult pentru tine, pot sa ma opresc. * "Nu... Nul * Futui! lar
am calcat pe bec. Sa ma vad cum o scot si de data asta. "Nu i se pare ca e prea
cald aici? * l-am intrebat eu fara sa gandesc ce scotpe gura, ca în majoritatea
cazurilor de altfel. "Super! Clasicui hai sa ne dezbracam ca sa deviem atentia”,
spuse constinta mea, dandu-si ochii peste cap.

Pierre a facut ochii mari in timp ce eu, fara sa-mi dau seama, eram deja la
jumatatea nasturilor sortului alb. Mainile imi tremurau atat de tare, incat daca
nasturii nu erau bine cusuti, i-as fi smuls cu siguranta.

"Stai, lasa-ma sa te ajut! * s-a oferit el, iar eu am considerat gestul ui ca fiind cel
putin cavaleresc si galant. Abia cand mainile lui au inceput sa se miste pe pieptul
meu mi-am dat seama ca n-a fost o idee prea buna sa- las sa faca asta. Chiar
daca. intre noi era camasa mea pe care-o blestemam din tot sufletul în acel
moment. puteam sa-i simt atingerea ferma a degetelor, felul in care destacea cu
atata usurinta fiecare nasture. "Doamne, te rog sa nu ma apuce gafaitul!* ma
rugam incontinuu în timp ce eul meu interior incepuse sa se urce pe pereti de
exdaz

"Esti foarte frumos. Ti-a mai spus cineva asta? * m-a intrebat el, zambind cu
dantura lui pertecta.

"Eu? * De parca ar mai fi fost altcineva în incapere. "Frumos pe dracu! * am
indraznit eu sa-l iau peste picior, ceea ce I-a infuriat atat de tare încat m-a prins de
reverele sortului si m-a zguduit zdravan de vreo doua ori

"Sa nu mai spui niciodata asta! * m-a mustrat Pierre cel pertect.

"Pe bune, Pierre” si m-am smucit din stransoarea mainilor sale. "Uita-te latine.
Cum poti sa-mi Spui mie ca sunt frumos? Nu, nu cred ca sunt frumos si n-am sa
cred asta niciodata! * "Dar cand ti-am spus alaltaieri ca esti un desert pentru
cunoscatori fini, o rasplata raținata, duice si neobisnuita m-ai crezut, nu? * "Da" am
raspuns eu "Si ce-i cu asta? ?, a completat vocea constintei mele de parca Pierre
ar i vorbit cu ea, nu cu mine.

"Pai tocmai asta te face sa fii atat de frumos. *

Poftim cultura! Am si eu un moment n care cred ca sunt stapan pe situatie, in care
cred ca argumentul meu este irefutabil si pleosc! Imi da toata iumea peste cap cu
asta. Ce pot eu sa-i mai spun eu acutn? Si, mai important, cum fac sa tin
conversatia pe fagasul asta de complimente si magulii reciproce, ca sa nu ne
intoarcem cumva a discutii despre aparatele de mixat aluaturi? Nici nu a trebuit sa
ma gandesc eu ia ceva, ca Pierre si-a intarit stransoarea si m-a tras mai aproape
de ei. Oh, doamne, o sa ma sarute! Ce ma tac? "Ce te faci? Nu asta ai vrut de ia
bun inceput? Nu pentru asta ai venit? Ca doar nu te-o lovi acum simtul culinar, sa
te apuci sa faci prajituri în loc de reclame! * Din nou, vocea constintei mele s-a ivit
cine stie de unde ca sa ma dojeneasca. Ce usor ii e ei sa vorbeasca. Nu ea trebuie
sa stea atat de aproape de barbatul asta fara cusur, care miroase a vise interzise
si dorinte ascunse.

Inainte sa-mi dau seama ce se petrece, Pierre se desprinsese din stransoare,
cautand ceva pe masa din spate. Desprinderea a fost atat de brusca, incat era cat
pe ce sa cad peste imixerui despre care imi povestea mai devreme. Cand s-a intors
din nou cu fata ia mine, degetul lui aratator era acoperit de ciocolata lichida,
fierbinte, aburinda, abia topia. M-am oprit pentru un moment sa ma intreb daca-i
arde sau daca simte vreun fel de durere, dar din Zambetul lui i-am dat seama ca
nu-i deranjeaza. Si-a plimbat degetul prin fata ochilor mei, asa cum plimbi un
biscuit prin fata unui caine flamand în interiorul meu deja se dadea o batalie. Nu
ma puteam hotari ce-mi stamea mai mult pofta; ciocolata sau degetul iui. Poate
amandoua.

Și, doua secunde mai tarziu, pofta mea incepea sa fle încet, incet satisfacuta.
Pierre isi plimba degetul peste buzele mele, intinzand ciocolata de la un capat ia
altul. Era al dracului de fierbinte si de tentanta, dar nu indrazneam sa zic Sau sa fac
nimic de trica sa nu stric momentul. Doar eram expert in asa ceva. Trupul lui Pierre
era la doar cativa centimetri de mine, dar ma tachina cu degetul lui si cu ciocolata
aia extrem de delicioasa. "Sa n-o ingi! ” mi-a atras el atentia, iar mie aproape
ca-mi venea sa uriu de nerabdare. Cu cealalta mana, mi-a prins usor barbia si m-a
mangaiat incetisor. "Ce degete catitelate are! * ma gandeam eu în sinea mea. Si fix
cu acele degete catifelate pe care incepusem sa le complimentez in sinea mea
mi-a apropiat fata de a lui pana ce buzele noastre s-au atins. Si-atunci au explodat
butoaiele cu pulbere in interiorul meu. Genunchii s-au transformat in gelatina,
mainile au cazut inerte pe ianga corp, iar eu m-am topit în bratele lui puternice care
m-au cuprins in stransoarea lor. Nu mai puteam da nicicum inapoi. Savarseam cel
mai dulce pacat si jur ca nu simteam nici cea mai mica urma de regret.

La inceput usor, apoi din ce in ce mai apasat si mai frenetic, gurile noastre s-au
unit. Am închis ochii atat de strans pana am simtit ca ma dor, pentru ca nu-mi
venea sa cred ce se intampla. Si nu voiam sari deschid ca sa realizez ca totul e un
vis. Dar nu era. Nici in cel mai realist vis n-as fi putut sa-i simt fiecare centimetru din
trup îpit de mine, sau limba care o cauta pe-a mea. *Acum stiu de ce-i zice sarut
frantuzesc” cugeta vocea mea interioara, cu barbia priponita-n palme, ca un
intelectual. Am trimis-o rapid la dracu si mi-am jurat c-o s-o ignor de-acum incolo
Dintr-o data, mainie lui Pierre au inceput sa ma invaluie, cautandu-ma,
framantandu-ma ca pe o coca moale. Acum nu trebuia sa mint ca mi-era cald doar
ca sa ies dintr-o situatie jenanta. Temperatura chiar crescuse în camera cu vreo
cateva zeci de grade, judecand dupa mainile acelea pertecte care cautau sa ma
dezbrace cat mai repede. Mainile mele parca au mai prins si ele putina viaga între
timp si s-au indreptat catre gatul lui gros pe care i-au curpins cu putere. Fara sa ne
desprindem din sarut, cautam amandoi cu stangacie nasturi camasilor,
desfacanduri negljent.

Sub nelipsita camasa belumarin a lui Pierre era exact ceea ce ma asteptam sa fie,
plus un abdomen lucrat si perfect imparțit n patratele, fix ca un tort atent portionat.
ca sa nu-mi abat totusi descrierea de Ia universul cofelariei. Nu eram genul care sa
saliveze dupa un barbat doar pentru faptui ca arata bine, insa barbatul asta ilegal
de bine facut, cu proportii dumnezeiesti a trezit în mine un animal adormit, o bestie
care zacuse de prea tmult timp în adancul meu si care acum isi croia drum prin tot
trupul meu, speriind-o chiar si pe vocea constintei mele care-si facea cruce
rugandu-se sa nu fie sfasiata in bucati. Am lasat bestia sa preia controlul si m-am
aruncat asupra lui, daramandu-l pe masa, peste bolui cu ciocolata, fulgi de cocos,
mirodenii si alte cele. L-am mangaiat, mi-am trecut degetele prin parul ui negru si
i-am soptit incelisor Ia ureche "Tu esti mai dulce decat orice sortiment de ciocolata
pe care i-am gustat vreodata. * "Mai duice decat ciocolata alba? * mi-a zambit el
sfidator si si-a dus bratul sub cap, ceea ce n-a facut decat sa-i scoata muschii n
evidenta.

"Oh, dat * -am spus eu cu privirea atintita la antebratul lui. "Ciocolata alba e nimic
pe langa tine *

Pierre si-a recapatat pozitta si am ajuns din nou fata in fata, stand unul în bratele
celuilalt, la bustul gol. A fost unui din acele momente în care cuvintele erau de
prisos. Atingerile erau singurul limbaj de care aveam nevoie, iar schimbul de priviri
era dirijorul fiecarei actiuni. Mainile lui au alunecat în jos pana în zona AIA, masand
si mangaind prin pantalonii mei de in. Senzatia era coplesitoare. Fara sa vreau, am
asat capul pe spate si m-am cutundat în furtuna de flori care-mi strabateau tot
trupul. Cu miscari pricepute, cureaua si pantalonii mei au zburat cat colo. "Uau, da!
e hotarat nu gluma! * De data asta am fost de acord cu constinta mea mirata.

M-am uitat la el în timp ce degetele iui m-au cuprins acolo jos facandu-ma sa-mi tin
respiratia pentru o secunda. Era atat de frumos, de puternic, de sigur pe el, dar in
acelasi timp iubitor si tandru; o combinatie de ciocolata si piper, de duice si picant.
Felul în care muschii ii imprimau fiecare miscare, felul n care hainele stateau pe el
(ma rog, cele care mai ramasesera), totul parea incredibil. La randul meu, am
inceput sari desfac pantalonii care mi-au dat ceva batai de cap la inceput, dar care
au cedat in cele din urma. Mi-am strecurat cu o lentoare apasatoare mana sub
elasticul boxerilor iui, observandu-i multumit cum se incordeaza si geme. Cand
mana mea i-a cuprins membrul tare si erect, ochii iui s-au aprins, privirea i s-a
intensificat si pentru o clipa mi s-a facut teama pentru ceea ce avea sa urmeze.

Fara sa-mi scot mana din chiloti li, m-am apropiat si -am sarutat, mangaindu-l pe
crestet cu cealata mana, dezvelindu-i fata frumoasa si neteda. Toate intrebarile
mele incepeau sa primeasca raspuns. Cum era pielea lui atingere? Fina si
catitelata, _imbibata cu arome de ciocolata si alte ispite dulci. Cum isi folosea
mainile? Ferm si cu blandete in acelasi imp. Cum saruta? Divin, innebunitor, ilegal
de bine. S-a desprins o clipa de mine, în speranta ca va putea face loc pe masa
imensa de lucru din spate, singura din incapere de altfel. în zadar insa. Ciocolata
se intinsese pe suprafata metalica, impreunandu-se cu fulgii de cocos si celelalte
minunatii

"Mai sunt si alte camere” mi-a spus el incurcat, insa eu mi-am pus degetul peste
buzele lui moi ca sa-i opresc din vorbit si l-am privit adanc în ochi.

"Vreau aici. Aici e universul tau, locul tau cel mai intim. Orice s-ar intampla, vreau
sa se intample aici, pe masa asta. *"Dar... E murdara! * "Nu-mi pasa. Si de cand
consideri tu ciocolata a fi murdarie? Vreau s-o simt pe pielea mea si vreau sa te
simt si pe tine în acelasi timp si in egala masura. *

Zis si facut. Monsieur Pierre m-a intins pe masa rece si ciocolata imi s-a lipit
instantaneu de spate. O senzatie atat de cațifelata si de incitanta mi-a cuprins
intregul corp. Mainile lui dibace mi-au scos chilotii si i-au aruncat cine stie pe unde.
Si pana la urma, ce-mi pasa? Nu era ca si cum as fi avut nevoie de ei in vitorul
apropiat. Sarutandu-ma peste tot, a trimis prin mine ftori intensi, cand calzi, cand
reci. Mi-am ridicat mainile deasupra capului, incercand sa ma prind de ceva, de
orice, sa ma descarc de electricitatea care curgea prin mine. Tot ce-am reusit sa
fac a fost sa-mi afund mainile in stratul moale de ciocolata din jurul meu. Cand
buzele lui mi-au cuprins penisul coborand lent pana ia baza, am gemut puternic si
i-am cuprins capul intre palme, murdarindu-l peste tot, ceea ce n-a parut sa-l
deranjeze, intrucat a continuat sa-mi provoace placere minute în sir.

Si-a coborat apoi trupul masiv peste mine asigurandu-se cai simt apasarea
intregii finte. Și ce bine era! In timp ce eu imi potriveam mainile în jurul taliei sale, el
si scotea chiloti, presandu-mi bazinul cu membrul lui erect ale carui dimensiuni i
faceau în mod categorie cinste. "Oh, doamne! O sa se intample? O s-o faca? * ma
intrebam iar si iar în sinea mea, putin speriat. Trecuse aproape un an de cand nu
mai facusem asta. Daca nu m-as fi cunoscut mai bine, as fizis ca am uitat cum e.
Dar treptat, senzaţia devenea din ce in ce mai cunoscuta si... "Oh, doamne! * am
urlat afundandu-mi degetele in camea sa moale. Desi o facuse cu mare atentie,
penetrarea iui ma luase prin surprindere si placerea de a-l avea inauntrul meu ma
impinsese in doar cateva secunde pana aproape de marginea unei prapasti fara
sfarsi, în care aveam sa cad iar si iar si iar fara sa ma satur.

Eram impietit din nou. Nu puteam sa ma mai misc. Puteam doar sa vibrez sub el,
sa fiu masa moale de came pe care-si plimba mainile si pe care-o saruta fara
incetare in timp ce patrundea din ce în ce mai adanc. "Doamne, cat? CAT? *
Efectiv ma aflam pe o scara a placerii pe care urcam cu pasi grabiti, oprindu-ma
din cand in cand ca sa ma intreb cat mai e pana in vart. Picaturi delicate de
transpiratie ne brazdau corpurile. Gefaiam amandoi si ne mangaiam frenetic
cuprinsi de placere. Imi simteam trupul ca pe un vulcan gata sa erupa, iar penisul
ui. fora tot mai adanc in mine, in cautarea nucleului incins de lava. Ardeam
amandoi. La propriu si la figurat. Uniunea noastra transformase doua flacari
mocnite intr-un vartej incandescent care distrugea totul în calea lui
Pe marginea acelei prapastii abrupte numite orgasm, cand picioarele aproape mi
se desprinsesera de margine pentru a plonja în intuneric, i-am cuprins fata ntre
mainile mele si i-am urlat cel mai sincer "Te iubesc * pe care l-am rostit vreodata.
Cu zambetul lui unic mi-a confirmat spusele, apoi m-am desprins si m-am trantit pe
spate, iasand orgasmul cataclismic sa ma imbratiseze, sa-mi zdrobeasca fiecare
oscior si sa-mi sfasie pantecul. Pierre m-a urmat ia distanta de cateva secunde,
cuprins de aceeasi senzaţie mistuitoare, agatandu-se de mine ca un copii de
jucaria preferata. Minute în sir am stat imbratisati, uluiti de intensitatea care pusese
stapanire pe noi. Pentru mine a fost cea mai intensa experienta pe care o
avusesern pana in acei moment. Mult timp dupa, si ei mi-a marturisit acelasi lucru.

"Pierre, omul in care ma transtorini.. E uimitor. Nu ma mai recunosc” i-am soptit
eu, mangaindu-i. "M-ai facut sa-mi dau drumul fara sa ma atingi deloc... acolo”.
Speram ca pentru el vorbele mele sa aiba mai mult sens, caci pentru mine n-aveau
absolut nicio noima. Se parea ca ma intelege si a ras ragusit strangandu-ma si mai
are în brate.

"Si tu faci din mine ceea ce n-am fost nicicand”. M-a privit cu ochii lui de un
albastru intens, cu capul sprijinit în mana dreapta. "Eu modelez cu usurinta
ciocolata, dar tu ma modelezi pe mine intr-o clipita”, a continuat si mi-a atins nasul
cu aratalorul lui. "Hai sa facem un dus, nu vrei? Inca putin si-o sa te transformi
intr-o pralina de ciocolata. * 'Mmm... Și nu te tenteaza absolut deloc perspectiva în
care fu mananci aceasta pralina de ciocolata? * "0oo, ba da. Te-as savura si te-as
consuma atat de încet pana cand te-ai mistui si n-ar mai ramane nimic din tine.
"Ei, nu vrem sa se intample asta, nu-i asa? * l-am tachinat eu, atatat si deja
gandindu-ma serios la vorbele lui
Mai tarziu, sub apa fierbinte a dusului, rolurile s-au inversat si a venit randul meu
sa ma transform in cofetar si sa ma atund în trupul delicios de dulce al ui Pierre.
Acolo, printre picurii limpezi de apa, acest barbat perfect, acest francez pentru care
caliicativui sarmant este mult prea sarac, mi s-a daruit in totalitate, cum facusem si
eu pe masa rece acoperita de ciocolata din atelier. Am plonjat pentru a doua oara
n tenebrele orgasmului, tinandu-ne strans de mana in timp ce apa curgea siroaie
peste trupurile noastre infierbantate. Timp de un weekend întreg mi s-a oferit un
tur complet al unei fabrici de ciocolata cum doar in vise mai poli vedea, am gustat
din fiecare desert, am experimentat fiecare dorinta interzisa pe care mi-am negat-o
vreodata si am sarit de bunavoie în neant, cu mana lui Pierre puternic stransa într-a
mea.

VA URMA