Fantezii Erotice

Stau cu un pahar de vin în fata si beau. Ma simt invinsa, pentru prima data ma
simt... nici nu mai stiu ce simt.

Ce e in mintea barbatilor? De ce suferim noi femeile pentru barbati?

Ma intreb ce vor ei?

Am 26 ani, implinita profesional, o tipa draguta pot sa spun tara sa fiu modesta.

Va spun povestea mea; m-am indragostit de un tip cu care nu voi putea niciodata
sa fiu cu adevarat.

Cei care mi-au mai citit fantenzile vor intelege de ce.

Aceeasi poveste pe care poate multe ati trait-o: tipul nepotrivit, la timpul
nepotrivit

Am vrut sa ii cuceresc, sa fac sa me remarce. O freza noua, putin solar, haine noi
si totul parca e altfel.

Si am reusit... Dupa cateva saptamani era al meu

Telefoane dimineata cand stia ca m-am trezi, telefoane cand stia ca sunt in pauza
de masa, mesaje, telefoane seara inainte de culcare.

Si tot asa... Eram fericita.

Oare? Parca era totul prea usor... M-am gandit ca nu vreau sa se indragosteasca
totusi de mine. Nu doream o relatie, tocmai scapasem de una.

Atunci ce doream...? Parca totusi nu eram multumita, desi reusisem sa îl fac sa isi
insele prietena cu care era de cinci ani

Cand eram cu el parca doream sa nu mai fiu, cand nu eram i! doream si mai
mult

La un moment dat totul s-a schimbat... Telefoanele s-au oprit, mesajele la fel... Ce
s-a intamplat?

Aici intevine disperarea.

Cu ce am gresit? Oare l-am jignit cu ceva, oare si-a dat seama ca e o gresala?
Oare m-am culcat prea repede cu el?

Am vrut sa ma doreasca doar pe mine si astfel am fost destul de obraznica la pat,
oare l-am speriat?

Imi spun ca poate e mai bine asa pt ca oricum noi n-am fi avut nici o sansa... Dar
otusi ce s-a intamplat? De unde indepartarea aceasta?

De ce suntem noi femeile asa? Nu suntem niciodata multumine. Poate ei au
dreptate cand spun ca suntem de neinteles.

Atatea intrebari fara raspuns.

Oare sunt eu rea sau asa sunt toate femeile... M-am dorit ceva ce nu e al meu

Ma intreb ce e în mintea barbatilor dar ce e mai ciudat totusi ce e în mintea
femeilor?

Pe scurt: am fost iogodita timp de sase ani, mi-am dat seama ca nu e ceea ce imi
doresc asa ca am hotarat ca e mai bine sa ne despartim. Am inceput sa ies cu cel
mai bun

prieten al "lui" care si el avea o relatie stabila pana nu am intervenit eu.

Ce imi doresc de la viata? O famile, un sot care sa ma iubeasca si sa ma
respecte... Si atunci de unde au intervenit toate aceste complicatii?

Parca ar fio telenovela.

Ce va urma, nu stiu

Nu vreau sa ma criticati. Am vrut doar sa va spun ca viata nu e chiar asa cum o
visam, e plina de imprevizibi si ceea ce e cel mai important sa nu spunem ca: * Mie
niciodata nu mi

se va nutea intampla asa ceva”