Povestea (trista? ) a lui Hellbitch si a lui Gryzly45
Se pare ca intre timp Hellbitch cunoaste dedesubturile.. si amanuntele despartirii noastre! Si a pornit razboi virtual!
în prima zi, mi-am impachetat toate lucrurile în cutii de carton, in plase si în
geamantane. A doua zi am dat telefon la o firma care se ocupa cu mutari si am
stabiit o ora la care sa vina sa-mi incarce lucrurile.
Dupa ce lucrurile au fost mutate la noul meu domiciiu, mi-am petrecut inca o
seara (ultima ) la lumina lumanarilor, n salonul nostru minunat unde petrecusem
atatea clipe frumoase... Muzica in surdina, cupa de sampanie, cestronelul cu
shrimps si caviar imi rascoleau amintirile si duicea mea Hellbitch îmi aparea în tata
ochilor parca aievea. Offf! Asa a fost sa fie! Stiam si sti, ca o sa-i para rau de
hotararea ei de a ne desparți, dar i-am respectat-o. Nu-mi pare rau pentru ce a
fost. Mi-ar fi parut rau sa nu se fi intamplat! Nici nu mi-a pasat ca la tribunal, a
manevrat lucrurie în asa fel incat casuta noastra (cuibusor de nebuni ) i-a ramas ei
si eu am primit doar o despagubire simbolica... Cu un oftat m-am ridicat de pe
scaun, am mai trecut inca odata prin toate camerele incarcate de amintii si în
recere am ascuns in fiecare garnisa cate un shrimps inmuiat în caviar. Am facut
ordine in toata casa si cu un oftat lung am inchis usa în urma mea!
Cand draga mea Helhitch a venit acasa cu noul ei prieten, au petrecut clipe
minunate impreuna! Pentru ea, era ca si cum nu s-ar îi schimbat nimic... Amintirile
se pare ca le luasem eu pe toate cu mine. Dar incet, incet, a inceput sa miroasa
urat în casa! Ce nu au incercati Geamurile erau permanent deschise, fiecare
coltisor a fost inspectat in cautare de insecte sau soricei morti, covoarele au fost
curatate cu abur, in fiecare camera au fost montate sticlute cu aerosoli si fiecare
geam dotat cu plasa impotriva insectelor. Au trebuit sa se mute pentru cateva zile
n alta parte pana au fost inlocuite toate mochetele si covoarele...! Nimic nu ajutat
Mirosul era din ce în ce mai insuportabil!
Prietenii si cunostintele lor nu mai veneau in vizita, nici un meserias din oras nu
mai vroia sa preia vreo lucrare de renovare in casa lor, iar femeia care le facea
curatenie le-a dat telefon sa le spuna ca nu mai are timp pentru ei. Cand nici ei
macar, nu au mai putut suporta mirosul teribil din cesa, au hotarat sa se mute! Au
pus casa in vanzare si desi dupa o luna au scazut pretul ia jumatate, nu gaseau
cumparator. Povestea devenise deja publica asa ca, agentii imobilari, nu mai
vroiau nici macar [a telefon sa raspunda.
in final, nu au avut alta solutie, decat sa solicite ia banca un credit destul de mare,
ca sa-si poata cumpara alta locuinta. La cateva zile dupa asta, am sunat-o pe
draga mea Helbitch sa o intreb ce mai face. A inceput imediat sa-ini povesteasca,
ca vor sa se mute, ca acolo e prea bantuita de amintirile noastre comune, dar ca
nu gasesc cumparator... Am ascultat-o cu atenție, dupa care am inceput sari spun
ca e pacat sa vanda casa la un strain, ca ini imi lipseste foarte mult si daca as
putea sa-mi permit as cumpara-o eu.
Crezand ca eu nu am auzit de problerna lor cu mirosul din casa, mi-a oferit imediat
posibiitatea sa o cumpar eu si dupa o scurta targuiala, ne-am inteles sa o cumpar.
cu 0 zecime din valoarea ei! Dar cu conditia să semnam actele imediat, a insistat
ea! Normal ca nu am avut nimic impotriva, asa ca in interval de o ora actele erau
deja semnate si de noi si de notar.
O saptamana mai tarziu, stateam în prag si o priveam pe draga mea Helbitch
cum ii zambea fericita si complice, prietenului ei, în timp ce firma de mutari e
incarca lucrurile din casa sa le mute în noua lor locuinta. inclusiv aarniselett-