Fantezii Erotice

Simteam cum pamantul imi fugea de sub picioare... ma simteam vulnerabila si
confuza; nu credeam ca aveam sa mai iubesc vreodata, sau cel putin nu atat de
curand.

Nu pana demult înca mai eram sfasiata de amintirile mele ingrozitoare.

Nu pana demult privirea rece a fostului meu prieten care isi saruta prietena sub
ochii mei, ma ranea. Parea ca privirea lui facea o gaura arzanda în sufletul meu

Nu pana demult... amintiiie imi ingrozeau noptile. Nu era deloc usor sa imi alung
groaza violului din minte.

Am crezut ca singura voi reusi sa trec peste aceste ingrozitoare imagini ce pareau
sa ia viata de fiecare data cand eram singura cu mine insami, insa nu intotdeauna
gaseam forta de a le învinge. Nu voiam sa traiesc în regret!

Mi-au iipsit mult noptile linistite în care sa pot pune linistita capul pe perna si un
somn linisti sa ma cuprinda.

Nici nu imi permiteam macar sa sper la iubire.

Greutatile vietii m-au schimbat mult

Eram aceeasi fata supla si zvelta, insa in privirea mea se citea tristetea si
melancolia.

Oamenii imi percepeau aceasta privire ca pe una ce reflecta maturitate. Era si
acest lucru adevarat: insa numai o persoana imi citi cu atata usurinta nuantele atat
de triste ai ochilor mei albastri. Era el... cel care ma tulbura atat de mult acum.

Nimeni nu m-a inteles, nimeni nu a parut interesat sa ma inteleaga si sa ma ajute
sa depasesc momentele grele.

Poate este si vina mea, pentru ca nu am cerut ajutorul nimanui

inauntrul meu insa, stiu ca am facut ceea ce a trebuit. în fond... NIMENI nu este
interesat sa te ajute.

*** intotdeauna mi-a placut sa privesc apusul de pe plaja... imi placea sa ma intind
pe nisipul moale cand se insera si sa raman acolo pana cand soarele apunea de
ot. imi placea briza marii care era acum mai puternica si mai racoritoare. imi
placea si sunetul asurzitor al valurilor ce se spargeau cu viteza ametitoare de mal
atunci cand nici un pas în jur nu se aude.

lubeam sunetul pescarusilor si uneori nu imi doream altceva decat sa ma intind pe
nisipul cald, sa inchid ochi si doar sa ascult.

Asta am facut si acum.

Era o atmosfera de vis si parca inima imi batea mai tare. Ma simteam coplesita de
bucurie, bucurie sincera care izvora de undeva din mine. nici eu nu stiu de unde.

Chiar daca acum eram singura, ma simteam în siguranta. Ma simteam relaxata si
puternica, capabila sa-mi infrunt toate temeri.

Stateam intinsa pe nisip si ma gandeam pur si simplu la faptul ca eram in viata si
ca ar fi trebuit să fiu atat de fericita ca puteam face ceea ce faceam. Si intradevar
eram fericita.

Purtam o bluza de culoarea piersicii si o fusta cam pana ia jumatatea coapselor.
Asa cum stateam intinsa pe nisip aveam nasturi: bluzei descheiati, lasand la vedere
costumul de baie rosu. Parul imi era despletit si imprastiat in suvite umede si
ondulate în nisip, iar fusta putin dezordonata, caci era din material usor si fn si
vantul mi-o ravasea.

Nu stiu cat timp am stat asa.

M-am ridicat abia atunci cand am simtit ca se facu prea rece.

Ceea ce nu stiam de altfel era faptul ca doi ochi negrii stateau atintii asupra
mea... cine stie de cat timp.

Cand am observat acest iucru m-am simtit rusinata, dar mai mult de atat speriata,
cu adevarat speriata.

<<Nu esti singura de aici careia ii place briza>> imi spune cu un aer degajat,
poate nepasator si deloc grabit sa-si alunge privirea din ochii mei. Imi simtea teama
si vocea lui oarecum indiferenta voia poate sa ma linisteasca?

E! îmi dadea de inteles ca singururele molive pentru care se afla acolo erau briza
si racoarea tarii. motive peniru care de altel si eu eram acolo... Ce egoista ma
simteam... Si totusi.

insa nu reusi sa isi ascunda sub indilerenta vocii o anumita gravitate care ii facea
vocea profunda.

Si daca motivul pentru care era acolo era briza marii, de ce nu facea decat sa se
uite în ochii mei?

Niciodata nu traisem acest sentiment. Din linistea mea sufeteasca, atunci cand
stateam intinsa pe nisip.. sa ma ridic si sa fiu astfel tulburata de o voce atat de
profunda.

Ce schimbare de spirt... Nu faceam altceva decat sa tac vrajita sub ochii lui negrii

EI facu cativa pasi, credeam ca va veni spre mine, dar trecu pe langa mine si se
apropie de apa tulbure. Eram oarecum suprinsa de dezamagirea mea cand e! nu
veni ia mine. Imi cautai sandalele si parca scapata de sub vraja privirii ochilor lui ma
grabi sa parasesc plaja si sa ma indrept catre hotel.

Acesta a fost modul in care ne-am intalnit

Odata ajunsa la hotel am pregatit cada si am facut o baie lunga... Stateam în apa
parfumata si nu gandeam prea clar. Prea multe ganduri se invarteau în mintea
mea ca sa ma pot concentra asupra, intrebarii: "Ce naiba mi se intamplase? * în
tumultul de ganduri am reaiizat un singur lucru... Eram vraja. Eram tuiburata si
vrajia de acei doi ochi negii, de acea voce si silueta.

Imi doream cu siguranta Sa îl revad, iar acum pot sa adaug inca un lucru pe care
desi i simteam inca de pe atunci, nu i! constientizam: îl doream.

Imi lasai capul pe spate sprijinit de cada si maniniie libere în apa. Ma simteam
usoara. Ma simteam ciudat. Cu mana mi-am atins pieptul simtind starcurile intarite
si am coborat apoi pe coapse. Ai simti vreodata ca esti intr-o stare.. 'duice"? în
ciuda Starii confuze în care ma aflam, eram înistita în suflet. Si mai mult atat eram
foarte. excitata... simteam umezeala alunecoasa cum se risipea in apa printre
degetele mele subtiri

+** Era ciudat modul in care ma vindecase de acele cosmaruri, pe care le aveam
n fecare noapte, cu doar o singura privire. Inlocuise acele cosmaruri cu vise la fel
de tuburi care ma tineau treaza pana tarziu. i doream prea mult

Si iata totusi cat de usor scapasem de trecut. Parea sa nu-mi mai pese de
chinurile prin care trecusem. Într-o noapte meditand asupra acestui lucru am
realizat ceva. Am realizat ca eu eram singura vinovata de atatea cosmaruri. Eu
eram sursa lor. Eu le antrenam noapte de noapte si tot eu le faceam tot mai
inspaimantatoare. Trebuia sa gandesc astiet: "Acea etapa din viata mea s-a
terminat. E trecut. Trebuie sa merg inainte. Merit sa fiu feriitat »

Teoretic... da.. de cate ori nu imi spusesem asta... Dar acum, acum era prima oara
cand chiar credeam astiel. De fapt ma simteam o persoana noua... cu un nou
inceput - exact de ce aveam nevoie!

Desigur ca in sufetul meu intotdeauna va ramane o rana cicatrizata a acelei
aminti. Insa aceasta rana nu tmai era de mult timp deschisa. Si acum aveam
certitudinea acestui lucru

Uneori eram puternica si gandeam astfel... insa de multe ori incepeam sa plang,
gandindu-ma ia faptul ca ma insel si ca acea rana este deschisa si avea sa ma
arda toata viata. Era un fel de fica care se baza pe teama ca nu voi reusi sa dau
recutului ce e trecut. Insa deja facusem acest lucru, iar rica pe care o simteam era
nefondata. Este cam greu sa asterni astiel de sentimente pe hartie.

Ambele lucruri erau reale. Rana imi statea inchisa si uneori uitam de existenta ei
atat timp cat ma concentram asupra unui lucru... sau asupra cuiva.

Insa orice suparare parea sa mi-o deschida de fiecare data mai dureros si mai
are.

Parea un act de vointa, pur si simplu trebuia sa imi scot acele imagini din minte.
insa nu puteam.

Dupa acea baie partumaa, m-am sters de apa cu un prosop moale si am inrat in
asternuturi asa cum eram, goala.

Am avut un somn greu, caci nu am reusit sa adorm decat spre zori

In urmatoarele zile am stat mai mult în camera. Aveam o pofta nebuna de a scrie,
desi cand reciteam, nu eram deloc multumita de ceea ce scriam. Nu reuseam sa
urmaresc. o singura idee, nu eram coerenta, iar toate scrierile mele aveau o
extraordinara tenta sexuala ceea ce nu se potrivea deloc temei pe care mi-o
propusese.

Scriam despre conceptia filozofului Ayn Rand asupra îndividualismului si incercam
sa trag niste concluzii despre efectele individualismului si a religiei care sunt
imprimate in viata cotidiana a unei societati. Analizam modul în care religia poate
niluenta indivizii sa traiasca in individualism, sau contrar, în colectivism. Ma
regaseam în conceptile ei

Nu imi propusesem insa, sa vorbesc si despre sexualitate în aceasta lucrare.

Astiei, am decis ca nu ma pot concentra suficient si ca o pauza era necesara.

Era cam a treia zi de ia intalnirea misteriosului barbat, iar eu pur si simplu simteam
ca imi pierd mintie!

Pana acum nu recunoscusem cu adevarat fata de mine insami ceea ce simteam.

Era cam in jur de ora 7 seara cand am adunat toate materialele pe care ie tineam
imprastiate prin camera. Le-am facut teanc si le-am pus deoparte undeva langa
fereastra pe un scaun.

Am luat o singura foaie de hartie si un creion si foarte schematic, am inceput sa
imi notez gandurile asa... crude, cum imi erau în mine.

Imi placea sa fac uneori acest lucru atunci cand ma simteam confuza si trebuia sa
imi clarific ideile, dar si atunci cand doream sa ma amuz la recitirea ideilor aiurite.

in aceasta seara ideile toate aveau contur si nu pareau aurite deloc.

Ma imaginam pe mine, intinsa pe nisip sii imaginam pe barbatul cu ochi negii
stand parca la panda.

Eu eram cumva visatoare si ma gandeam ca de obicei la atatea lucruri care imi
pareau atat de neimportante acum.

EI se apropie de mine fara ca eu sa aud, caci valurile si mirosul nisipului incins imi
desfatau simturile si imi distrageau atentia de la orice aliceva.

Ma imaginez pe mine ridicandu-ma ca atunci cand ne-am intalnit in realitate, insa
acum nu ma intorc pentru a-l vedea ci ma dezbrac pentru a face baie în mare.

Ei ramane în spate si ma urmareste.

!mi priveste pielea ce pare atat de catifelata sub lumina lunii pe masura ce eu o
dezgolesc usor... Mai intai cobor camasuta destacuta la nasturi si apoi desfac
fermoarul fin ai fustei si o las si pe aceasta sa cada singura la picioare. Imi scot
picioarele din cercul fustei cazute Ia picioare si merg agale spre mare.

Imi imaginez privirea lui coborand de pe spate pe solduri si pe fesele rotunde,
zabovind acolo pentru o ciipa si continuand pe picioarele mele in timp ce eu eram
deja cu talpile scaldate de valurile ce se preiingeau pe nisip lasand o dara umeda în
urina lor si continuand acest ciclu la nesfarsit.

Mi-am deschis ochii si am descoperit ca reusisem sa atipesc putin desi gandurile
mi purtau imaginatia în continuare spre barbatul misterios,

Asa cum stateam goala intinsa pe pat în semi-intuneric, cu hartia si creionul alaturi,
imi simti trupul fierbinte.

Am iasat hartia sa cada din pat, ia fel si creionul si mi-am intins bratele incercand
sa-mi relaxez trupul.

Simteam atat umezeala cat si aroma fierbinte dintre picioarele mele. Am pus o
mana pe triunghiul imaginar format de coapse si pantec si am alunecat usor mai
jos pana cand am atins umezeala. Ma simteam pur si simplu innebunita de dorinta
si atunci a fost momentul in care am recunoscut fata de mine insami cat de atrasa
ma simteam de acest barbat.

Recunosc ca atunci nu aveam totusi puterea de a medita asupra a ceea ce
simteam.

incepusem sa ma ating usor, imprastiind cu degetele umezeala fierbinte.

Deodata mi se facu mult prea cald pentru a mai sta în camera si astfel m-am
ridicat, m-am spalat pe maini si fara sa fac un dus am tras pe mine la repezeala o
rochie alba, usoara si am iesit afara.

Hotelul era pe plaja, insa plaja era lunga si aveam ceva de mers pana la apa.
Drumul mi s-a parut atat de lung.

Era intuneric, probabil peste ora 11, iar plaja era pusti, iucru neobisnuit caci de
obicei cupluri multe se piimbau aici. Acest lucru ma mirase atunci pe loc caci eu
uitasem de spectacolul de pe plaja, ceva mai departe. Se pare ca acest spectacol a
atras o multime de turisti

Se auzea in surdina fragmente de muzica, insa nimic nu ma tenta in aceasta clipa
mai mult decat o baie în mare, goala.

Ajunsa la apa, aruncai pur Si simplu rochia de pe mine si în ciuda faptului ca
valurile faceau un zgomot mai mare decat de obicei, intrai în apa, neauzind nimic.
si pe nimeni

Nu stiu ce se intamplase dupa aceasta caci nu imi amintesc nimic.

Urmatorul iucru pe care mii amintesc este cand m-am trezit din starea de
inconstienta... n bratele lui

<<Ai innebunit?! Vrei sa te sinucizi?! >> A strigat ella mine desi ma avea in brate.

Nu am inteles pe moment de ce parea atat de ingrijorat.

<<Doamne... bine ca esti teafara! >> ofta el apoi, n timp ce imi inconjura trupul
goi cu prosopul lui
Atunci am realizat goliciunea mea. Mi-am amintit cu ce nebunie imi doream sa fac
baie goala în mare, insa nimic mai mult. Nu voiam sa ma sinucid.

M-am imbujorat tota si niciodata nu m-am mai simtit atat de goala cred. Nici nu
puteam sa il privesc în ochi gandindu-ma ca stau goala în bratele barbatului
misterios care ma facuse sa-mi pierd si nopti si idei de lucru.

<<Ce s-a intamplat? >> atat am reusi sa intreb în sfiala mea.

<<Prostuto... erai sa te ineci. >> spuse el mai putin alarmat de aceasta data,
inandu-mala pieptul lui înfasurata în prosop. <<Te-am vazut grabindu-te sa sari în
mare. Tu nu ai vazut ce valuri puternice erau? De ce nu mi-ai raspuns? Tu ai auzit
cand te-am strigat? >> ma certa el usor, sopti, cu o voce tanda.

<<Nu am auzit..> sopti eu ghemuindu-ma în bratele lui si cutremurandu-ma usor
a ideea ca am fost la un pas de moarte. Deci eu puteam sa mor si ei ma salvase.

Nu stiu cat timp am stat inconstienta, pana cand m-am rezit in bratele iui si nici nu
am simtit nevoia de a intreba. Era atat de bine în bratele lui

mi ridica privirea sii privi pentru a doua oara ochii cei negrii

Ma pierdui in privirea jui si nu imi doream ca aceasta clipa sa se termine vreodata.

<<Oh! Esti speriata! >> spuse el calm cu aceeasi voce profunda, care ma
tulburase în prima noapte cand ne-am cunoscut, n timp ce imi mangaia parul.

Sunt convinsa ca teama era ultimul lucru pe care privirea mea o exprima în acea
cipa.

EI ma apropie mai tare de pieptul lui, astfel incat eu imi lipi obrazul de gatul lui si l
imbratisai si eu.

Inchisei ochii pentru o clipa mirosindu-i pielea. Mirosea a mare si a partum amar
atat de masculin... Simteam cum acea umezeala feminina aparea usor intre
picioarele mele si cum inima incepuse sa imi bata nebuneste.

<<Oh mittico... ti-e si somn...>> ma alinta el acum. <<Ai dreptate, trebuie sa te
odihnesti. Hai la hotel! >> continua el aprobandu-ma desi eu nu am sugerat deloc
ca as dori sa ma odihnesc, citindu-tmi probabil miscarile în mod gresit crezand ca
mi-e somn. Ideea de a merge la hotel insa nu imi displacea deloc, atat timp cat el
era cu mine. Somnul era ultimul lucru pe care mi-l doream. Ma simteam atat de
bine cu el acolo... incat protestai usor:

<<Nu..>> spusei eu cu o voce mult prea stinsa, lucru care ma surprinsese putin
pe moment.

El imi ridica fata cu mana, dorind sa ma priveasca în ochi.

Ma privi pentru o clipa si am crezut ca intelese.

<<La ce hotel stai? "Stea-de-mare"? >>intrebă el, poate putin cam serios.

Eu am aprobat dand din cap usor în timp ce îl priveam in ochi.

<< Ce camera? >> continua el <<224. >> am raspuns eu

Fara a astepta prea mult s-a ridicat cu mine în brate, a agatat rochia intr-o mana si
m-a purtat asa spre hotel.

Stateam sprijinita de pieptullui. li simteam bratul ce imi inconjura spatele si pe cel
ce imi ridica picioarele. Ma simteam atat de mica în brajele lui, protejata, si cuprinsa
de o fericire poate cam prematura... imi parea un vis

<EI intelesese privirea mea si mergeam acum spre hotel! > imi spuneam in gand
visatoare.

Prea repede am ajuns in tata hotelului. Parca am zburat amandoi

M-a lasat jos si m-a inconjurat mai bine cu prosopul lui. Am intrat în hotel sila fel
de repede mi s-a parut ca am ajuns în fata camerei mele.

Nu stiu cum, dar cheia mea era ia ei si astie! intr-o clipa ei descuie usa, intrase in
camera si aprinse lumina. S-a intors spre mine asteptand parca, insa eu am ramas
n urma, în pragul usii privindu-i si fara sa vreau neaparat, nu ma puteam abline sa
nu ii privesc ochi.

EI s-a apropiat de mine atunci, vazand probabil ca nu reactionam, m-a luat în brate
sia luat prosopul de pe mine. N-a intins goala pe pat.

Ah... Daca ar fi stiut cat de innebunita de dorinta adormeam în acest pat
gandindu-ma la el! ... <Nu te-am mai vazut pe plaja de cateva zile. Sper ca nu
fe-am speriat. >> spuse el, rupand tacerea, facand referire la noaptea in care
ne-am cunoscut. Ai avut noroc ca am fost aici noaptea asta, altfel ai fi putut...bine
ca am fost aici. >> adauga el fara a-si mai continua ideea.

Nu puteam gasi nimic de zis, si nicinu as fi dorit sa vorbesc prea mult !i doream
atat de mult. si totusi nu puteam spune nimic. Probabii ca stia deja.

Statea pe marginea patului în timp ce ma invelea cu un cearsat.

Apoi imi infasura parul inca umed în prosopul lui

Gasi o foaie langa pat si un creion. Se uita în camera, inconjurand-o cu privirea si
ezita putin asupra foii pe care acum o avea în mana.

<<Cred ca esti tare obosita... >> spuse el în final. <<Te las sa te odihnesti
>>adauga el. Imi dadu un sarul pe frunte si pleca, lasand foaia pe pat langa mine.

<Aht EI nu intelese nimic! Imi citi gresit privirea si gesturile mele.. > gandi eu

Dar nu aveam puterea sa vorbesc si nici nu stiu ce-as fi putut spune. Nu imi
puteam ordona gandurile, iar el deja iesise pe usa.

Nu observa foaia decat cand tragand cearsaful mai sus am vazut hartia
alunecand si ea.

Surprinsa, crezui ca mi-a lasat o scrisoare (? )... mirata chiar, am luat foaia in
mana si am inceput sa o citesc.

Nu intelegeam nimic insa am continuat sa o citesc.

Ah! LA NAIBA! Am spus cu voce tare intelegand ca era de fapt chiar foaia pe care
cu am scris-o mai devreme... gandindu-ma la el.

<Ce-o fi gandind ei despre mine acum dupa ce a ciţit asta? > ma intreba in gand
dezamagita de mine insami

De-ar fi stiut ca din cauza starii pe care el mi-o produsese era sa ma inec!

Fara sa ma gandesc prea mult si fara sa analizez situatia asa cum obisnuiam sa
fac in mod norma si fara sa ma sint rusinata pentru ca mi-a iti gandurile atat de
intime asternute pe hartie am cazut intr-un somn adanc.