El şi Ea
Şi iată că, în sfârşit, contribui şi eu la clişeul care spune că toată lumea scrie. Aşa e -- toată lumea o face. Întrebaţi-vă surorile. Acum urmează întrebarea -- scrii, dar despre ce? Despre căutările bărbatului de 30 de ani, despre siguranţa pe care ţi-o dau o slujbă bine plătită şi o femeie frumoasă, combinate cu acel sentiment mic dar pregnant de superioritate? (vezi toţi redactorii de reviste şi actorii deveniţi regizori. Serios). Nu. Despre un pictor drogat şi felul în care vede el lumea în alte culori, cu alte texturi, de la fereastra mansardei în care stă? Nu. Despre un homosexual a cărui motivaţie de a deveni heterosexual e lesbianismul celei mai bune prietene a lui? Nu. "Ei, dar o să fie ceva ieşit din tipare? ", o să se întrebe criticii literari amatori, ridicând uşor amuzaţi o sprânceană, cu condescendenţă. Încă o dată, nu. Nu vă faceţi griji. Orice om care se respectă ştie că totul se încadrează mai mult sau mai puţin într-un tipar. Într-un clişeu. De fapt, acesta o să fie clişeul pe care sunt fondate toate celelalte. Baza piramidei (care încă nu are vârf, şi sperăm să rămână aşa). Un bărbat şi o femeie. Un dialog, conotaţii, devieri de la subiect, şi atât. Aţi putea-o numi un "fond fără forme", pentru că aici formele sunt inutile. Le ştiţi deja cu toţii. Am încercat să găsesc pulsul antic şi atemporalitatea pe care am vrut să bazez totul. N-am reuşit, aşa că îmi cer scuze. Îmi pare rău şi pentru cei care au înţeles-o prea bine, şi pentru cei care n-au înţeles-o deloc.
Textul se oprește aici. Trimite-i monede autorului ca să îl motivezi să continue fantezia.