Fantezii Erotice

Exista o singura posibilitate sa-ti exteriorizezi dorintele.

Sa gasesti cuvintele fara sa le cauti

De ce pantofi? De ce rosii?

Pentru ca am motivatia de a pune in lumina cuvintele.

Pentru ca am forta de a vedea dincolo de ceata compacta ce inconjoara simturile.

Nu e nimic imaginati.

Sunt privitor.

E un dans. Un dans al picioarelor fine conturate în pantotul pasional.

E un desen viu al pasilor ce compun sunete pe carari prafuite si citite de multa
vreme. Un vernisaj al culorilor de vara ce are conturul fortei de a rade, de a
construi intrebari si a cauta raspunsuri.

E pasiunea de a strapunge furtuna cu seninatatea priviri ce nu constientizeaza ca
tocul pantofului mangaie frunzele cazute pe caldaram.

Este povestea finiei ce alege sa caute, sa spuna si sa aseze in palme rezonanta
sunetului mintii fara sa striveasca intr-un gest ridicol pacla ce inconjoara starea de
dincolo... Sunt pasii ce nu îmi rapun vrerea de a dori si a caror inlantuire este
necondiionata.

Nu obosesc sa privesc, nu obosesc sa dau, nu obosesc sa doresc, nu obosesc sa
caut. E axis mundi desenat in piciorul ce se arcuieste din paniotul rosu spre
albastrul unui cer ce i tin pe fruntea mea.

Pentru ca vreau, pentru ca pot, pentru ca am trecut de multa vreme barierele
mele.

Pentru ca am rabdarea de a privi spectacolul maret al dezgolrii de camasi
inocente.

Pentru ca m-am scaldat în albul opac pana ce marea mea a devenit atat de
albastra incat pe cei mai mult ii doare.

Si atunci?

E vant si e aroma, e soare sie ploaie. E senzualitatea gandului si forta launtrica a
ubiri, mai presus decat voi si egal cu tumuitui din mine.

E cața.

In minte ti se tese acum imaginea piciorului tau în pantoful acela rosu. Te intrebi, în
naivitatea ta, de ce nu ti se potriveste. Nu stii sa-ti raspunzi si intorci inspre mine
ata crispata cerand raspunsul.

Fotolul ii invelea trupul ca intr-o imbratisare si, vazuta prin fereastra deschisa,
pare atat de firava incat ai senzatia ca se frange. Nu o deranjeaza aerul fierbinte al
verii. Cu bratele atanand spre pamant si cu genunchii pi, lasand degetele de la
picioare sa se contorsioneze sub apasarea ojei rosii, imi da senzalia ca este
cufundata în zodia desarta a fluturilor.

Ascult muzica tacerii ei si zambesc.

Gandul pleaca într-o calatorie ce face sa incolteasca în mine mii de intrebari ce se
aseamana cu papadia matura imprastiata de vant. i croiesc o mantie si astfel pun
n miscare delicadetea mainilor.

Nu stiu daca în momentele astea volatile imi doresc ceva anume. Nu stiu daca oja
rosie este o muza.

Stiu doar ca este visul unei veri ce nu isi are definiti

PS maine vom vorbi desnre aia rosie