Fantezii Erotice

dupa postarea pe acest site a catorva povestioare, am trait o experienta, care
credeam ca imi va da din nou speranta, dar nu a fost sa fie asa.. n fond ce mai
conteaza, atunci cand numai ai nimic de pierdut în plan sentimental, atunci cand
durerea este atat de puternica, incat nici nu o mai simti, esti dispus sa incerci orice,
bine cu mici exceptii.. sa trec la fantezie, pentru ca altel iar o sa aberez mult si o
sa iau note de 5 pe aici... ma trezesc intr-o dimineata, si observ ca cineva dorea sa
ntre in contact cu mine pe mess. sincer, eram siprins pentru ca nu imi aduceam
aminte sa fi dat cuiva id-ul meu de messenger recent. curios, nu stiam de unde are
acea persoana id-ul meu.. surpriza, îl avea de pe acest sile... incerca sa intre in
vorba cu mine, dar dupa ceea ce patisem, am devenit foarte relicent.. asa ca prima
mea reactie a fost de a respinge. pana ia urma am acceptat sa vorbesc cu acel
om, si am descoperit ca era foarte impresionat de fanteziile postate aici. isi dorea
foartea mult pe cineva alaturi, isi dorea foarte mult sa comunice cu mine, dar ca de
obicei... eu trebuia sa fac ceva ca sa dau totul peste cep.. oricat as îi încercat sa
am incredere, asa brusc în el, nu am putut. iar el nu avea timpul necesar sa ma
astepte... stii ce e curios? ieri jura ca nu vrea sa ma raneasca, ca nu vrea sa ma
faca sa plang... iar astazi, imi spune ca nu sunt destul de barbat pentru el.. este
adevarat ca noaptea poate schimba multe. stiti ce este curios?? reusise în cateva
ore, sa trezeasca in rninte un strop de speranta. ba chiar reusise sa ma faca sa si
zambesc.. asta mi s-a parut interesant, tinand cont de faptui ca sunt ali care se
chinuie de ceva timp sa faca chestia asta.. el a reusit sa o faca. si nu faptul ca era
dragut m-a impresionat, ci faptui ca am descoperit ca era un suet ia fel de rebel si
de pur, care isi dorea sa consume o frumoasa poveste de dragoste.. dar, tot ceea
ce am reusit sa fac, a fost sa il dezamagesc... poate daca as îi avut puterea sa ma
despart de trecut, ar fi fost altfel. as fi reusit sa-i acord macar un strop de
incredere... pentru a reusi macar sa ducem o discutie normala pana ia capat. în
îne.. ideea de baza este ca am un dar inascut de pierde, n ceea ce priveste relatii,
persoane si oameni. asta este darui meu... stiu, poate stiu... de fapt sunt mai mult
ca sigur ca probabil am ratat o sansa destul de buna.. dar ce mai conteaza
regrelele, atunci cand numai ai nimic de pierdut... daca as putea, dimineata m-as
rezi si as merge ia piata sa imi cumpar visele inapoi, sa imi cumpar speranta, si
puterea de a merge mai departe. dar cred ca astea vin de undeva din interior sau
cei putin de undeva de sus... chiar de prea sus, iar uneori nu stiu daca pot ajunge
a ele... acum nici macar numai regret, la ce folos?? a fosto sansa ca si multe
altele pe care probabii constient sau nu, le-am ratat... doar asta este menirea mea,
bine ca nu joc fotbal. inca cred ca pot sa nai indur si sa suport acest gol imens.. în
speranta ca poate intr-o zi va fi implinit. sunt sigur ca cei care au cunoscut durerea
aceea imensa, nemarginita si adevarata vor intelege... dar stiu ceva, atat timp cat
inca mai sint, fie si doar durerea, inseamna ca traiesc... si cred ca asta e cel mai
bun iucru care mi se poate intampla momentan... faptul ca dimineata imi deschid
ochii, mari si reci.. este un der. si mereu am sa multumesc pentru asta, chiar daca
i deschid doar pentru ca uneori sa privesc în gol minute în sir... fara să fac nimic.
n fond... nimic numai conteaza... poate daca ar îi avut rabdare, putina rabdare... ar
i reusit. dar nu poti sa ceri unui om sa îi acorde fimp... mai ales, daca acel om
este cateodata dur... probabil poate acum as fi zambit, si as fi sperat... dar asta nu
se va mai intampla niciodata... nu poli sa ceri unui om sa îi acorde sanse, atunci
cand tu nu îli acorzi sanse. nu poli sa ceri unui om sa te iubeasca, si sa te
inteleaga atunci cand nici chiar tu nu te intelegi si nu te iubesti. ce poate sa mai
conteze, in final... decat iacrimile care curand vor forma un ocean, un ocean în care
ma efiu fara un colac de salvare care sa ma tina la supralata... sper ca el, va citi
aceasta poveste... si isi va da seama, ca poate merit... stiu ca ar putea sa ma faca
fericit, si ar putea sa ma scoata din starea asta... stiu ca as putea sa cred in ei, daca
m-ar ajuta sa fac asta.. as vrea sa il inteleg, sa îl cunosc mai bine, sa stiu ce-i place,
ce prefera... sa-i simt fiecare atingere... sa-l simt cum tremura de placere... cine
stie noate Ziua de maine va aduce ceva mai bun.