Fantezii Erotice

Te-astept intinsa pe pat... te apropii incet si te asezi alaturi. iti simt privirea si iti
simt dorinta desi nu spui absolut nimic... si trec minute în sir, minute care parca ard
aerul dintre noi.. este doar privirea ta si dorinta care creste intre noi... te privesc
printre gene si astept la rindul meu... astept sa vad cine va face primul prima
miscare... si dorinta creste, creste, si simt aripa sufietului si dorinta devine
insuportabila si ma întorc, ascunzindu-mi de tine ochii... dar îi simt privirea chiar si
asa... apoi tresar caci simt mina atingindu-mi spatele, rascolindu-mi parul. apoi mi-l
ridici si ma saruti pe git, de-abia de-abia, usor... nu este alta atingere decit
atingerea buzelor tale pe git si mina la baza gitului... incerc sa tac si nu pot. si in
mometnui cind ma auzi gemind pornesti cu mina ta in jos, pe spate, modelindu ti-o
dupa formele corpului meu... apoi mina ta devine mai indrazneata si o simt
atingindu-ma acolo... ma arcuiesc perimitindu-ti sa intri mai adinc... mi-ai lasat gitui
si te-ai indreptat sa vezi si nu ma simt rusinata, ma Ias priviri tale cu simplitate, ca
si cind ar fi cel mai natural lucru din lume... apoi miscarile tale devin mai
nerabdatoare si stiu ca nu exista drum de intoarcere, si imi întorc capul raspunzind.
intrebarii tale nerostie... astept sa intri în mine, dar nu te grabesti, vrei sa te asiguri
ca va fi usor, iar cind, putin mai apoi iti dai seama ca asa este, intri cu biindete,
miscindu-te inainte si inapoi, tinindu-ma sa nu ma misc prea repede... ma spriin în
coate si ma arcuiesc spre tine si nu simt durere, simt doar o placere care creste.

sfi/ ca nu mai ai mult pina sa simti si ma grabesc si eu sa vin inintimpinarea ta si
ipam amindoi si ma imbratisezi cu toata puterea si ma simt atit de mica si ati de
plina de tine si parca totul e suspendat si parca tot universul s-a oprit atunci... iesi
apoi si ma intorci si ma privesti cu atentie, incercind sa ghicesti ce simt, ce
gindesc... si te ascult ce-mi spui si iti raspund, sint cuvinte lungi, vocale care se
sparg cind ne ating corpurile, simt cuvintele ca si cind ar fi niste entitati ce se sparg
de noi, cuprinzindu-ne.. sintem atit de multumiti incit simtim altfel reaitatea
cuvintelor.. acele cuvinte care ne-au apropiat. care au gasit drumul spre sufletele
noastre... si stim ca imbralisarea de dinainte nu a fost decit continuare fireasca a
cuvintelor noastre.