Fantezii Erotice

Fata Moşului îşi mai puse un strat de rimel, înhaţă cheile de la maşină şi ieşi, sub
privirile dezaprobatoare ale tatălui ei. Era un copi făcut la bătrânețe, după ce
aică-su se decisese că o soție tânără şi modernă era de preferat vechiului model
comunist de nevastă, cu părul sârmâlute, fard verde la ochi, burtă, pantofi cu toc
jos şi bântuită de disperarea de a nu se mai simţi a fel de atrăgătoare ca fetele ce
işi fiuturau tinerețea pe stradă. Între timp, sotia cea nouă se învechise, avea părul
ars de permanenta decolorare până Ia blond, pleoapele otrăvite de ani în şir de
farduri subtile, era angajată într-o luptă permanentă cu ridurile, celuita şi
disperarea de a nu se nai simţi la fel de atrăgătoare şi venise rândul fetei Moşului
să îşi fluture tinerețea pe stradă. Ceea ce şi facea, ignorând sfatul Moşului de a
şi-o înfaşura în vreo bucată de material mai mare decăt o batistă

Câteodată, prăpastia dintre generaţii o amețea. Ar fi sărit peste ea dar nu se
părea că ar fi nimic interesant de partea cealaltă. Nici nu ştia pe nimeni care să o îi
sărit, părinţii prietenilor ei erau toți ocupați să facă bani şi să câştige o poziie cât
mai importantă, iar prietenii ei erau ocupați să cheltuiască banii părinților şi să
profite de poziţia importantă a acestora şi aşa trebuia să fle. Ca urmare, şi de data
asta, se sui în maşinuța ei trendy, se uită în oglinjoara de deasupra ca să vadă
dacă nu s-a şters rimelul şi se porni către o nouă seară la club.

Imparatul Verde trecea liniştit strada, ținând cu grijă o sacoşă biodegradabilă în
care ducea nişte becuri ecologice. Cum trecea el aşa, întoarse capul şi o văzu pe
fata Moşului, care, oprită la semafor, Îşi refâcea machiajul, cochetă şi liniştită,
arătând, în siguranţa maşinii sale, ca o bomboană de ciocolată în cutiuța ei, în
vihrina bine luminată a unei bombonerii de lux. Dând cu ochii de ea, Împăratul
Verde se simţi ca o sacoşă odioasă de plastic plină ochi cu produse de tot felul,
căreia i se rupe mânerul şi i se revarsă tot conținutul pe dinafară. Adică se simţi,
dintr-odată, complet îndrăgostit de fata Moşului şi, în acelaşi timp, total nevrednic
de ea, un sentiment absolut firesc atunci când te îndrăgosteşti pe negândie.

Fata Moşului, privindu-l la rândul ei, simţi că îl aşteptase dintotdeauna, secole şi
secole de aşteptare cu inima uscată de dor, într-un turn înalt, pe o stâncă bătută de
valuri. Chit că ea, de fapt, avea doar 17 ani şi nu aşteptase niciodată pe cineva,
findcă întârzia mereu, cum citise în Cosmopolitan, Elle şi alte reviste că ar trebui
să facă o fată modernă. Se dădu jos din maşină.

- Paasaa pizdooo! Vezi că e verde, vacă idioată! se urlă la ea printre valuri de
claxoane.

La auzul acestor vorbe proaste, Împăratul Verde îşi aminti cine era şi aruncă spre
mâriani o privire de forța unui tsunami. Mărlanii deciseră că e totuşi cam curent
afară şi îşi băgară capetele la loc în maşini

- Cine eşti, rază de soare, şi de ce mi te-ai întâmplat tocmai mie? o întrebă
Imparatul Verde, zaharisit ca o zaharicală, findcă dragostea te face siropos şi, mai
nasol, te face nici să nu te jenezi de asta.

Fata Moşului voia un lucru extrem de simplu: să-şi încolăcească braţele în jurul
aliei lui, să îşi lipească obrazul de gâtul lui, să stea aşa vreo mie de ani şi, la
terminarea mileniului, să ÎI sârute preț de încă vreo mie de ani. Asta pentru început.
Dar, fiindcă învățase că o Cosmo giii nu trebuie să recunoască din prima că e
moartă după el, o luă mai pe ocolite:

- Sunt fata Moşului, zise ea. Tocmai mi s-a stricat maşina... - Aş fi bucuros să te
ajut, zise Împăratul, îndreptându-se spre maşinuță. Ce are?

Maşina n-avea, evident, nici pe dracu. Fata Moşului câută disperată o idee.
ingenioasă, ascunse cheile în pumn.

- Pai aăăă, nu porneşte, zise ea.

Împăratul constată şi e! că maşina nu putea porni, pentru că nu avea cheile,
normal.

- Nu are cheile, remarcă el evidentul.

- Vaii, zise fata, ce te pricepi! Nu mi-aş fi dat seama.

Imparatul Verde se simţi cu două palme mai înalt. Totuşi, ceva îl nedumerea:

- Pai cum ai pornit maşina? se interesă el.

- Asa, pai cu cheile dar nu ştiu unde le-am pus, zise fata, temându-se că pare
dioată.

Părea. Dar când eşti îndrăgostit grămadă lucrurile astea nu contează, pentru că te
convingi singur că e cazul să crezi incredibilul. Împăratul se uită în maşina fetei şi
zise:

- Corect, e cam greu să le găseşti aici

Maşina era plină de reviste, ambalaje de diverse, cinci sacoşe de la micul
shopping pe care îl făcuse fata Moşului în drum spre club, mă rog, strictul necesar,
mă ințelegeti. Împăratul zise:

- Da, e nevoie de puţin ajutor.

In cinci minute, detectivii imperiali erau la faţa locului şi căutau cheile în maşina, în
timp ce, curtenitor, majestatea-sa o poftea pe fată într-un un bar, să aştepte pâna
când acestea vor fi găsite. Operaţiune ce ar fi putut dura chiar mia de ani dorită de
ea, dat fiind că, după cum se ştie, cheile erau la ea în pumn. (De fapt nu mai erau
în pumn, fiindcă le ascunsese în geantă, gândindu-se câ va putea pretexta oricând,
în mod credibil, că nu se poate aştepta nimeni ca o femeie să îşi găsească legătura
de chei în propria geantă)

Se instalară la o măsuță. Fata, căreia de fapt îi plăcea berea, vru să pară o femeie
matură şi sofisticată (mai ales că se temea în continuare că pâruse proastă la faza
cu. cheile) şi comandă un cocktail care se numea Orgasm. Împăratul ceru apa plată
cu lămâie, pentru că îşi simțea genunchii moi numai uitându-se Ja ea, fără să mai
fie nevoie şi de alcool.

Aşa îi găsi Zmeul, sorbindu-se cu nesaț din ochi şi mai sorbind din când în când şi
din băuturi. Când îi văzu, fata simţi cum îi vine Orgasmul înapoi pe găt, pentru că
Zmeul era prietenul ei. Şi tat-so îl plăcea. Zmeul purta un costum gri de tip
bussines şi avea cravata strâmbă, pentru că o căuta pe fata Moşului de ceva
vreme şi, în căutarea ei, trecuse prin căteva cluburi. Când constată cu ochii săi
utrajul, Zmeul îşi îndreptă cravata şi îşi trecu măinile peste pieptănâtura
corporatista pe care o arhora.

- Cine eşti tu, băi acesta, şi ce cauţi cu prietena mea în bar? se interesă el pe
tonul Autorităţii incontestabile pe care ÎI folosea cu subalternii

- Sunt Împăratul Verde şi te poftesc să mi te adresezi cu respectul pe care mi-l
datorezi, se îmbaţoşă majestatea.

- Ete curul zise Zmeul. D-aia nu mai pot! Maică-mea, Ghionoaia, este preşedinta
Tribunalului

Împăratul Verde simţi că o cam sfectise. E! era un susținător convins al
democraţiei dar acum i se pâru deodată că separația puterilor în stat mersese
totuşi cam prea departe. reşedinta Tribunalului, asta era nasol!

Vazându-i descumpanirea, Zmeul se pregati de luptă... Şi acum, ca în orice
moment în care ar fi de bun simț ca acțiunea să nu fie întreruptă,

PUBLICITATE

GENERIC (că aşa se face şi fiindcă mi-am dat seama că am uitat să îmi descriu
personajele)

Fata Moşului: este fata viselor fiecăruia dintre voi sau fata care aţi fi vrut să fi. Are
exact culoarea de păr pe care v-o doriţi, ochi de nuanță misterios-nastruşnică,
tenul perfect din reclamele Ia farduri, doar că la ea e natural. Nu e fată rea, dar
n-are repere în viaţă, ba, mai mult abia de curând a început să înțeleagă vag că
există nişte chestii are s-ar putea numi repere şi se întreabă dacă nu cumva i-ar
trebui şi ei. Face neapărat gropițe în obraji. Pistruii sunt facultativi.

Imparatul Verde: este băiatul viselor mele. Are ochii şi părul pe care vreau eu să le
aibă şi cel mai frumos zâmbet din lume. Habar n-are căt de mişto e. Nu e omul
costumelor dar poartă blugi şi tricouri cu atăta naturaleţe că nici nu ţi-ai dori în
altceva.

Zmeul: e! este omul costumelor dar are şi motocicletă pentru că asta îl face să se
simtă dur. E, în sufletul lui, un cowboy numai că s-a născut în timpul şi locul greşit
Este extrem de competitiv, uneori şi în materie de lucruri pe care nu şi le doreşte
cu adevărat.

Moşul: este tipul de baron local, cu excepția faptului că nu s-a bagat în politică. ! se
pare mai simplu să o controleze din umbră,

Revenim: Zmeul se pregăti de luptă
Adică Îşi trase pantalonii, că mereu alunecau. Apoi îşi controlă coaiele. (Erau
acolo, deci avea cu ce). Se dădu de trei ori peste cap şi:

- Fuckshitdamn! N-ar trebui să mai beau cola cu votca! zise el, ridicându-se de pe
masa peste care căzuse.

„Apoi se adresă Împăratului Verde:

- Cum vrei să ne întrecem? În tequila să ne înfiuntăm sau la trântă să ne luăm?

- Ba în ţuică, că-i mai dreaptă! zise Împăratul, care era patriot şi sustinea producţia
autohton.

(Da, bine, deci a făcut o cacofonie. Bine că sunteţi voi deştepţi! Vă asigur că
atunci când Zmeul stă să vă caftească, vorbitul corect ar îi cam penultima dintre
preocupările voastre. Ultima fiind, probabil, calcularea lui pi cu cât mai multe
zecimale. )

Până v-am explicat eu asta, barmanul a adus țuicile şi a sunat, pe furiş, la
paparazzi. Împăratul şi Zmeu! se apucară să deşerte pe gât ţuică după ţuică, până
când Zmeul simţi că poate să scoată flăcări pe gătlej şi chiar şi pe nâri. Din pacate
nu avu şansa să îl părlească pe rival cu o rafală bine țintă, întrucât încăperea se
legâna în mod ciudat. Barmanul îl dădu pe Zmeu afară şi chema urgent pompierii

Considerându-se câştigător Ia proba asta, Împăratul lansă următoarea provocare:

- Ne-am luptat pe terenul tău, acum o să ne luptăm pe al meu, zise el, poftindu-l
pe Zmeu să se întreacă la plantat tuie pe spațiul verde din mijlocul bulevardului
lulu Maniu (ei, acum v-aţi lămurit cum au apârut ele peste noapte? ).

Zis şi facut: la lumina blurilor paparazzilor, care între timp veniseră la fața locului,
Zmeul şi Împăratul începură să planteze arbuşti. Adică Împăratul începu să
planteze, că Zmeul începu prin a vomita pe propriii pantofi Gucci. Când ridică din
nou privirea, Împăratul Verde ajunsese deja la Lujerului, lăsând în urma lui un şir
drept de tuie. Zmeul scoase celularul din buzunar şi il îndreptă către acestea.
Celularul emise nişte unde atât de radioactive, încât tuiele de la Leu şi pâna hat
după Apaca se scorojiră instantaneu. Încântat de avantajul obținut, Zmeul înhâță
sapa şi se apucă să pună şiel tuie. După o jumătate de oră, reuşise să planteze
vreo trei, dintre care două shâmbe, să işi reteze cu sapa manşeta de Ia cracul
stâng al pantalonului, să se lovească în ochi cu coada unellei, să piardă o lentilă de
contact şi să își deranjeze serios pieptânătura. În schimb, cea de a treia tuie statea
nespus de dreaptă. Zmeul se bucură, până când realiză că, astupând groapa de la
rădăcina tuiei, reuşise să îşi îngroape şi propriul picior, până la genunchi

- Hihihi! râse Imparatul Verde, care între timp terminase de plantat până la
Carrefour Miltari şi venise să vadă ce isprăvi făcea rivalul său. Cred că ultima
probă, aia cu cine bagă În pământ mai adânc pe celălalt, o putem sâri, că văd că
ţi-ai dat autogol.

Zmeul îi aruncă o privire turbată (de, temperamentul! ), instabilă (de, alcoolul!) şi
bicoloră (de, lentila de contact! ):

- Pugi sula! urlă e! agramat (ba chiar, vă atrag atenția, anagramat) şi se năpusti
asupra Împăratului. Îi sățtă în aer şi îi băgă în pământ până la mijloc. Împăratul
cugetă: o cam încurcase. Tocmai atunci trecu pe acolo un maidanez.

- Catelus, câțeluş, îl rugă Împăratul Verde, ajută-maă, că ți-oi face şi eu un bine
vreodată.

- Baăaă, nu-i cinstit, e cu pile, urlă Zmeul.

Câinele, care ştia că Împăratul hrăneşte toţi maidanezii din oraş, fugi la non-stop şi
şuti, expert, nişte Redbul. Î dete Imparatului, care sorbi o gură, se smulse din
groapă şi, cu forțe proaspete, se năpusti asupra Zmeului şi îl băgă în pământ până
a piept. Paparazii întinseră reportofoanele:

- Am pus-o, declară Zmeul.

Era rândul lui să ceară ajutor. Puse mâna pe celular şi formă un număr:

- Mamaaa, zise el plângăreț.

Paparazii frisonară. Se punea de nişte trafic de infuență baban. Ghionoaia
răspunse ja telefon.

- Ce e, fiul meu? lar ai lovit maşina?

- Nu, mami.

- lar te-ai îmbătat şi ai devastat Bamboo? Să ştii că a doua oară nu tmai platesc
pentru restaurare!

- Nu, mami.

- lar ai rupt toate degetele statuilor din oraş, în afară de degetul mijlociu?

- Nu, marmi, mă lupt cu Împăratul Verde... - Dobitocule! Pleacă de acolo înainte să
afle presa, că iar mă bagi în căcat, urlă maică-sa, isterică de-a binelea.

- Aaaa... - Cum? M-ai făcut de râs în fața presei? Tâmpitule! De eşti tu acela, nu-ţi
sunt mamă eu! Sună-l pe tac-tu! se răsti Ghionoaia şi închise telefonul.

Ăsta era un plan perfect, cu excepția faptului că Zmeul nu ştiuse niciodată cine
este tac-su În mod precis şi se jena să deranjeze noaptea atâtea persoane pe care
e suspecta că ar fi avut dubioasa onoare. Formă un alt număr. Pe stradă se făcu
linişte.

La celalalt capat, Moşul răspunse.

- Tată socruleee, zise Zmeul.. În câteva minute, maşini negre cu geamui
intunecate apăreau pe stradă cu grația silențioasă a unor prădătoare ieşite Ia ucis.
Nici lumina felinarelor nu îndrăznea să se reflecte în ele, ci se ferea îngrozită. Nicio
pasăre nu avusese curajul să se gândească măcar să se gâinăţeze pe capote sau
parbriz. Gropile se dădeau singure la o parte din calea lor.

Uşile se deschiseră la unison, într-o inişte mai sinistră decăt orice scârțăit. Pantofi
ustruiţi atinseră simultan asfaltul, care făcu pielea gâinii de fiică. Lumina lunii ricoşă
din ochii inexpresivi, se sfâşie pe muchiile tăioase ale maxilarelor strânse şi se
prelinse pe hainele identice. Degete necruțătoare strângeau mânerele unor
serviete din care putea ieşi orice.

Erau ei... AVOCAȚII!

In acea clipă decisivă, când totul părea pierdut, când lumea era pe punctul de a se
schimba ireversibil şi în moduri de neimaginat, fata Moşului se sătură să mai facă
Aguraţie. Cu demnitate, tânăra păşi în faţă şi grăi astiel:

- Aaăa, băieţi

Toţi se uitară la ea.

- . deci eu vreau să vă anunț că, indiferent cine căştigă aici, eu sunt hotărătă să
rămân cu Împăratul Verde pentru că pe ei i! iubesc, ciripi cu nevinovăție copila.

Maidanezul hăuli de bucurie, Zmeul uriă de supărare, Împăratul Verde se topi de-a
binelea, iar avocaţilor le căzură fălcile pe piepturi şi servietele pe pantofi. Paparazii
schimbară cardurile din aparate şi se apucară să facă noi poze. Profitând de
derută, fata Moşului şi Împăratul se luară de mână şi o tuliră. Zmeul nu se dădu
bătut. Se smulse din pământ. Se dădu de trei ori peste cap şi ateriză în fund. De
data asta fi ieşise: avea pe el costumul de motociclist. Fluieră şi motocicleta lui pe
control vocal se ivi de după col. Zmeul sări pe ea şi țăşni în urmarirea fugarilor.
Paparazzii după el. Avocaţiiintrară în şedinţă ca să decidă cât să incaseze pentru
că se dăduseră degeaba jos din paturi

- Ne urmăreşte! Ce facem? zise fata.

Opriră un taxi. Taximehistul puse aparatul pe tariful special pentru urmâriri sau
dezurimăriri şi maşina o porni. Zmeul şi paparazii - pe urmele ei

- la vezi că mă arde ceva în spate? Se apropie? o întrebă Imparatul Verde pe fata
Moşului.

- Nu, zise taximetristul. Mă scuzaţi! Am dat aerul condiţionat prea tare.

Chiar şi aşa, Zmeul câştiga teren. Împăratul decise să facă totuşi ceva. Provocă
un cutremur. Cum însă nu-l lăsa inima să facă unul mare, pentru că ii era milă de
oamenii care ar fi putut s-o păţească, Zmeul nu fu deloc impresionat. De fapt, nici
nu realiză ce se întâmplă.

- Ori se strică motocicleta, ori sunt eu mai beat decât credeam, că prea se leagană
toate, îşi zise el, şi îi dădu înainte.

Imparatul provocă atunci o ploaie cu spume. Cum canalizarea oraşului fusese
reparată ultima oară cam pe vremea ciobanului Bucur, ploaia duse la o ditamai
inundație, mai ceva ca la Veneţia. Zmeul scoase un ordin de restriționare semnat
de maică-sa, Ghionoaia, preşedinta Tribunalului, şi apele dădură înapoi intimidate.

Taximetristul se simțea rânit în orgoliu. Adică el făcea taximetrie de 25 de ani şi îl
ajungea pe el un putoi de bani-gata, pe motocicleta lui de fiţe?! Apasă pe
acceleraţie şi taxiul scoase pe țeava de eşapament un val gros de fum negru, de
nu se mai vedea nimic la un kilometru în urmă. Zmeul îşi umilă nârile şi zise:

- Ce dracul Am prizat eu cocaină! şi trase toată ceața pe nări.

Fata Moşului realiză că trebuia luptat cu armament de calibru mare. Băgă mâna în
geantă, scoase o oglinjoară şi o aruncă în urmă. Zmeul o prinse.

- La dracul Mi s-a stricat freza! ură el. Trase pe dreapta, scoase tubul cu gel din
buzunar şi se apucă repejor să Îşi aranjeze părul.

Fugarii capătară avans dar Zmeul, pe motocicleta sa, îl recuperă rapid. Atunci,
fata Moşului scoase sticluța de parfum şi o aruncă peste umăr. Mă rog, ea țintise
capul Zmeului, dar nu nimeri. Sticluța se sparse şi parfumul se revărsă, topind
asfaltul şi făcând o ditamai groapa în care câzură două automobile, un tramvai, o
pasăre râpusă de mirosul puternic, un pieton ce traversa aiurea şi Zmeul cu
motocicleta. Paparazii se opriră pe margine să tragă căteva poze.

- Nenorodiţi dracului de muncitori! lar au furat jumătate din materiale şi nu mai e
bun asfaltul ala de nimic, se enervă Împăratul Verde. O să pun săi se taie din
salariut

- iartă-i, zise fata Moşului, pe care dragostea o făcuse îngăduitoare.

- Pire-aţi ale dracu de femei cu genție voastre pline de prosti! înjura Zmeul,
răgându-şi mototcicleta afară din groapă.

Zmeul începu să se apropie periculos de mult

- Să ştii că io nu mai am benzină decăt pentru vreo jumatate de oră, îi anunță
taximetristul

Fata Moşului băgă din nou mâna în geantă, scoase rujul şi îl aruncă în urmă. Şi
unde căzu rujul apâru, să mă ierte cititorii o pădure de puli, care mai de care mai
groasă şi mai mare. Vazând acestea, Zmeul se complexă teribil. Hai, să fi existat
una-două mai mari decăt a lui, asta ar fi înțeles, dar ATĂTEA?! Adică era posibil ca
ei să nu fie atât de Zmeu pe cât se credea?!

Umiit, îşi intoarse motocicleta din loc şi plecă acasă plângând.

- UR Am scăpat! zise Împăratul Verde, platind taximetristului şi întorcându-se către
fata Moşului pentru sărutul de happy-end. În clipa aceea, cei doi îndrăgostiți zăriră
cum primii paparazzi işi croiau drum afară din pădure, cu aparatele foto pregătite.

- Oh, băga-mi-aş! exclamă Împăratul şi, prinzând-o pe fata Moşului de mâna, o
juară la fugă cu paparazii după ei

Ei, dragii mei, şi aşa se termină povestea. Zmeul face psihoterapie, nevasta
Moşului face împachetări cu alge anticelultice, Moşul face bani pe care îi
cheltuieşte pe yahturi, vile şi şpagi date cui trebuie, iar Împăratul Verde şi fata
Masului mai fua si azi de paparazzi dacă n-or îi obosit