Fantezii Erotice

Ma ridic de pe canapeaua unde ma afundasem si merg la bucatarie sa-mi fac un
frappe. Imi iubesc frigiderul. A face gheata in el e ocazia perfecta de a tranti lucruri
violent, avand si alta scuza decat nervii. Reusesc sa masacrez o jumatate de pahar
de gheata si sa ma afund din nou in canapea alaturi de rezultalui muncii mele: un
pseudo-frappe.

O imagine imi revine obsedant in minte. Un cacat. Nu e o imagine... e un moment
cred... Sau... poate imaginea unui moment. Habar nu am. lau securea gandurilor si
lovesc atat cat pot de tare. Se indoaie, se taie, se contorzioneaza... fuck... vreau sa
dispara. Imi ia o respiratie sa ma adun pentru urmatorul atac. între timp si revine.
Pare ca o moara de vant si eu un Don Quijote. Rosinanta e prea batrana, eu prea
obosit, moara prea de piatra... Sancho... departe cu treaba.

Ma simt putin atins de Marburg. Putin. E ciudat sa simti cum sangerezi in interior.
E o senzatie de placere si durere, o contopire intre real si imaginar, un fior care nu
vrea sa treaca. Simt cum sangele tasneste din ficatul meu, din pancreas, cum
invadeaza stomacul si cum ma umple. inima e ia locul ei, are treaba, inca mai am
sange în capilare, trebuie sa ajunga si el in stomac, sa-I simt, sa-l diger. Senzatia
suprema. Doare ca dracu, fiecare clipa e un calvar. Fiecare minut de somn, fiecare
cipa... totul e o prabusire, un abis, caderea dn bratele unui colos care proteja fara
sa iubeasca.

E momentul in care inteleg putin din ce inseamna purgatoriul, ce inseamna sa vrei
ca focul ce te arde sa o faca pana la capat, momentul în care nu vrei sa mori, dar
doare teribil sa traiesti. Doare ca toate cele dar e durerea mea, ma umple, umple
vidul ala imens si imi da inapoi sangele de care am nevoie ca sa pasesc si maine,
ca sa ard si maine.

Problema e ca pana sa Scriu ulima fraza din paragraful anterior nu realizasem de
ce durerea a inceput de fiecare data cand loveam imaginea acelui moment. E al
dracului de nasol sa realizezi ca incercand sa ucid imaginea ta loveam în mine, in
sufietul meu, în sentimentele mele incolacite si confuze. Confuze pana ia durere,
amestecate cu idei si dureroase anticipari. A fica multi alti, a ajunge unul dintre cei
multi e ok, pot sa ma descurc. Asta astept, asta imi e soarta dinainte stuta. Partea
proasta în povestea asta e ca astepl, cred, constientizez, dar nu simt asta.

E ok, poate e un orgoliu exacerbat, dar poate sunt chiar cele 18 grame de
eternitate din mine care refuza sa abadoneze alte 18 grame de care au dat din
intamplare, intr-un zbor pana in Luna si-n stele:

Sa incerc sa te ucid, sa incerc sa-mi ucid simtire, presimtirie si, pana la urma,
ramasita de sullet? Nu, multumesc, te-am ucis destul azi si mai mult ai crescut în
mine. Prefer sa ard de dorul tau, sa numar clipele, intrebarile si secantele
percepute de mine între 36 de grame impartite în doua cercuri migalos alterate de
puncte de antimaterie.

FE dulce nevinovat si amar- esenta Gratiei