Fantezii Erotice

Sunt doar un spectator in viata mea. Stau pe margine si privesc. Timpul nu mai
are nici o valoare pentru mine, nici O masura. Privesc ceasul de pe ecranul
elefonului... si ma amuza scurgerea secundelor. Ma ocup doar cu inducerea în
eroare a celorialti

Apoi, cand ma satur de schimbat mastile, ma retrag în amintiri... si retraiesc ia
nesfarsit iuzia unei iubiri de mult pierdute.

O perioada l-am asteptat sa se intoarca. Apoi... am luptat sa imi treaca. Am crezut
din tot sufletul în puterea mea de a ma vindeca, de a ma regenera... am crezut în
recerea timpului si in uitare.

Am incercat tot... Trebuie sa recunosc ca am evoluat insa... de la durerea aceea
ascuțita si agonizanta, am trecut la durerea permanenta, cronica, cu care m-am
obisnuit si cu care convietuiesc în perfecta armonie. Nu mai incerc sa o tratez cu
nimic, stiu deja ca nu are leac.

Nici macar nu ma mai întreb nimic. Nu astept nimic. Nu am nici o nelamurire.
M-am linistit acum. Stiu. i iubesc... neconditionat.

inainte obisnuiam sa ma chinuiesc singura. Sa creez scenarii... oare o atinge la
fel? Oare pleoapele ii tremura cand o saruta? Oare isi strecoara degetele prin parul
ei atunci cand o priveste? Oare cum se aude pe buzele lui numele ei? Cum se
auzea si al meu? Dare ea îl iubeste mai mult? i face fericit? Stie cat lapte sa ii
puna in cafea? Poate ea descrie fiecare cuta pe care o face pielea lui? Fiecare por,
punctuletul rosu de pe piept, felul cum tine degetul mic indoit cand gesticuleaza,
cum misca degetele de ia picioare cand doarme.

Mi-a spus ca e fericit. Ca iubita lui e un ingerah tara aripioare. Apoi sa taca bine sa
e fericit cu acest angel... caci alfel ce rost ar mai avea toata aceasta suferinta?
Viata mea s-a oprit atunci, cand a plecat. Restul... e can can... cum spunea un
prieten. Nu ca ar avea vreo importanta viata mea, sau durerea mea. Nu... Stiu ca
merit tot ce mi se intampla. Si de aceea savurez aceasta durere din plin. Si nici nu
as vrea sa se opreasca... caci este singurul contact pe care îl mai am cu el. EI este
alaturi de mine prin iubirea mea.

Atat timp a trecut... nici nu conteaza cat, v-am spus deja, nu are nici o relevanta.
cipe ce paradoxal au parut ani, ani ce au zburat intr-o clipita. Si totul a ramas Îa
fel.. il iubesc. E simplu

Uneori, dar foarte rar, ma cuprinde un sentiment de disperare la gandui ca nu o sa
i mai am niciodata. Ca nu o sa imi mai culc capul în scobitura umarului sau. Ca nu
o sa-i mai aduimec mirosul pe gat... ca nu o sa imi mai trec degetele peste buzele
ui minunate... Si atunci ma trantesc intr-un colt si plang, siii strig numele, sil
implor în gand sa se intoarca doar un minut, doar o fractiune de secunda. Apoi ma
linistesc... si adorm leganata de vocea lui... cateodata zambesc la gandul ca as mai
putea sa imi aud numele pe buzele lui, cred ca as lesina de emotie. De aceea, nici
nu indraznesc sa imi imaginez ca viata mi l-ar mai aduce vreodata in preajma.
Probabil ca as crede ca visez... sau as plange.

De aceea, din lipsa de ocupatie, construiesc zidulete. în jurul meu, în jurul iubiri
mele. în fiecare zi mai adaug un rand de pietre grele. Si pictez fete zambitoare pe
masti... am una pentru fiecare situatie, si credeti-ma, ma descurc remarcabi.

M-au atins maini si buze m-au gustat... insa singurul extaz pe care ii traiesc este
mintiraa unor cline din trecut II iubesc.