Fantezii Erotice

Un vechi obicei romanesc spune ca toamna are loc ravasitul turmelor.

Un acut simt din sufletul meu imi spune ca primavara are loc ravasirea sufietului
meu.

Cu fiecare raza de soare care scapa de planseui de beton al norilor, sufletul meu e
ravasit
E incalzit si spera, e imobilizat si tace.

Ce e cu primavara asta?

Ce mi se intampla?

Ma trezesc la viata sau ma trezesc la somn?

Contur.

Fie sa renasca cel ce-n suflet are
Harul de-a renaste
Curatit prin jar
Si din toamna-i proprie
Si din propriu-i scrum
Astazi ca si maine
Pururi si acum.

Muguri
De fluier.

Am o sete de viata pe care nu mi-o poate insula decat frumusetea lumii,
frumusetea voastra.

Am o ura de toamna, si de iarna, si de frig, pe care nu mi-a insufat-o decat
rautatea si ura voastra.

Ferestre.

De termopan.

M-au ferit de ce e urat, m-au ferit de îrig, dar m-au ferit de cald. Nu vreau si nu
suport sa fiu ferit, sa nu ajung acolo unde se Simte.

Albastru
In tot cenusiul am visat albastru. A venit. Albastrul e cu mine. Am sa-! combin cu
galbenul din raza de soare si o sa iasa verde. E verdele meu, e verdele tau e
verdele tineretii noastre. E verdele primaverii
E viata.

Mangaiere.

Te mangai dincolo de toata opozitia ta. Sunt mai tandru si mai puternic pentru ca
cu caut lumina. Trec prin crusta fa si te sarut verde si fin cu toata limiditatea mea.
Palme.

Catre tine, lumina mea, ridic palmele. Palmele mele au forma de frunza si
zambesc verde.
ubire.

Mai mult decat sa te iubesc nu Stiu ce sa fac. Nu stiu nici cum sa i-o spun, nici
cum sa nu ti-o spun.

Sunt ravasit
Pur si simplu ravasit.

Eu
Am adormit în bratele unei papusi de portelan.

Visul s-a conturat usor ca un abur viu si colorat.

Pasea inspre mine zambind. Ochii scenteiau sub pleoapele obosite. Mainile îsi
alegeau cadenta alaturi de pasii siguri ce desenau pe asfalt dorinte.

Zambeam visului de la departare si adunam in palme negura ochilor ce atinteau
inspre mine o privire calda.

Ca o pata de culoare, visul mi-a adus în simturi o aroma de catea fierbinte ce m-a
invaluit intr-un contrast ametitor.

M-am zvarcoit în bratele papusii ca sa pot cauta mai adanc în vis.

Si apoi am simti.

Bucuria care-i împingea pasii spre mainile mele.

Eleganta ce se restrangea peste obrajii mei
Lumina ce mistuia adancurile mele ca un foc ce niciodata nu rapune.
intunericul ce isi cauta cu disperare un drum de iesire din cotioanele invechite de
vreme si unde nu mai vroia sa stea.

Tandretea mainilor ce imprastiau în trupul meu suculenta dorinta de o altfel de
pasiune.

Tornada atat de perseverenta a luptei din ea si din mine. Crampeiul acela de
mistic la capatul fiii ce îsi aduna ramasitele din trecuturi indepartate si fara de
regrete.

Acceptarea mandra a unui vartej de sentimente puse ia picioarele omenirii în mii
de feluri și niciodata intelese.

Tumultul “cuvintelor aliniate pe o etajera inalta ce sprijina fara temere cerul
invoiburat de furtuna.

Arcuirea spatelui invaluit în pasiune si duritatea priviri ce nu are nevoie de cuvinte
atunci cand vrea sa rapuna un gand rebei si banal.

Magia zambetului si a rasului ce se revarsa ca un rau de munte peste orice tei de
stanca muta si asa.
lubirea... care le cuprinde pe toate... vie, puternica, impulsiva, tandra, rebela,
muta, surda, vocala.

Si pe o treapta mai sus birtul liber.

Aftau, al meu.

Am zambit în vis.

Am zambit trezindu-rma.

Pe masuta in bataia razelor de soare a cafea ahurinda.