PULIADA
culeasă şi adusă vouă în DAR
ACTUL!
Dermut, în vremuri prea îndepartate,
Când pulele prea rar erau sculate
Oamenii înca nu stiau destule
Sa faca cu-ale lor ciudate pule.
Nu cunosteau decăt vreo trei poziti,
Si nu faceau prea muite exhibiti
Atunci, ziceam, traia un imparat
Ce cu nevasta-sa nu prea statea prin pat.
Gândea et: "Rostul vieti pe-asta lume
E-ascuns în ale creierului spurne.
Sute de ani de-ar fi sa mai traiesc
Eu tot voi incerca sa îl gasesc.
Cat despre-a mea imparateasa,
E-adevarat, ea e a mea aleasa,
Dar prea nu-si pune pizdei o masura,
Si ma tot vrea, si-i fut si mortii-n gura."
lar ea ofta, si-n ac infigea ata,
Si astfel pasnic li se scurgea viata.
"Pe pizda ma-sii zise ea-ntr-o zi,
"Chiar azi rabdarea mea se va sfarsi!
Pai unde gătu' ma-sii el se crede,
Nici eu la pulii sa nu pot accede?
O sai arat ca nu sunt chiar o tuta;
[bat daca nu jura sa ma futat"
Si seara, cu tot sângele la cap,
intra la el scotându-si un ciorap.
"Nu-mi spui nici buna", ma, futu-te-n gura,
Te porti ca un taran pe aratura"
"Mai taci în pizda matii mai femeie,
Ca tocmai imi venise o idee
Despre planetele ce-n cercuri misca."
"Ma-ntreb ce fel de vierme-n cur te pisca!
Tu ori esti homo, ori esti de burete.
Proasta-a fost ma-ta ca a vrut sa fete!
Hai”, zise, devenind putin biajina,
Dându-si jos fusta de matase fina,
"La ma-ta-n pizda stiu, te simti mai bine,
Incearca insa vietii piept de-i tine;
Nuri greu, în morti ma-si, e o joaca,
Trebuie doar sa ma patrunzi în cloaca!
Daca vrei, chiar o mâna pe picior
Nu e putin pentr-un incepator.
Asa ca-ntinde laba" - "Mai muiere,
Un lucru greu te hotarâsi a-mi cere!”
"Baga-si-ar pula-n ma-ta un balaur,
Ca esti mai prost decât un dinozaur!
Pune ma mânat" 'Nu pun!” Poct în coaie,
C-un sut imparateasa îi indoaie.
"Acuma vrei?” "Da, stai putin, asteapta,
Nu te stiam ca esti asa desteapta.
Si ce se petrecu în acea noapte
Nu se mai spune-acum decât prin soapte.
ACTUL
Noua iuni dupa asta, imparatul
C-un mare racnet zgudui palatul
Siugi, servitori, veniti, fr-ati ai dracu,
Ca altfel vin si va strapung cu acut"
Pe loc se repezira toti în graba,
Zicând: "Mai, o fi renuntat ia laba?"
Dar când se uita, le cam piere graiul:
Era un copil mic, frumos ca Raiul
Cum si-l imagineaza fiecare;
Dar putza, valeut- cât era de mare!
"Asta cu pula s-a nascut, se vede.
Ca asta-i putza, cine-ar putea crede?”
"Pe ce-am mai scump, marite împarate,
E PULA dintre alea-adevarate"
"Sa moara mama si tot neamu! meu
Daca nu-i pula, atunci popa-s eul”
De-o ora toti minunea o priveau
Si Iaude-n continuui aduceau.
Foarte-ncântat de timpul ce s-a scurs,
Aiteta-Sa tinu un mic discurs
"Mai întâi si la-nceput
Tin ca-n gura sa va fut;
Si nu-s bulangiu prea mare:
Va promit ejaculare.
Ati vazut de ce-s în stare;
Se crede vreunu! mai tare?"
"Urat OI6 racnit-au toti deodata
Din toti tu esti cel mai al dracu tata”
"Noi l-am botezat Pulica,
Toti de el sa prinda frica
Fiinca el va îi un dur;
Sava fut pe toti în cur."
"O, pule, si o, pizde, ce minune
Se petrecu-n palatul asta! Spune
Tu vântule, ai mai vazut vreodata
Un baietei cu-o pula-asa de lata?”
"De-ar fi doar lata, dar mai e si lunga.
Pân'la pamânt odata-o sa-i ajunga!"
"De nouazeci de ani traiesc pe lume,
Dar de-astea n-am vazut decăt în glume!"
Ce pizda ma-sii, lumea-nnebunise,
Caci nimeni-- nimeni nu-si închipuise
Un copilas cu putza cum? Imensa!
Multimea-n jurul lui find prea densa
Dupa un timp a fost imprastiata,
Si vestea s-a transrmis în tara toata.
ACTUL nl
Au trecut zile, saptamâni de-a rândul,
Timpul zbura mai repede ca gândul
Pulica-al nostru tare mult crescuse;
Cât unul de cinci ani el se facuse
Cam in vreo noua luni si jumatate.
Si.intr-o zi, când desena patrate,
lizise ma-sii: "Marna, uite, stiu
Cum sa citesc, sa desenez, sa scriu,
M-ai învatat de toate, recunosc,
Dar PIZDA eu as vrea sa o cunosc."
Imparateasa mai-mai sa lesine,
Îi spuse: 'Mai copil, nu ti-e bine?
Doar oamenii, zic, cei în toata firea
(si pot gasi în pizda fericirea.
Esti mic, esti, cât sa zic, cât o papusa
Si înca n-o sa-ti dau drumul pe usa."
Pulica, auzind, gândea: "Baga-imi-as
Putzoaia-n ea de viata si caca-m-as
Pe ele de patrate imputit.
Caiete, carti? Ei pule...* Cu cuțite
A doua zi s-a repezit la ele
Gândind sa le prefaca-n bucatele.
Dar s-a oprit. "Înca o saptamâna
Sa-mvat nu o sa-mi fie peste mâna."
Astiel vreo sapte zile-au mai trecut.
Pulica-ncearca iar: "Un început
Stii, trebuie sa aiba orice treaba.
Asta pe-oricine daca vrei întreaba.
Asa ca, hai, ia pizda tu ma iasa
Altfel sa mor daca nu fug de-acasa."
"Mai vierme,” îi striga împarateasa,
"De-abia nascut, si nu-ti mai place casa
In care prima oara-ai plâns? Nu-ti merge,
Sa sti! Învata nasul cum se sterge,
Si-apoi sa vii sa mai vorbim. Afara
De-ncerci sa iesi, te spintec ca pe-o fiara."
Se baga si-mparatut: "Mai Pulica,
O putza ca a ta înca-i prea mica
Si nu ai pregatirea necesara.
Stiu ca te crezi destept din cale-afara,
Dar orisicine, putza doar sa aiba,
Si prea lejer sa-i treaca printr-o saiba,
Se crede maldar de inteligenta.
Asculta un sfat dat cu competenta."
"Dar tata, eu... "Nici un cuvânt în plus.
Ce-ai auzite ce-am avut de spus.
Acum o iaba fa, si a culcare,
Si nu uita ca noi ti dam mâncare."
"Va fut în ochi,” ie spuse e! în gând,
Si-n camera la el intra plângând.
"Credeti c-asa o rezolvati cu mine?
Mi s-a sculat, si sa va tineti bine"
ACTUL IV
În chin si jale mai trecu o luna.
Ciudat, parea ca totul merge struna.
Pulica era vesel si cuminte
Si muncea mult mai mult ca inainte.
Dar într-o noapte pe sestache iese
Pe geam. "Pula sa-mi bag, aici fusese
O scara, cine pizda ma-si-a iuat-o?
AN, darâmata jos acolo-i iat-o.
Ei, cam beiit-am putza mea cea lunga.
ledera nu prea cred c-o sa-ti ajunga."
Ezita, dar vazând cum frica moare
Incepe pe perete sa coboare.
Dar când ajunse jos, pe niste paie,
O mâna tare i se-nfipse-n coaie.
"Stai, nu misca” auzi el din umbra
Si îl cuprinse-o presimlire sumbra.
Dar adunându-si fortele se-ntoarse,
Chit ca-si simtea el coaiele cam stoarse,
La disperare repezi o mâna
Si dadu peste-un pantalon de lâna.
"Hai sa te vad!” striga el vesel foarte,
Strângând si ella coaie dintr-o parte.
Strângea strainui ca un leu ciolanui
Sau cum un proletar strânge ciocanul.
Dar nici Pulica-al nostru nu se lasa:
"Esti slab, ba! Astea-s coaie? Du-te-acasat
"S-o fut pe ma-ta cu o damigeanab'
"Mânca-mi-ai pula, animal cu blana”
"ki fac din coaie oua de furnica!”
"Ce pizda matii crezi ca îmi e frica?"
Auzind zgornot, se trezi-mparatul
Sa vada ce se-ntâmpla cu palatul.
Se uita-n jos, ce vede? Pula-Groasa,
Din toti sluga sa cea mai credincioasa,
Cu-al sau fecior el crâncen se coieste.
"Hei, tu, imparateasa, ia priveste!”
Vine si ea. Se uita, fascinata
La fi-su care, pentru-ntâia data
Arata c-are niste sânge-n coaie.
"Opriti" le striga ea. "Nu vreau bataie.
Tu, Pula-Groasa, mergi, vezi-ti de treaba,
lar tu aicea sus sa urci degraba"
Amândoi imediat s-au comformat
Cu ordinul pe care ea ia dat.
Pe scari, gândea Pulica: "Lua-m-ar dracu!
Am luat-o-n mâna rau, baga-mi-as cracu'"
Dar când ajunse sus e luat în brate,
Pupat în cur si scarpinat pe mate.
"Ce pula mea aveti?” - "Pulica, sti,
Noi totdeauna mult te vom iubi.»
"Nu zau? Baga-mi-as pula-n voi de javre,
Veniti la mine cu-astfel de palavre...»
"Dati adevarul gol, ba, întelege!”
"Când sânge-n pula o sa mi se-nchege
Atunci o sa va cred." - "Fi, stai, asteapta,
u te grabi în vorba, nici în fapta;
Si mie-mi pica vise câteo-data,
S-o fut pe ma-ta-n pizda de-altadata,
Sa schimb cu forta minti-al vremii curs,
Sa fiu puternic, sa am muschi de urs,
Sa fiu un zmeu, si apele marine
Sa faca valuri numai pentru mine.
Dar ma calmez. Priveste, vezi cum stam:
Ceea ce vrei, noi nu putem sa-ti dam."
"Nu v-am cerut nimic, futu-va-n gura,
Ca iara ma calcati pe batatura.
Vreau iiber eu sa fiu, si-acolo-n out
Ce înca n-am o sa ma duc sa caut."
Cei doi stapâni din ochi s-au înteles:
"EI chiar o vrea... "Pulica, ai acces
n spatiul ce ia nesfărsit se-ntinde;
Spre pizda-acolo iiber tu vei tinde...»
ACTULV
A doua zi în trânmbite si surie,
Pulica, vesel, se grabi sa urle:
"Curteni, va las în grija puli voastre,
ar eu cu calul, deci noi, de-ale noastre
Ne ducem sa vedem. Va fut pe toti
Asa cum sunteti: ucigasi si hol."
"Traiasca ma-ta!” îi strigara dânsii
Tot rumegând pe ale lor într-însii
"Era de treaba,” sopti unul. "Lasa,
Nu vezi ce i-a facut lui Pula-Groasa?
Si-acuma merge cracanat saracu'!'
"Manânci cacat, Coi-Lung, sa te ia dracu
"Acum," zise Pulica, *e momentul
Sa-ntoarcem sârma vietii cu patentul."
"La muita muie!" îi ura-mparatul;
"Ia uita-te la el, aristocratul,*
Vorbi imparateasa. "Lasând gluma,
Îi sade bine-n sa, mânca-te-ar ciumat"
"Va fut cu drag pe amândoi," ie spuse,
"Ura si graba mea în vânt sunt duse."
Astiei zicând se repezi pe poarta,
Simtind c-a apucat pizda de toata.
ACTUL VI
Si merse el ce merse, cale lunga,
Pâna cand gura i se facu punga.
"Ah," zise, "uite-acolo un izvor,
Baga-mi-as pula, 0, simteam ca mor."
Si-ntinse botu-n jos, însa deodata
Din apa, langa el sari o tata.
"Virgina sunt, si Lostritza ma cheama,
Hai vino, indrazneste fara teama."
Haine n-avea, în schimb un cur si izătze
Ca se-ntreba Pulica: "Am tarăte
Prin cap, sau pizda ma-sii, doar visez?
n orice caz, întâi, stai sa m-asez,
Sa calculez problemele mai bine,
Ca e ceva-n nergula cu mine."
"Ce mai astepti acum? îi striga fata,
"Nu-ti ia prea mult, doar sa ma futi si gata."
Pulica tot gândea: Ceva nu merge”
E gândui ce din cap nu- putea sterge.
"Nu-i PIZDA ea, dar totusi, ce se-ntâmpla,
Ca uite, pula mi-a ajuns ia tâmpla...
"Baga-mi-as pula!” racni el salbatic,
Facând spre ea un salt cam acrobat.
Dar când ateriza, era tot solo,
lar ea, la zece metri mai incolo,
"O sa-ţi dau muie, fat" sopti amarnic,
Fugind spre ea; însa la fel de darnic
A fost destinul si de-aceasta data,
Caci ea fugea de el ca o netoata.
"Ei futu-ti gatu' ma-i de statie,
Sa vezi cum o sa-mi sugi tu pula mie."
Zise-ndărit. “În gura ta ma cac"
Si se dadu cu capu de-un copac.
Apoi cazu cu grija jos, pe iarba,
Si astepta, lingându-se pe barba.
Ea vine, sta, se uita si se-apleaca,
În fine, un sughit de plâns o-neaca:
Pulica - hop! o mâna-ntre picioare
Si-alta pe piept i puse. "Au, ma doare!"
"Sa taci în ma-ta, lostritza tâmpita,
La pula te voi da ca te-nghita!”
Indata scoase monstrul din chilot,
Si-nchizand ochii-si zise: "Da-i cat poli”
Insa avu un sentiment ciudat,
Si peste o surpriza mare-a dat,
Cand ochii i-a deschis. Nauc, priveste:
în nula-ntisa-i atârna un pestet