Fantezii Erotice

Rai. viata alaturi de tine

Traim intr-o lume de basm, o lume ideala, parca rupta din taramul viselor, a
ideilor si a fantezilor. Totul în jurui meu mi se parea pertect. Eram pregatit să ip în
gura mare cat de fericit sunt!

Caderea din Rai: plecarea ta

Dar, pe nesimţite parca intreaga mea fericire, intregul meu basm, pe care il
cladisem cu atata spor avea sa se destrame si sa se transforme intr-un cosmar pe
care cu siguranta nu am crezut ca-l voi avea vreodata. Credeam deja ca atinsesem
înalui, ce era bineinteles unul cu happy-ending, unde noi urma sa traim fericiti
pana la adanci batraneti. Dar... mereu am urat "dar-urile”, trebuia sa intervina ceva
care sa strice bucuria si magia provocata de sindromul dragostei, din pacate.

Incep sa cred din ce in ce nai intens cum ca dragostea este intr-adevar o utopie si
ca numai cei naivi si fara vana cred in ea. iubesc cu patima pe cel de ianga mine,
ador clipele ce le petrecem impreuna si sufar cand vad ca aceste clipe se disipa,
cand vad ca dorul ce odinioara ne unea si ne tacea de nedespăartit acum a devenit
monotonie.

Pur si simplu nu inteleg de ce uneori ajungem sa ne facem rau cu propria mana. In
fond doar stiam ca voi avea de suferit, dar totusi nu mi-a pasat de suferinta, ci am
preferat sa traiesc iubind! lar acum, ce mi-a rămas? Un dram de iubire si o
infinitate de amar... Si poate clipele ce candva ma făceau sa ma simt cea mai
norocoasa persoana din intregul Univers, caci eram iubit si iubeam.

Infernul: singuratatea de dupa
Acum imi traiesc propriul cosmar... De tot ceea ce am fugit, am ajuns sa dau
acum. Nu-mi place indiferenta si tocmai pe ea am cunoscut-o spulberandu-mi cele
mai inocente vise. Nu credeam ca voi fi parasit de cea pe care am ajuns să o
iubesc mai mult decat pe mine insami si mare greseala caci exact lucrul acesta s-a
si intamplat... Ca un irasnet asupra mea, totul a luat foc. Nimic din ce cladisem
impreuna nu va mai cunoaste izbanda.

Acum am ramas singur, doar cu amintirea unei relatii frumoase, aproape pertecta
ce m-a făcut sa vad viata cu alli ochi. Am invatat ca pentru orice clipa de fericire
mai devreme sau mai tarziu tot trebuie sa platesti un pret! Am invatat ca viata e
facuta din suisuri si coborasuri... Am invatat că totul e trecator.

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele
motive. insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi... singura stea.
singura planeta, singurul soare care conteaza! ... Privim Universul cu o ciudata
neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte
realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, trăiesc.
Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce
nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne
apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu ie vedem devin vizibile iar lucrurilor pe
care suntem obisnuiti sa le avem începem sa e simtim lipsa. Natura noastra ne
spune ca omul este un sistem dinamic în care o infinitate de lucruri pe care le avem
face schimb de materie si spirit cu o înfintate de lucruri pe care nu e avem. Atat
timp cat va exista un echilibru în acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o
inta heotica ce va tinde sa-si asume rolui cunoasterii si va claca in fata noilor
nfinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi
fericit ci pentru a oscila între nebunia descoperiri si plictisela de armonie. Fericirea
aste doar momeala ca-l va tine în cursa pana la sfarsit.