Frumusetea linistii
Pentru Raluca
„intuneric, fara lumina
Doar tu si eu
In noaptea ce isi coboara îinistea neagra
Cu cintecele frumusetii
Dezbracati, în fata cerului
Plingind si tipind
se poate spune si asa
De placere
In mingieri ce odihnesc
Trupuri umede
In saruturi fierbinti
ntrunite, peste tot
Sub noaptea inistitelor emotii
Cu pamintul rece
Pe spatele infloritor
De frunzele uscate, cenusii;
Jar cind ochii tai se sting
Te privesc prin somnul tau ingeresc
Si ti ascult adierile rasuflarii
Cu oftatele noptilor
Dinauntrul frumusetii,
In linistea pura.
Surprind orizontul lacrimând în amurg,
Padurile noastre se dezbraca de frunze,
lubirea, pertida, râde prelung,
De finta-mi ridicol zugravita pe pânze.
Cortegiu funerar de cuvinte nescrise
Complice si sobre duc cerneala ia groapa.
Preot, un nor cu gesturi distinse
Prin slujba sa o transforma în apa.
Tremurând ma apropii de masa de scris,
Fulgi de nea îmi valseaza în vene,
Frumoase femei au orgasme în vis,
Si astfel se nasc poemele mele."
Ascultă
Nimeni nu a citit încă această fantezie cu voce tare.
Autentifică-te ca să trimiți monede vocilor care o citesc sau ca să citești tu această fantezie: o poți înregistra direct din browser sau poți încărca un fișier audio.