Fantezii Erotice

Seara... Soarele se pregatea sa-si incheie elipsa, nepasator, cu o logica ce
functioneaza de mii de mienii..lnainta majestuos catre zenit. scrutand zarile
infinite... Doua perechi de ochii ii urmareau cu histete, stind, dar nevroind sa
creada ca se intampla. Apusul .o zi ia sfarsit...Ultima.

incepuse în urna cu trei zile. EI statea pe malul marii intr-o dimineata de plumb,
respirand vantul ce aducea cu sine dezolre... Avea ochii tristi ca uitarea si privea
pierdut agitatia aproape frenetica a mari...Nimic nu parea sai tulbure nemiscarea.
Era ca o statuie de marmura incremenita de veacuri intr-o veghe perpetua. Nu
vedea nimic în jur, nimic nu parea sa existe, in alara de el si marea peste care se
dezlantuia furtuna.

Asadar, marea cuprinzadu-i spiritul cu respiratia agitata a valurilor, l impiedica sa
o vada pe Ea..Se plimba pe plaja cu pasi pierduti, bucurandu-se de nisipul a carei
catitelare o simtea prima oara sub talpi. Aerul parea sa nu o mai sature si respira
acoma briza cu emanatii saline cu o placere primordiala, instinctiva. Purta o rochie
alba vaporoasa iar parul negru ii era purtat de vant intr-un vals violent si misterios.
Ochi. verzi ii erau atrasi de marea intunecata ce se zbatea intr-o asurzitoare
agitatie, pregatindu-se sa dea drumul Fortei... Erau singurii de pe plaja, doua
vestigii uitate ale Gheei, printre putinii care inca mai stiau sa pretuiasca creatia.

Ea fu cea care ii observa. Fara sa-si dea seama de ce, si indrepta pasii spre el,
atrasa nefiresc de nemiscarea de marmura a tanarului..Se opri in spatele lui,
privind aceeasi mare peste umarul sau... - Nu-ti va spune nimic. Niciodata nu-si
dezvaluie tainele.

Tanarul tresari si o privi. Privirea parca ii venea de la o departare de mi de
veacuri, parea pierduta în prapastile antediuiene ale Terrei

- Cred ca te inseli, zise si apoi isi pironii iar privirea printre valuri. Asculta!

- Ce zice acum?

- Nu zice nimic. Canta.

Fata il privi mirata si isi indrepta si ea privirea inspre valuri. Primele picaturi de
ploaie cadeau si un vuiet continuu, un muget asuzitor strabatea atomsfera
electriicata. Fata incerca un usor sentiment de spaima... - E prea puternica
marea... Uneori ma sperie.

- Asta e bine, inseamna ca o respecti. Eu voi pleca, e pe cale sa inceapa. Nu e
sigur sa stai acum aiki, asa ca ar trebui sa faci la fel.

si. dezipii privirea dintre valuri si o fixa pentru o secunda pe chipul fetei. E
frumoasa isi zise.

- Daca vrei poti veni cu mine. Ma duc ia cateneua din colt. Spectacolul e fascinant
si de acolo i! poti urmarii in toata maretia sa. Ceva imi spune ca va fi prima oara
pentru tine.

Fara sa-si dea seama, fata accepta. Nu si-a putut explica mai tarziu, ce a facut-o
sa mearga cu el. Era un lucru pe care in mod normal nu i-ar fi facut.

Asta a fost prima zi..Au mers la cafenea, au vorbit iar ziua trecut fara ca pentru
vreunul din ei notiunea de timp sa-si fi facut datoria. O conduse in casuta în care
era gazduita de doua zile deja si fara sa se uite in ochii ei o invita a doua zi la o
plimbare pe plaja. Ea accepta... * - Nu maipare aceeasi, nuii asa? Si-a ascuns
armele si acum pare senina si linistita. Inselator imiraj, chiar si pentru cei ce o
cunosc.

- Ai dreptate, pare intruchiparea serenitatii respirand domol in limitele sale.

- Mergem? zise el si pornira de-a lungul tarimului ai carui nisip inca mai cunostea
ridurile furtunii

Se plimbara in tacere aproape toata ziua. Vorbele nu erau necesare. în rastimpuri
se priveau si isi spuneau astfel tot ce vroiau. Apusul zilei a doua ii prinse tot pe
farm dupa o scurta despartire. Se asezara pe o piatra. Ea isi jua genunchi în brate
si incepu sa ingane usor o melodie tainica, stiuta parca numai de ea. Parea o nimfa
2 padurii cu parul curgandu-i n valuri pe umerii albi, intr-o cascada ametitoare. EI
era ca vraji. Se pierdea in prospetimea zambetului ei, in claritatea de cristal
ascuns a priviri, simtea ca nu isi mai apartine cand îi auzea rasul, duioasa melodie
a copilariei nevinovate. .Stelele incepura usor sa se aprinda în jurul or, o data cu
noaptea ce isi urma calea.

- Ii dai seama ca ele poate nici nu mai exista acum? Poate ca de mult s-au stins în
imensitatea de nedefinit a universului, zise e! privind bolta.

- Cine?

- La stele ma refeream...Ce vedem acum e de fapt trecutul. Ce era acum milioane
si miloane de aniin univers. Vedem lumina... - Universul e o mare nebuloasa. .La
îgurat. Niciodata nu îi vom afla tainele.

- Poate asta ii da farmecul, zise el si privirile li se pierdura printre stelele
Orionului

Nu ii venea sa creada ca fata era aievea. în iungile nopti de singuratate care
pareau ca vor dura la nesfarsă, statea nemiscat intr-o disperare muia, simtind ca
existenta i se scurge fara rost. Nu si-a imaginat niciodata ca într-o zi, ea va aparea.
Stand langa ea, i se parea ca timpul nu i mai afecteaza, simtea ca lumea incepe si
se sfarseste si renaste iar si iar doar in ochii ei. Nirnic nu mai conta, totul era ea.
uase locul marii din inima lui. ii respira duicea aroma a buclelor i simtea pulsul si
fiecare bataie ii dadea fiori. ii sorbea din priviri forma fina a bratelor albe, conturul
dulce arcuit al buzelor de o fragezime ireala. Apoi veni sarutul... Fu pentru ei cea
mai cutremuratoare experienta. | se parea ca asa ceva nu poate exista, o astfel de
senzatie nu ar trebui sa ii fie data unui muritor, sau poale ar trebui sa ii apartina
numai lui. Nu stia, nu avusese cum sti, ca o atingere poate creea si distruge în el
lumi intregi, ere, universuri...

A treia zi a fost cea mai fericita din viata iui. Gandindu-se mai tarziu ia ea i se
parea ia fel de ireala si imateriala ca un vis. Dar nut Ea a fost acolo, ii simtea
parfumul, îi sorbea nectarul de pe buze. O zi pertecta. O zi cum nu pot fi doua în
viata unui om.

Priveau iar marea... Mainile ei se jucau în parul iui.„EL 0 lua usor de gat, o saruta
si apoi o stranse în brate...Inchise ochii

Doua sufete erau unul. Doua respiralii se contopeau, doua inimi bateau la unison,
una pentru cealalta.

- Nu vreau sa pleci. - Trebuie... 0 asemenea fericire nu poate fi eterna, ar sfida
insasi firea,

- Ba poate. in sufletul meu nu se va stinge niciodata si de-as trai un milion de
veacuri, urma lasata de tine in sulletul meu nu va fi cu nimic schimbata fata de cum
e acum.

- Nu vorbi...Saruta-ma.

A doua zi, ea pleca... în urma ei, doi ochii ce altadata imprumutau marii raceala
distanta a nemuriri, acum ardeau. O ciipa, a durat se gandi el. O clipa de ireala
voluntate a tat ce noate insemna fericire O clina dar nu e de aiuins?