Fantezii Erotice

Maria se trezise cam tărziu luni dimineață, sârise peste căteva etape
premergătoare mersului la lucru, chiar şi peste fardat, lucru neobişnuit pentru ea -
de obicei stătea câte douăzeci de minute în fața oglinzii. Mă fardez în maşină, nu
mai am timp să stau acum să mă aranjez, işi spuse.

Acest lucru, plus excesul de viteză exact în dreptul unui radar amplasat între două
intersecţii de pe Splaiul Uniri fusese motivul pentru care o oprise agentul de
circulaţie. Avea tusa de farduri în poală, pensula într-o mână şi oglinda
retrovizoare. îndreptată nefiresc în jos, într-o poziţie care o trăda. Nu a mai avut nici
un. argument care să-i susțină nevinovăția în faţa agentului de circulaţie, era
evident cu ce se ocupa ea în timp ce conducea.

- Bună dimineaţa, doamnă. Agent Popescu de la Poliţia Rutieră (..) Permisul şi
talonul a control, vă rog.

- Domnişoară! Avocat Maria B.

- Mă scuzaţi, actele, vă rog.

- Ştiţi, mă grâbeam tare, am o şedinţă Ia ora 9 şi nu-tmi pot permite să întărzii

- Înseamnă că aveți maşina timpului, pentru că este deja 9: 25.

- Vedeţi! Este foarte important să... - Îmi pare râu, mă simt nevoit să vă rețin
perinisul, sunteți un pericol pentru trafic

- Dar... - Îmi pare râu.

A doua zi se trezi şi mai tărziu decât în dimineaţa precedentă.

și aminti instant de povestea de luni dimineață şi rememorarea faptelor o plesni
aproape Ia fel de tare ca gândul că a uitat să cumpere cafea pentru dimineața asta
şi că, peste toate astea mai presus decât orice - va trebui să meargă Ia birou cu
roleibuzul. “Ea cu troleibuzul?! Sâ-şi frece deux-piece-ul de toți nespâlaţii, să
respire acelasi aer cu pulimea într-un spațiu închis de câtiva metri pătraţi?

- Putu-l în gură de neşcolarizat, mi-a oprit carnetul! Țăranul dracului! îşi spuse cu
voce tare. Da, să creadă el câ-imi frec eu coatele de toată pleava în transportul în
comun. Să le-o trag, iau maşina!

Plecă cu gândul că ceea ce se întâmplase n ziua precedenda fusese decăt un
accident, pe ea nu o oprise niciodată vreun poliist, sau dacă o oprise zâmbise
frumos şi plecase în secunda urmatoare fără nici un fe! de problema. Fusese doar
o întamplare nefericită faptul că ieri o oprise un impertinent. Asta nu o să se mai
repete niciodată. Nu în viaţa asta. Cel puţin căt o să fie tânara şi atrăgătoare.
Dacă Doamne fereşte se întamplă din nou să mă oprească vreun imbecil, am să
ma folosesc de datele Cristinei, ea are carnet dar nu-! foloseşte niciodată pentu
pentru că n-are maşină. Seems fair to me, Îşi zise în timp ce băga cheia în contact.
Hotâri, ca măsura de precaţie, să nu meargă totuşi cu viteză foarte mare şi să nu
vorbească la mobil în timp ce conducea.

După nici o mie de metri un agent îi făcu semn să tragă pe dreapta.

- Futu-vati! Imposibil! Acum ce-am mai făcut?! Formă un număr de telefon a
repezeală

- Andrei, o să te sune un poliist, fi foarte atent: o să te întrebe de mine. Atenţie!
NU SUNT CINE ŞTII TU CĂ SUNTIII Apucă să închidă în grabă şi să arunce
telefonul pe scaunul din dreapta inainte ca polțistul să se aplece câtre ea.

- Bună dimineaţa, doamnă. Agent lonescu de la Poliia Rutieră a (...) Permisul şi
talonul dvs, vă rog.

- Domnişoara... făcu Maria gătuită de emoții

- Mă scuzaţi, actele, vă rog.

- Ştii, nu le am ia mine, mă grăbeam când am plecat şi... - Cum vă numiţi, va
trebui să facem o verificare.

- Cristina F.

La doua minute după ce dădu prin stație polițistul primi un răspuns de Ia colegi

- Domnişoara Cristina F, unde aveţi domiciliul?

- Strada Sibiu 12! Yes, îşi spuse satisfacută, în gând.

- Şi cum se numesc pe părinţii dvs?

Maria amuţi. De unde dracu! să ştie ea cum îi chema pe părinții țoapei de Cristina,
nu mai ştia mare lucru despre Cristina măcar, nici dacă mai trăieşte, de unde să
ştie de mâ-sa şi de tac-su, dacă nu cumva şi aceştia erau deja la 2 metri sub
pământ de mult timp, pentru că nici Cristina nu mai era tocmai tânără, cugeta
pentru sine Maria. Îşi putu aduce aminte adresa pentru că nu putea uita placutete
cu numele străzii şi numarul le văzuse de atâtea ori când erau prietene şi mergeau
una pe ia alta în vizită, nu le-ar fi putut uita. Dar numele părintior Cristinei?
Dumnezeule, poate fi mai râu de atat? De ce mi se întamplă MIE? îşi spuse înca
odată,

Trase aer în piept şi reveni cu jumatate de gura:

- Nanu ştiu... eu le spun "mami" şi “ati”

Linişte. Polţistului nu-i venea să creadă. Din acest motiv nu mai scoase nici un
cuvânt timp de câteva momente bune.

- Domnişoară, nu abuzaţi de bunătatea mea. Trebuie să.. - Nu, pe cuvânt
domnule, uitaţi, i sungm acum pe prietenul meu să vă confirme că SUNT Cristina!
Lua precipitată telefonul fără măcar să aştepte să i se confirme că acest lucru era
necesar, formă numărul lui Andrei şi i-l înmână agentului.

- Bună ziua, Agent Ionescu de la Poljia Rutieră a (.... Puteţi să-mi confirmaţi, vă
rog, ce spune prietena dvs?

- Ce anume?

- Prietena dvs... Cum o cheamă pe prietena dvs, domnule, în primul rând...?
întrebă agentul deja nervos.

Linişte.

Cum o cheamă?! De unde mama dracului să ştie e! drept cine se dăduse Maria?!
Aceasta din grabă omisese s4-i dea acest mic detaliu

_Annu stiu domnule stiti eu când a fut îi Zic iubii