Fantezii Erotice

mda... zilele trecute am ajuns la aceasta concluzie. cum poti uita de ceva ce
doare? doar primind o lovitura care sa iti produca o durere si mai mare... ai atunci,
ce sa fac? sa merg ia un doctor. imposibi, medicii vindeca doar trupul, asa cum
am mai spus, ranile sufetului sunt etern prezente mereu, gata sa sangereze... si
apoi, Ia final ce mai ramane? o simpla amintire, o amintire a ceva ce.. nu a fost. da,
este atat de adevarat si de firesc ca momentele placute zboara, clipele frumoase
trec si ca un strigat ramane amintirea, amintirea fiind singura floare pe care
țrecutui o planteaza pe mormantul unor iluzii si vise ingropate, iar noi, ne avand
uneori unde sa fugim, alergam în acea cripta umeda si rece a amintirilor pentru a
mai uda cu lacrimi din cand in cand acea floare.. mai nou, o teorie cam absurda
sustine ca cele mai fericite popoare, ca si cei mai fericiti oameni, nu au istorie.
mda, cum as raspunde la asta? doar cu un banal. ll! nici nu aveam idee ca cea
mai profitabila afacere este comertul cu vise, si de ce nu si cu visuri.. de ce? pentru
ca uneori pentru ele, platim un pret mult mai mare decat... bani! se platesc Scump,
cu lacrimi, durere si dezamagini. si în final, ce mai conteaza? doresc sa cred ca
raman acelasi, orice ar i, orice vant ar sufla peste mine... desi refuz sa vad ca sunt
vapoare care au naufragiat de mult si ca valurile vieti separa uneori oamenii, sii
arunca. pe tarmuri indepartate. si apoi, vorba profului de medicina legala, un mort
resuscitat, e tot un... mort! mda. macar mai are o sansa ia viata.. si are ce povesti!
ce sa povestesti inir-o lume, în care facem si cele mai importante alegeri dupa
ambalaj... eroare, caci nu intotdeauna intr-un ambalaj bun, se gaseste si un produs
bun.. da, curios, asta ne invata si banalele povesti, gen fata babei si fata mosului
uneori daca alegi ladita frumoasa, poli sa descoperi in ea, monstrulet, iar ladita cea
urata, si veche, ascunde uneori cele mai frumoase bogati.. si în fond, ce este
durerea? eu zic ca este ceva mult mai profund, decat fericirea... toli oamenii sunt
fericiţi, la fel cum toti oamenii sunt nefericit, dar oare cati dintre ei stiu asta? cred
ca e nevoie de un suflet foarte ales, pentru a simiti cu adevarat durerea... si apoi,
cand se termina totul, nu ramane decat teama, teama de a nu pierde maine, ceea
ce astazi de fapt numai exista.. curios, dar adevarat, uneori poli sa pierzi si ceea ce
nu ai. suntem caraghiosi, cand privim spre trecut si ne dam seama de unele
actiuni sau inactiuni, chiar ramanem mirati.. tragedia, nu este asta ci faptul ca oricat
am incerca, sa facem ceva... timpul trecut, ramane trecut, si în gramatica, si in
viatat: ))) lol... desi, mereu am cautat si o sa caut mici fire de speranta de care sa
ma gat, desi dau vina numai pe pandora, trebuia sa tina cutia aia nchisa.. macar
asa nu ne mai faceam sperante, caci din sperantele neimplinite, se naste
dezamagirea si regretul.. toli ravnesc Ia stele, la ceruri si ia un loc minunat. nu
cred ca e atat de important sa atinge astfei de telur, pentru ca viata, ar deveni
plictisitoare... e ok sa fi si printre stele, nu e neaparat nevoie sa calci pe una din ele.
si apoi, cand strangem atata durere in noi, raman doar doua oglinzi. una a
sufietului si una a trupului, ambele reflectand una si aceeasi imagine, a neputintei,
a goiiciunii sau a nimiciri.. cat sa tot lupt? de unde putere? mda, chiar speram ca în
timp, cu multa rabdare o flacara mica de chibrit poate topi un ghetar imens.. dar nu
am luat in calcul si faptul ca picaturile mari de apa rece, care se desprind din acest
ghetar vor stinge la un moment dat acea flacara. dezamagire dupa dezamagire,
regret dupa regret. e ciudat sa traiesti în asa felin cat nimic sa nu te mai mire,
nimic sa nui se mai pare nou sau interesant. si la un moment dat, te iasi asa, dus
de val.. adica ce-o fio f stai cu bratele deschise gata sa primesti chiar si cele mai
puternice lovituri. de ce? pentru ca deja te-ai obisnuit cu ele, nu îi sunt straine asa
cum iti este fericirea. stiu ca niciodata, el nu o sa ma ia in brate, niciodata nu o sa
imi spuna ca a venit sa aiba grije de mine, sa ma protejeze ca nimeni si nimic din
ceea ce este rau si murdar sa nu ma atinga. dar ce mai conteaza, acum am
invatat ca cea mai mare greseala pe care o poate face un om.. este sa spere,
atunci cand numai exista speranta, sa viseze atunci cand numai exista noaptea cu
farmecul.. si exista doar intunericul nopti... asa ca, în final m-am decis.. 0 sa imi
deschid un magazin de vise. si o sa fug cu banii. pe o stea... mda, nu as putea sa
fac asta.. am mai invatat ceva. cele mai alese suflete sunt acelea care cunosc
durerea, pentru ca acei oameni.. nu pot lovi în alti oameni. da, chiar sunt alesi si
deosebili acei oameni. cred ca cea mai mare razbunare, impotriva celor care
odata ne-au ranit, este uitarea, desi sunt lucruri care uneori nu trebuiesc spuse,
nici chiar cu pretul adevarului. am invatat sa ma feresc, de cei care numai au nimic
de pierdut, am invatat ca cea tmai grea iupta pe care o duc în viata, este cu mine
insumi, pentru ca în acest caz, ma aflu în ambele tabere... am invatat, ca totul are
un pret, si am invatat ca balanta, mereu va ramane în echilibru, orice s-ar intampla.
soarta va compensa totul.. orice durere, orice picatura cazuta din ochii goi... va fi
compensata.. cu o bucurie, cu un zambet.. desi, uneori stau si ma întreb cum o
arata sufetui? eu zic ca arata ca un copi mic si inocent, pe care noi i! aruncam
adesea în noroi, si uitam sa-l mai spalam.. stiu insa, ca si daca vreodata se va
intampla sa ajung la zero, cu o minte curata si lucida.. o polua oricand de ia
capat.. cred în a privi realitate în ochi, si a o retuza, desi uneori detest tot ceea ce
aste placut si sunt cata sa contest orice adevar kiss va all