Fantezii Erotice

Erau vreo trei sau patru ŞI pogorau agale.
Sporovâiau pe şleau, Ținând calea spre vale
Priveau arar în urmă

Uitându-se cum Ana

Cu o nuia în mână

Avea grijă de turma.

"Mi-aduc şi acum aminte:

Erantr-o joi

Pe la'nceput de vară.

Zefir întârziat

Se poticnea pe afară.

Sus, în poienile din munte, ŞI pe islaz, pe povârniş în vale,
Din cer tihnit

Porneau pe'a lumii cale

Clipe prelungi

Ducând grăbit cu ele

Roi efemer de căzătoare stele

Sunete moi, şi dulcele parfum

AI florilor ce fluturi cheama

Să soarbă din nectarul nopții

Când ziua la apus

Ziua se trece n scrum.

Intr-un tărziu,

Un şir de paşi şovaitor.

L-am presinţit

Ca pe-un ciudat fior

Cum înspre locul meu

Venind dinspre chili

Cu grijă masurata

Timid se revarsa

Tăiau pieziş cărarea ce ce ducea În dreapta, Înspre grajd şi spre privată
Şi-n stânga,

Spre cocina de porci şi spre poiată
Luna, abia mijtă,

Din pojghiţă de nor

Strivea lumină slabă

Pe solzi de şindrilă

n cer sori şi planete

Se tot roteau de zor

Ca nişte pradatori de timp

Neobosii şi fără milă

Am bănuit şăgalnic,

Da'n dreaptă judecată,

Ce-avea să mi se'ntâmple.

Ştiam ce mă aşteaptat

Am intuit momentul

Fără să-mi fac vre-un gând

„Având chiar sentimentul

Câ-tmi vine 'ncet să râd.

Desculţă,

Cu părul despletit pe jumatate Şi cu cămaşa ce stătea să cada
Cu fusta ridicată către spate ŞI prinsă în bâu
Cu'n nod abia îţt,

S-a'mpins în uşă

Şi nlauntru a păşit

Fatuca asta

De vine'n urma noastră,

Cu ochi adânci ca noaptea Şi trup ca de mâiastră.
Avea ca şi acum

Un chip ca de icoană

Avea un zâmbet molcom

De'nvolbura cu el

Pe ingerul pictat în strană

Dar şi pe dracii roşii

Pictaţi mai jos de el

Numa” câ'n seara'ceea

Citeai în ochii ei

Un greu păcat,

O nerostită teama,

O poftă aprigă

Ce-i umezea privirea, Şi inocenţa pură de codana.
'Sosise de curând din sat.

Voia ca să rămână

La noi în mânăstire,

Era pioasă, şi ce frumos cânta

La slujbe când preotul citea

Versetele sfinţite

Din psaltire

„Am început a o privi pe îndelete.

Să-i iau din cap până-n picioare
Seama.

Mă aşteptam la multe,

Dar în seara'aceea,

Va jur că nu avea motive

Să se teama.

M-am ridicat de jos otând.

Era plăcut Şi chiar destul de bine În fânul de otavă
Cei pusese pe la toacă

Chiar Ana

Când trecuse pe la mine.

N-aş fivoit nici vorbă

Să sperii biata fala.

Când nici nu începuse

Să arate ce ar vrea.

Abia c'o zi în urmă

Zâmbind, mă cunoscuse.

Când de chili şi turma

bau dat rost şi poruncă

Să se ocupe ea.

Mi-am zis să am răbdare

Putea să-mi meargă prost

Să-mi iasă apoi pe dos

Pierzând fară de rost,

Mi-era grozav de teama

Câ nu i-aş fi pe plac Şi nu m-ar lua în seamă
De n'aş putea să tac Şi teamă mai aveam
Dormind pe lângă beci

Cao să uite'n veci

Să-mi facă loc de pat

Cu fân adus din şură

Şi o să stau la iarnă

Pe glod în batatura,

Ştiam că maidegrabă, Îi dau de bunăvoie
Din ce'am mai bun în mine,

Din dulcele prinos, Şi după aceea.
Gata

Încet şi fără grabă

Am să m 'aşez iar jos

„Am să îmi văd de treaba

„Am să adorm ferice Şi-am să visez frumos.
Mi-am zornăit puternic

Lanțoiul de la găt,

M-am îndreptat agale

“Spre un pripon mai zcravân,

M-am rezemat de spate Şi-am luat un pai în gură
Din snopul încă reavân.

Ce revârsa din şură

„Am aşteptat cuminte

Gândind ca pentru mine,

Că pentru prima dată

„Am s'o încurajez, Îi dau sâ-i fie bine,
Să soarbă cât o potteşte

Să-şi umple stomâcelul Şi să mă pomenească
Când, poate 'n altă seară

Mânată iar de poftă

Va trece pe la mine

Ca sto indestulez

Cum bine vă gândii

Mi-am zis cu nțelepciune

Că n-am să-i dau chiar totul,

Căci nu va şti să bea

ar după'o oră două

Dacă ar mai voi

Ar cam veni degeaba.

Că nici chiar Prea Înaltul

N-ar cere de acolo

De unde ştie bine

Că n-ar putea găsi.

Oricum avea fi să fle,

Era doar început:

ar de-mi prindea şi gustul,

N-aveam de un'să ştiu

Cât va putea să bea ŞI nici de n seara aceea
Dacă va fi să-i placă

Veni-va mai târziu.

În rest, ce să vă spun?

întâi,

A fost puțin nehotarătă

Dar şi-a învins uşor din teama.

Şi-a dat cu limba peste buze,

M-a curăţă încet pe burtă

De resturile moarte de la frunze,

Apoi, în sprijin de al meu picior

Mia pus pe pulpa un obrăjor Şi ncet precum ştii că e cazul
Caznindu-se puțin

'S-a'mpins cu trupul înainte ŞI a lipit de mine şi grumazul
Mi-a aşezat uşor şi delicat

O mânâ ntre picioare.

Cu degete fierbinţi

M-a mângăiat încet,

A respirat adânc Şi cum şedea pe ciuci
Cu mână încă slobodă

A însemnat trei cruci

S-a apucat să strângă

De m-au trecut ftori

Simţeam că-mi este bine Şi seva-mi dă năvală
Privit-am câtre dânsa

Să vad de-i pregătită

Şi fâr'să mai aştept

Am dat drumul să curgă

Prelung şi abundent

Stropind'o şi pe buze Şi mai apoi pe piept
Ohhhi... Vai

Mi-era prea bine!

leşise primul val.

Ana'nvăţa să mulgăt

Şi bea cu încântare

Lichidul ab şi cald.

Şi-a lins cu grijă stropii

Ce i-au rămas pe buză

Şi-a strâns iar cu putere

Să iasă al doilea val.

Mi-am spus că merge treaba Şi se descurcă fata.
Şi n linişte şi pace

Am mai băgat în gură

Un fir de prelung de iarbă

Din fânul pentru cal.

A continuat să bea

Cu ochii larg deschişi

De dânsa mi-era mila

Şi nu-i vedem vre-un rost.

Ştiam cân mânăstire

Se ține iarăşi post.

La cina din trapeză

Mâncare: a fost puțină

Şi mai presus de toate,

A fost gătită prost.

Purtând în cuget vină

Atunci în prag de noapte

Plecând câtre privată

Sărimană noastră fată

Firavă şi Mămânda

Cu pasul tremurat

Umilă şi plăpânda

n grajd s-a strecurat.

A fost păcatul nostru

Caci a mâncat de dulce,

Dar zău că n'are vină

C-aşai cu tinerețea

Când eşti ținută n post

Când hrana e puţină

Şi e gătită prosti. "

Aşa grăia Joana

Spre celelalte vaci

Spunându-le'ntr-o doară

Cum într-o joi din vară

n faptul unei seri

Ana'a'nvăţat s'o mulgă

După'ale ei puteri.

Erau trei sau patru vaci Şi pogorau agale.
Sporovâiau pe şleau, Ținând drumul spre vale.
Priveau arar în urmă

Uitându-se cum Ana

Cu o nuia în mână

Avea ariiă ce turmă