Omul si fericirea
sper sa intelegeti ce am vrut sa spun...
Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele
motive. insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi... singura stea
singura planeta, singurul soare care conteaza! ... Privim Universul cu o ciudata
neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte
realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, trăiesc.
Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce
nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne
apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu ie vedem devin vizibile iar lucrurilor pe
care suntem obisnuiti sa le avem începem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne
spune ca omul este un sistem dinamic în care o infinitate de lucruri pe care le avem
face schimb de materie si spirit cu o înfintate de lucruri pe care nu le avem. Atat
timp cat va exista un echilibru în acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o
inta heotica ce va tinde sa-si asume rolui cunoasterii si va claca in fata noilor
nfinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi
fericit ci pentru a oscila între nebunia descoperiri si plictisela de armonie. Fericirea
aste doar momeala ca-l va tine în cursa pana la sfarsit.