existi
pt o persoana draga mie... se stie ea..
ba existi,
acolo, unde tristețea
este anulată de un zâmbet,
în inima ascunsă a Zeului timp,
în vârful coloanei de netinişti
ce mă-nconjoară.
urc şi toturc.
ascensiunea e grea.
unghia de argint a zeiţei
topeşte întrigurarea dintre noi,
spirala se-nfăgoară
în sens invers aşteptarii
locuim în secundă
în dizarmonia unui timp refuzat,
iluzile sunt absenele sale.
doar în geana unei nopţi boreale,
ne topim
ca nişte fulgi de-amintire,
trecem dincolo,
iar lumina
creşte şi tot creşte.
existi