Fantezii Erotice

Am fost si sunt un visator desi varsta ar trebui sa nu-mi mai permita chestia asta.
Stau si ma gindesc uneori cati sunt în aceeasi situatie ca mine, si totusinuo
recunosc, seu daca o fac, o fac doar în baie în fata oglinzii, oare de ce? De ce nu e
loata lumea ca mine.. Raspunsul i] am: asa suntem noi oameni, mult si diferiti. si
mai ales prefacuti.. Stim sa jucam teatru in viata, mai abiir decat pe scena.
Actorii sunt doar o slaba imagine a noastra, a celor mult, si sunt dintre putinii care
refulandu-se pe scena, in viata de zicu zi sunt paraca mai cinsti si corecti cu eii
insisi si cu noi. Noi, restul, jucam teatrul pe strada, în tramvai, la munca, si chiar
uneori si acasa. Pof spune si din experienta seviciului pe care il am. Lucrez intr-un
teatru din BT. Uite, de aceea am nevoie de coltisorul asta, unde sa-mi pot spune
visele, sa-mi pot descrie starile sufletesti, sa le aduc aminte celorialti ca nu exista
doar Meria-sa, Banutu Si cei pesimisti, cei ahtiati dupa averi si dupa putere vor
putea sa vina aici, in coltul acesta de RAI pentru a-si putea si marturisi pacatele,
pentru ca eu nu cred ca omenirea a ajuns in pragul avaritei, romantismul nu a
apus, nici visatorii nu au disparut, din contra, acestia - visatorii cu ochii deschisi -
sunt deschizatorii de drum. Si, dupa cum se vede, iumea progreseaza, deci
deschzatori de drumuri mai sunt... pitti pe undeva... putini dar sant.. Poate am fost
putin dur, cu OAMENII, cu noi, dar si viata e din ce in ce mai dura, si totusi, nu
trebuie sa uitam ca suntem OAMENI. Din pacate sunt si unii care au renuntat sa
viseze. Au acceptat realitatea imediata ca pe un fapt, au devenit blazati, au urmat
in mod exact tiparele unei societati care iti cere ca pana la 30 de ani sa te
casatoresti si sa torni un copil, sa ai un servici stabil si sa iti faci bine meseria. li
vezi la 30 de ani pe strada imbatranii prematur, cu privirile goale, nemaistind sa se
bucure de faptul ca traiesc si ca Dumnezeu le-a dat o viata plina de experiente ia
indemana, imbracati in costum cu cravata, sitonati findca a fost aglomeratie în
autobuz, tragand dupa ei cate un diplomat si avand o mina serioasa. Cat le-a mai
ramas si cat au pierdut din sentimentele cu care au fost lasati pe pamant de
Dumnezeu? Mai Stiu sa se mai bucure de faptul ca afara e o zi frumoasa? Li se
mai infioara sufetui cand sunt la mare si privesc valurile agitate? Din pacate
acestia au pierdut ingrozitor de mult. S-au ancorat in realitate, sunt oameni cu
picioarele pe pamant, poate considerati de societate puternici, dar handicapati
spiritual. Cand îi vad mi-e inia, si mi-e ciuda ca s-a ajuns pana aici. Cineva a Zis.
sincer si eu cred ca lumea a devenit prea rigida, oameni care nu au sufletul sec,
care mai sis sa se bucure de micile placeri ale vietii cu un aer copilarese, cei
romantici incurabili sunt catalogati ca "terminati”sau “aiuriti”.. cred ca exista multi
care nu au curajul sa spuna ce gandesc.. poate si eu ma numar printre ei... cred ca
depinde de noi sa putem spune ce simtim atunci cand este cazul... sunt un visator
ncurabila dar cind te trezesti la realiatea dura, la oamenii care au uitat sa viseze,
ce trebuie sa faci pt ca realiatea e dura si mai ales rautatea oamenilor. cum poli sa
razbesti prin aceasta viata daca tu esti un visatoar site izbesti numai de ziduri, fara
sa vrei te schimbi pt ca asa vrea societatea. si poate timpul trebuie sa fii n pas si
daca visezi fara sa vrei esti un mai slab asa te considera unii. oricum fiecare om
are dreptul sa viseze si nimeni nu-mi va lua dreptul subiim de a visa.. De ce nu?
Fiecare are dreptate în felul lui..iecare simlim si gandim. avem dreptul la replica.
multi considera romantismul pierdere de timp s-au abureala cu care poli agatza o
gagica atunci cand toate celalalte optiuni au esuat. Poate o sa luati în ras ceea ce
voi scrie dar asta am gandi in momentul cand am scris.. nu este mare lucru dar
noate ne vom reaasi ne noi insine in aceste cuminte si aandiari