Fantezii Erotice

Era ziua pe care o asteptam de cand se nascuse ideea cea pacatoasa. Ciudat e
ca... desi ideea murise, mie imi ramasese în suflet.

M-am trezit dis-de-dimineata. Eram framantat de gandul ca am destula treaba si
ca nu o sa pot sa ajung cat de cat fresh la Viena. Voiam sa am o noapte de
colindat si de gasit cotioane prin care sa ma plimb cu... statia ei.

Am renuntat la un meeting care se anunta solicitant si am mers în magazine.
doar ca sa nu stau degeaba. Nu am cumparat decat un sos picant si ceva dulciuri.
naiba stie de ce, doar mergeam ia Viena. Mi-am pierdut timpul pana pe ia orele 18.
Am facut bagajul, am refacut bagajul, am re-destacut bagajul si l-am facut din nou
Ce parfum sa-ini iau? Sa-mi iau doua, sa-mi iau unul singur, sa iau trei? Pe care?.
n fine. Ma uit la ceas si imi dau seama ca intru în criza de timp. Aleg pe principiul
ala-bala-portocala si imi pica in mana o sticla de parurm. Asta sa fe.

Sun ia taxi, imi fac relativ repede rost de mijloc de transport si ma linistesc pentru
cateva clipe. Ma incalt si cobor.

In Bucuresti temperaturile sareau de 40 de grade inca de a sfarsitul ui lunie.
Acum, la sfarsitul lui julie... nu pot sa descriu exact cat era de cald. Am facut
aproape doua ore prin traficul restrictionat, la rush hour. Am ajuns ia aeroport,
mi-am scos biletul si am mers la usure! spre ghiseu. Am lasat bagajul de cala si am
mers intr-o locatie cu internet. Am intrat putin pe messenger sa-tmi iau ramas bun
de ia amici si sa mai fac niste giumite pentru curaj

Se afiseaza pe panoul de plecari cursa SkyEurope de Viena. Parca sedat, deja,
merg spre terminal. Am picioarele grele si gandul imi zboara la cele cateva luni în
care vorbisem cu ea. 20 martie. Atunci am inceput sa povestim cate si mai cale.
Ajung în cele din urma si in avion. Desi cerusem loc ia geam, pe aripa, aveam loc
a culoar, in spatele avionului. De, companie low cost. Se face instructajul de zbor
pe care as putea ia fel de bine sa-i fac eu, dupa cate curse Bucuresti- Budapesta
am facut catre fosta. Imi inchid centura care cu greu se lasa convinsa. Decolam.
Ma grabesc sa-mi cumpar un whiskey si o cutie de trabucuri. Imi torn whiskey
peste cuburile de gheata care umplu paharul si sorb. Imi las putin scaunul pe
spate. Cerul e dubios de albastru si ma enerveaza... dar ia ce ma puteam astepta?
n fine, termin licoarea din pahar, ma intind si privesc imaginea ochilor ei. Nu vad o
cipire, nu vad o stralucire. Ba da. Vad. Vad atunci cand e în apa. Cand se
balaceste ca un copii si cand valurile ii sunt prietene si o supun, în acelasi timp. Dar
atat. Imi ia ceva timp pana sa realizez ca deja s-a dar semnalul de ridicare a
scaunelor si prindere a centurilor. Ma conformez.

les din avion, termina! si ma indrept spre ghiseul rent-a-car. Semnez toate actele
si plec. spre parcare sa ridic masina. Ma urc, introduc în GPS Hasenauerstrate 12
- 1180 ViennaHasenauerstrafe 12 - 1180 Vienna si astept indicatile vocii de
femeie. Ajung relativ repede în fata hotelului. E... incredibil. Imaginile de pe site-ul
de rezervari nu-i fac dreplate. Intru, merg diect la receptie si imi iau în primire
cheia de la camera. E deja tarziu si sunt putin obosit. Nu pot insa sa lenevesc.
Adica... eu chiar as vrea, dar fizic sunt prea agitat ca sa pot face asta. Imi duc
bagajele in camera si despachetez. Imi calc ce e de calcat si le asez în dulap. Am
grija. sa ie inghesui în partea mea... asandui stafiei mele loc pentru... habar nu am
pentru ce. Cobor ia masina ma urc si plec.

Drumul pana în Piata Operei e drept, pe malul Dunarii iar aglomeratia în Viena e o
gluma. Parcurg cei trei kilometri în cinci minute. Parchez masina si merg sa ma
asez pe treple. Imi desenez un itinerar imaginar. Locuri secrete, gasite din
greseala, lumini, vitrine, caluti, magazinase, poduri, intuneric, umbre ciudate pe
cladirile vechi si pasii ei langa mine. Ma ridic si pornesc. Vad oameni veseli, care se
in de mana si pe fetele carora se citeste fericirea. Intru la Starbucks sa beau o
catea. Nu e teribila dar ma ajuta sa-mi tin ochii deschisi... ceea ce e mai mult decat
sufcient. les si incep sa umblu. Simt o apasare pe palma mainii drepte. Parca e
mana ei, care ma strange. Ciudat.

Ajung la singurul loc unde se gaseste martipan veritabi ia ora aia. Cer un baton.
Nu, nu doua. Unul singur pe care îl savuram impreuna, de pe care ne gustam pe
noi si, secundar, martipanul. Ma asez pe o bancuta în mijlocul strazii. Daca mai
devreme ii simteam mana într-a mea, acumii simt capul pe umarul meu si mana,
alaturi de a mea pe batonui de martipan. Se lupta putin cu mine pentru cine papa
mai mult. O las pe ea sa pape mai mult si sa guste mai mult din noi. Me imi ajunge
capul ei pe umarul meu. Merg apoi spre malui Dunarii Incepe sa picure usor, în
lene. Camasa mea de în se uda repede, dar simt ca ea se cuibareste la pieptul
meu sa o incaizesc...si feresc cumva cu mine de ploaia rece. Ce as putea sa-mi
doresc mai mult? Nimic. Merg pe langa Dunare. E ciudat de curata. Cu lumina
felinarelor in spate si cu ploaie pe umeri imi aplec privirea spre apa. Am o clipa în
care inmarmuresc. E langa mine. li vad ochii. Sunt fericit desi sta sa planga. O iau
n brate ca si cand nu as vrea sa-i mai dau drumu si sa alung si lacrimile alea din
ochii ei. Imi iau privirea de la apa si dispare. Naluca mea dispare...dar o simt acolo,
nu o mai vad, dar o simt. Daca as putea macar descrie cat de cat acea senzatie.
Simti cum te contopesti, cum atingi si cum te daruiesti... Totusi e mai mult de atat.
E ceva straniu. Cred ca a un fel de întrucipare a unui vis cat mine de batran. Sau
cei putin cat memeoria mea de batran. Un vis de...pertectiune în doi, de fericire,
de...cred ca depersonalizare. Un vis în care tot ce esti devine al celuilal si pentru o
cipa, una cat toate celeatte ia un loc, te contopesti. Complet, fara retineri, doua
sufiete. devin unul. Aproape si trupul, atat de vulgarul si scorojtul trup, simte
contopirea si cedeaza in fata ei. E ceva greu de imaginat. Cu atat mai greu de
simtit. Aproape imposibil de dus pana la capat. Atunci de ce sa mai incerci? Nu
stiu. Poate pentru acele cateva secunde, poate pentru acele minute cine naiba sa
mai stie...eu sigur nu am habar. Ma topesc de caldura, acolo, în maruntaiele ploii
reci si incapatanat. La un moment dar un strop de apa imi cade apasat pe cat. Ca
ei mii de alti inainte. Pe el îi simt altei. Ca pe un sarut, ca pe adierea respiratiei
nalucii mele in spatele gatului. Ma cuprinde un fior de gheata. Din caldura ce ma
topea sub ploaia rece, acum inghet la adierea respiratiei ei. Simt cum ma sutoc. E
ceva mai presus de mine sa imi coordonez muschii si sa respir. Simt o bila uriasa
care imi apasa pieptul, nelasand loc pentru aer în el. Incep sa ma sint ca un cub de
gheata prins într-o menghina. Apasat din spate de adierea sarutului ei iminent si
din fata de bila giganitca ce voia si ultima-mi rasuflare. Aud ploaia cum cade.
Ritmic, ca un metronom care cant un sfarsit de joc si de partida. imi recapat partial
controlul asupra membrelor si plec mai mult in patru labe spre masina. Nu am
vazut caluti, nu am urcat pe Stephansdom...dar... ce mai conteaza.

Nu stiu exact cum reusesc sa pun masina in miscare. Cu atat mai putin imi
amintesc despre drumul de intoarcere catre hotel si treptele pana în camera. Ce
mi amintesc sigur e dusul fierbinte caruia m-am predat de cum am ajuns. Imi aduc
aminte perfect senzatia de apa fierbinte pe pielea rece. Simteam furnicaturi in tot
corpul si nu intelegeam exact unde e susu si unde e josul in toata nebunia asta.
Era ca un dei, ca o spalare de negura unui vis prohibit ca un cosmar care lua
Jocul unui sentiment. Prosopul pe piele nu a facut decat sa confirme dureros
sfarsitul serii mele perfecte alaturi de femeia din visul vechi, vechi cate memoria
mea.

A doua zi cerul dadea sa se reverse din nou. Era oarecum ciudat sentimentul de
prea-plin pe care il aveam în drumul spre aeroport. Simteam ca nu as suporta ca
ea sa coboare dintr-un avion si sa vina catre mine. Una e sa o vezi in apa tulburata
de ploaie a Dunarii, în poze din vacante. in niste "tablouri". iar alta e sa o simti
langa tine, vie, respirand si... privindu-te in ochi. Nu o sa-mi iert niciodata dorinta
absurba de a fugi a acelor cateva minute. Nu o sa-mi iert niciodata lasitatea acelor
infinite clipe în care m-am temut de divina pertectiune a unor alte clipe în doi

Imi voi fi oferit multe scuze si explicatii pana pe 1 august. atunci cand, probabil,
voi da o conciuzie acestei calatori. Una fatezista, evident. O scuza si o induigenta
insa nici macar nu vor fitrecutprin cap: nu mi-as ierta niciodata sa nu fiu acolo si
nu m-as putea scuza nicicand snunand ca n-ar fi avut rost.