Tandretea unui nes...
Titlul spune totul despre ce urmeaza...
Ma scol dimineata... intotdeauna prea devreme. Oamenii - cel putin aia normali
cred - se trezesc,
Dar eu nu sunt n stare decat sa ma scol... în fiecare dimineata... Ma scol.
Ma uit la mine si nu imi vine sa cred... cat sunt de sculat... Ma mai uit o data, cu
mai multa atentie si bagare de seama... Oricum nu vad bine si nici nu am ochelarii
pe nas... PIff, puinesc dezgustat, de mine insumi evident.
Mda... sunt de-a dreptul sculat... mi dau doua palme si sper sa imi revin si mai imi
dau repede inca doua.
Clar... iar trebuie sa imi fac nenorocirea aia de dush.. Urasc dusatul de
dimineata. Urasc apa care ma izbeste cu putere in fata, în ochi, în gura, în plex, în
burta, în... Urasc dushul asta de nevoie.
Ma asez ghermuit intr-un colt al cazii, sa incerc sa ma feresc catpot de jetul
nemilos... Dar ma las in voia lui. Ma va spala de mizeria mea, ma va spala de mine
si ma va ajuta sa redevin... om?
Ma uit cum ma amestec cu apa, cum ne imbratisam si ne scurgem impreuna... Pe
conducta. Simt cum ma rup in doua si cum raman dezgoli de toate senzatiile, de
toate visurile noptii care doar s-a incheiat.
Nu o sa mai fiu doar singur, ci o sa fiu si mai putin decat sunt... Si sunt mai putin
decat am fost.
O sa imi fie dor de mine... La fel cum imi e din ce in ce mai dor de cel ce am fost.
Speriat, opresc brusc jetul de apa... Nu vreau sa mai pierd si mai mult din mine.
Da, mi-am revenit. La normal?
Imi tremura genunchii in timp ce ma ridic, am privirea incetosata si sunt ametit
Dar cei putin e o ameteala care în zece minute va disparea. Cu pasi sovaieinici si
mici ma indrept spre bucatarie. Mi-ar placea sa ma las sa cad într-o parte si sa ma
inghita haul.. si sa devin neant... Si... Stiu insa ca doar i-as lovi de gresie, de
perete si nu as rezolva nimic... Asa ca prefer sa intind o mana nesigura si sa ma
sprijin de perete.
Ajung în bucatarie, deschid dulapul si... Si se face lumina. în fata ochilor sta
borcanul de nes. Mare, zvelt, madru si de o frumusete rar intalnita. Nu as da
borcanul asta decat atunci cand va fi gol si numai pe un alt borcan plin.
Asa ca ma opresc, i! cuprind inca o data cu privirea si visez la momentul nuditati
ui depline... Visez la momentul în care ilvoi adora în sfarsit cu adevarat ca pe o
femeie, ca pe zeita mea, a vietii mele... Din crestet pana în talpi... Cu ochii mici si
cu furie ii smulg capacul... Mirosul nesului ma curpinde tot, parca i respir prin toti
porii. Parfutnul lui ma umple de dorinta, ma imbata.
Imi inmoi milociul mainii drepte - da, tot dreapta - in saliva si imi privesc cu
mandrie reusita. Apoi imi infig cu sete degetul în borcanul aproape pin. În
momentul asta de desfatare am toate simturile excitate la maxim... Granulele de
ness imi zgarie degetul si ma umplu de placere, de extaz... Mi s-a facut pielea ca
de gaina si aproape ca incep sa tremur de placere. Imi scot degetul plin de maro
din borcan si deja incep sa salivez.
Clipesc de doua ori, ma uit nedumerit in jur... Nemiscare muta... De jos, din
strada, un claxon incepe sa isi une iritarea. Cu gesturi mecanice deschid
microundele, pun apa la incalzit. Un minut, nu mai mult. Ca nu imi place sa stau in
picioare ca prostul langa tejghea si sa astept... ntre timp amestec nesul si zaharul
n cana... Nu sm rabdare sa treaca minutul intreg. Scot apa de la microunde si o
tom peste... E calduta, putin mai calda decat mine totusi
invart de doua ori lingurit în cana, am amestecat destul. Oricum, tot acolo ajunge.
Dau pe gat jumatate din cana de nes astiel preparat si rememorez minutele de
maxima placere placute alaturi de borcanul aproape plin... Le remetmorez si sunt
dezgustat... De acele momente, de mine. Ciatinandu-ma inca ma indrept spre
calculator... Ma asteapta o zi intreaga... De munca?
Incerc sa gasesc, cu degetul mare de la piciorul drept, butonul de power on. Nu il
nimeresc din prima, asa ca mangai cu buricele tuturor degetelor carcasa, in
speranta ca aste il voi gasi mai repede... Si tot dureaza cinci minute.
lar acesta a fost doar primul nes al zilei Si mai urmeaza inca atatea