De ce-ai plecat!
Minulescu... atat de pur!
De ce-ai plecat?.
Tu nu ştia
Ca-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi- femeie sau barbat -
Potecile te duc spre lad, Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?.
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâhvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?.
Tu nu ştia
Ca-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?.
De ce-ai plecat?.
Tu nu ştiai
Ca-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie, În lada cu gunoaie?.
Opreşte-te!
Priveşte-n jurul tău
Şi dacă nu ţi-ai murdarit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce Şi intoarce-te napoil.
Fă-ţi cruce
Fiindeă n-ai păcâtuit
Decât în vis.
Şi visul s-a sfârşit!
Undeva la un capat de minte, la un capat de suferinta, undeva nu mai incape sa
spui nimic, hop-tzop amutesti si pui punct... nu vietii, nu sufletului ci visului!
Sa visezi sau sa speri, ar zice unii ca e acelasi lucrul
Ar zice unii ca nu se poate... offt.. ba se poate... sa va ganditi numa” cand s-au
uscat lacrimile in barbaţlacrimile nu sunt numai picaturile de apa din ochi)!
Ps: poate e un sie pt sex... si disculti despre sex.. dar nici sex... fara sa visezi nu
poti!
Inca una care mi-a placut!
Romanţa ultimului sărut
Opreşte-măt
Nu mă lasa
Să te sărut,
Căci gura mea În clipa-n care iţi sărută gura ii soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşi caricatura
Pe care bunul Dumnezeu Ţi-a creionat-o după chipul său -
Aşa cum i-a dictat-o inspirareal.
Opreşte-măt
Nu mă lasa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sârutarea mută
A celor ce, -mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte Şi-n gură cu căte o floare,
Culeas&-anume pentru cine moarel.
Opreşte-măt
Nu mă lasa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "a urma”.
Iar mâine-n zori când voi pleca, În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ţi voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată Ia dricar Şi... "Veşnica ta pomenire”
Pe fundul celor opt pahare
De ţuică fiarta,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ţi purtară
Coşoiugul în spinare.
Opreşte-măt
Nu mă lasa
Să te sărut,
Câci gura mea
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea.
Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindeă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea