Fantezii Erotice

"Tortura" cu bătele de basebal! introduse în păsarici continuase până pe la orele
două şi jumătate noaptea. După ce schingiuise, de-a dreptul, vaginul Denisei, cu
băta, scoțând-o apoi şi aşezându-se pe stomacu fetei, pentru a continua supliciul
cu fovituri de palme peste chipul ei gingaş sluţit de plâns (rimelul negru i se
prelinsese pe obraji în şiroaie. scurte de lacrimi) şi de grimasele contorsionate ale
durerii, Canavie o lăsase pe nattâroaga de Denisa să-şi plângă chinurile oropsite,
şi trecuse ia cealaltă fată. Raluca primise acelaşi inceput de tortură ca şi surioara
ei mai mică, cu cealaltă bâtă de basebali (oricât de bolnav mintal ar îi fost Doru,
respecta igiena), introducândui-o în vagin, lasând-o acolo preț de zece minute,
apoi regulând-o cu bâta cât mai adânc, cât mai brutal şi cât mai frenetic. Puternice
penetrări ale pasâricii Ralucăi î scoaseră fetei puternice gemete şi scurte țipete de
agonie în acomodarea cu mărimea bătei. E xcitându-se şi simjind că se apropie de
orgasm, în ciuda supliciului şi durerii ce o simțea în interior, Raluca prinse a geme
şi a zbiera şi mai tare. Frânturi din vocea ei sugrumată de găfăituri de durere se
putură auzi atât de tare, fără a mai putea fi reținute de gătiejui fetei, încât Canavie
ii dadu seama că tata va atinge din secundă în secunda orgasmul. Dar satisfacția
ei nu se număra printre scopurile violatorului, aşa că, ia vederea comportamentului
pre-orgasrmic al fetei, îi scoase bâta din păsârică, încetând penetrările exact cu
puțin înainte ca Raluca să fi atins punctul de plăcere, lAsând-o pe fată gemând şi
găfâind a frustrare, făcând sforțări uriaşe pentru a nu izbucni în lipete de genu te
rog, termină-măăăăăt Te implooort Vreau să mă fu! Vreau să juissseeezzz! Te
rog, adu-magzaaa...! * După ce puse băta deoparte, bărbatul urcă peste fată,
aşezându-i-se mai jos de sâni, apoi, apucândui fața în mâini, o forță să se uite la
ei io întrebă:

- Eeei, târiă... Văd că tu ajunsăşi să iubeşti violul... Ce curvă ordinara! Nu
contează cine o regulează, nu contează cu ce e regulată, atâta timp cât ii este
umplută gaura... Futai să fie... Aşa e, Raluca?

Raluca prinse a plânge aproape în hohote, atât datorită umiiniei la care era
supusă, căt şi datorită faptului că în sinea ei admitea că violatorul avea dreptate.
Nu-şi putea controla corpul, ca o târfă nenorocită, voind să juiseze orgasmic
datorită fututului cu o bâtă, un par, un lemn nenorocit. Fireşte, nu râsunse
bărbatului ce îi prinsese faţa în mâini şi o strângea de obraji uitându-se fix în ochii
ei căprui, şi fireşte că întrebarea violatorului nu fusese una retorică. Neprimirea
unei replici din partea victimei însemna sfidare iar aşa ceva nu putea fi tolerat ("nu
«torelăm» o asemenea... E-o provocare... * - ştii celebra replică - "Luaţi-o! 1. Şi
intr-adevăr o luă... Eliberându-i obraji cu ambele mâini, Doru îi arse o palmă atât
de puternică peste cel drept, şi o făcu atât de iute, luând-o prin surprindere, încât
Raluca, buimăcită de durerea violului, de cuvintele violatorului şi de modul în care
era țintuită, ținută de faţă şi folosită fără voia ei pe post de 'obiect de oferit
satisfacţie”, ţipă odată brusc şi scurt la primirea lovituri, lăsându-și capul să cadă în
partea opusă acesteia, adică în stânga. Obrazuli se înroşi pe loc şi lacrimi şi mai
profunde începură a îi curge din ochii ei frumoşi.

- Spune, târiă, spune!, urlă la ea Canavie, apucându-i din nou chipul în palme şi
repetând acţiunea pamei, de data aceasta pe obrazul stâng. Fata îşi l4să capul
într-o parte, abținându-şi chiar şi scâncetul ce mai înainte îi scăpase. Nu voia să îi
ofere această mulțumire nemernicului de violator, aşa că făcu sforțări să îşi ablină
plânsul şi gemetele. Dorinţa ei de a se ambiiona să nu-i răspundă dispăru însă
imediat, întrucât Canavie se porni a o lovi neîncetat cu palmele peste ambii obraji,
unul după altul, una după alta, lăsându-i urme roşii pe chipul ei duice, înroşindu-i
pielea feţei, apoi transformând-o în vişinie, douăzeci de palme zdravene, douăzeci
şi cinci, treizeci, timp în care (Canavie) nu înceta a urla:

- Spune! Răspunde, nenorocito! Spune târto! Răspunde, curvă ordinară! Spune!
Spune sau te violez până te ucid! Spune! Raspunde târto! Răspunde!

în cele din urmă nu mai putu suporta şi, printre palmele ce îi molestau şi
distorsionau în grimase inimaginabile fața, începu a zbiera:

- Daaat Daaa, e bineee?!? Daaa, sunt o târtă care juisează pentru un violatooort
Ma fuli c-o bătă de basebal şi îmi plaaaceee! Voiam să ajung la orgaaasssmmm!
Daaa! Nu mă mai loviit

Cu vreo jumatate de oră înainte de ora trei dimineața, Canavie decise că se
distrase destul pentru o noapte, aşa că aşeză bătele de baseball sub paturi şi,
după ce le regulase cu "lemnele lustruite” până le dilatase vaginee, nelăsându-le
însă pe niciuna să atingă orgasmul, le părăsi pe cele două surori, rânindu-le cu
cruzime, şi închizând lumina, nu înainte de a le amenința: "Odihniţi-vă,
puştoaicelor... Mâine vă aşteaptă o zi grea... Nici n-aveţi idee... O să-mi satisfac
loate poftele cu voi patru zile şi patru nopti, fără încetare, frumoaselor! *. Rămase
în întuneric beznă, cele două încercară a-şi potoli lacrimile involuntare ce, pe
sistem nervos, le şiroiau pe obrajii încinşi şi înroşiți de umilință şi loviturile încasate.
Orice vorbă adresată de vreuna celeilalte ar fi fost inutil şi lipsită de sens. Simţeau
că nu mai suporiă, că ar voi să se descarce, dar în acelaşi timp nu se simțeau
confortabil, dacă se poate spune astfel, a-şi vorbi una alteia. Pe înfundate, din
intunericul camerei se auzeu ba câte un scâncet involuntar, ba câte un geamat, ba
câte un sunet specific trasului lacrimilor pe nas. Dupa vreun sfert de oră de tăcere,
Denisa rosti aproape plângând, privind, deşi nu vedea nimic în fața ochilor, înspre
Jocul unde ştia că este patul surorii ei

- Ralu... Crezi că vom scâpa?... îhhhăâaahahă.... Vom scăpa vreodată?

Câteva momente lungi nu se auzi nici un răspuns, însă după o pauză de gândire
inceţoşată şi de oprire a lacrimilor, Raluca răspunse:

- Da, surioară... îhhăâ... vom scăpa... totul va fi bine... Rezista! Rezistă... Asta
rebuie să facem... Să rezistăm şi... totul va fi bine... Ne va da drumul!

Dupa aceea nu mai îndrăzniră a îşi vorbi. Ruşinea situației şi neobişnuitul
circumstanțelor care nu le oferea vreun subiect raional abordabil de dialog, ie
obliga să tacă... Într-un târziu somnul moleşitor le cuprinse pe amândouă şi se
cufundară în dulcea amorțeală a oboselii pe care o acumulaseră (din plin) pe
durata zilei. Adormira, visând că sunt ia concertul caritabil de ia munte, că fanii le
ovaționează, că sunt adorate. Dimineața fură trezite (la ora nouă fix) într-unul
dintre cele mai cumplite moduri pe care şi e poate imagina cineva: Canavie intră
pe neauzite. în cameră şi aruncă peste amândouă, deodată, un lighean de cinci iti
plin cu apă rece din trigider.

- Aaaa! Aa-aa-aaahh-aaahhhi, urlară amândouă, cuprinse de cea mai oribilă
senzaţie, trezite din duicele somn de un şoc de o asemenea intensitate.

- Scularea, păpuşilor, că s-a sculat mătărânga mea şi are poftă să vă posede toată
ziuat, uri la ele bărbatul, în timp ce surorile, încă încercând să se dezmeticească
din starea de uluire şi şoc, dadeau ca proastele să se ridice, iar şi iar, cu toate că
acţiunile lor de smucire erau în zadar. Nu realizau ce se petrece, încercau să îşi
tragă mâinile ca să se poată ridica - ştii şi voi, starea aceea de buimăceală atunci
când te scoală cineva, brusc şi dur, din somnul profund, senzaţia aceea de
confuzie, în care, preț de câteva minute nu îţi mai aminteşti iteraimente nimic. După
vreo jumatate de minut în care fetele se zbăteau ca peştii pe uscat (ştiu că această
comparație nu e bună, dar... deh... ), ambele își amintiră ce se întâmpla de fapt,
unde erau şi ce păţiseră, dar mai ales ce urmau să pațească, şi se potoliră,
deznădăjduite, rămânând zgribuite. în paturile feaşca de ude, tremurând de frig şi
spaimă.

Canavie dadu drumul la aparatul de aer condiționat din colțul camerei, roti butonul
de încăizire la maxim şi rosti, rânjind amenințator:

- Mi de scuze, gagicilor... Cred că m-am exprimat greşit... Am spus "scularea”,
când de fapt trebuia să zic trezirea”... Da-da... Înţeleg de ce aţi fost induse în
eroare... Voi aţi crezut că trebuie să vă sculeţi din paturi... Ha-ha! Ei bine, nu... Nu
aveţi norocul ăsta încă... Nu aveţi bafta să vă sculaţi şi să vă dau drumul înca.
Dar nu vă faceți griji: aveţi să scăpaţi cu viaţă... Peste vreo trei zile... Dar până
atunci am să-mi scot pârieala pentru toate nopțile vieţii mele în care am avut
fantezii cu voi,... pentru toate zilele vieţii în care am tremurat de dorință şi excitare,
privindu-vă cum vă ondulaţi trupurile alea ale voastre de curvoştine în haine mulate
la televizor, alimentându-mi _reverile erotice cu carnala voastră bățăială de
domnişoare adolescente... Dar ce rm-a atras cel mai mult la voi este că aveţi voce
şi ureche muzicala... Amândouă aveţi un timbru vocal şi frumos şi excitant în
acelaşi timp... Ei bine, să l4săm gargara şi să trecem la lucruri serioase: căldura de
la aparatul asta de aer condiționat vă va usca în aproximativ o jumatate de ora.
Am 38 mă întorc să vă aduc ceva de-ale gurii... Mă refer la mâncare, că trebuie să
vă hrăni... Pe urmă, o să vedeţi toată ziua de-ale gurii - pula... Literalmente... O să
înghiţiți astăzi la spermă de-o să vă săturaţi! Credeţi-măt Şi nici puţină tortură n-ar
strica.

Canavie se întoarse peste o jumatate de oră în camera fetelor şi, de îndată ce
deschise uşa, o căldură extraordinar de puternică îl izbi în față şi îl cuprinse.
Aparatul de aer condiionat transformase camera într-o saună, erau în jur de
patruzeci de grade şi aerul era aproape irespirabil. Aproape leşinate, cele două
fete abia mai respirau în paturile or, găfăind cu gurile deschise şi încercând să nu
se lase pradă asfixierii. De îndata ce îl vâzură pe bărbat intrând, cu ultimele puteri
incercară a îşi ridica într-un efort inutil căpşoarele şi a îl ruga să e salveze, să
închidă sursa de căldură infernală şi să nu ie lase să moară. Canavie reglă
aparatul de aer condiionat la douazeci şi unu de grade şi, treptat, căldură prinse a
se duce, temperatura devenind una propice unei camere norinale (observa ironia
- asta numai cameră normală nu era... Era camera de tortură a apetisantelor fete
de la Bambi). Bărbatul rămase secunde bune în picioare. în faţa paturilor celor
două, admirândurle, desfatându-şi ochii cu trupurile lor fragede şi atât de
seducatoare. Amândouă se uscaseră şi pielea lor recapătase culoarea
fermecătoare specifică fiecăreia, lacrimile de pe chipurile lor lAsaseră doar subtile
urme de rimel pe obraji (foarte excitant) iar sperma de pe pieptul şi fața Ralucăi se
spalase aproape în totalitate datorită apei turnate de Canavie şi a transpiraţiei
(acum uscate) ce se scursese pe pielea fetei datorită căldurii şi zbuciumului
Deodată își aduse aminte de ceva şi se îndreptă spre uşă, din afara căreia ridică
două tăvițe pe care erau amenajate nişte banane, nişte albuşuri de ouă fierte,
câteva cireşe şi câte două pahare de plastic cu iaurt. Bărbatul merse tacticos şi
ocoli paturile, aşezând tavile pe noplierele de lângă fiecare dintre acestea, apoi,
revenind în faţa paturilor (în raza de vedere a fetelor imobiizate), le privi cum
stateau, cu ochii pe jumătate închişi, cu capetele puțin căzute într-o parte şi cu
trupurile crăcite ca vai de ele, obosite de trauma prin care treceau şi de bațiocura ia
care erau supuse. Vazând că nu au de gând să spună nimic, bărbatul le vorbi,
zefiernitor:

- Ei bine, masa-i gata! Cine vrea să mânânce să ridice mâna!

Raluca ridică privirea înspre el, realizând evident că îşi bate joc şi, voind să spună
ceva, deschise gura, numai pentru a se râzgândi imediat, dându-și seama că nu
mai are rost. Denisa era prea afectată de înjosirea la care fusese supusă pentru a
mai încerca să se mişte.

- Bine, păpugicilor, observ că sunteţi cam epuizate, aşa că trebuie să vă recăpătaţi
forțele... Ce spuneţi? Sa vă hranesc eu? Ei, acum... Nu ştiu ce să zic! Bine, dacă
insistaţi... - continuă să joace teatru baţiocoritor Canavie, vorbind de unul singur,
dar adresându-se puştoaicelor.

Bărbatul se apropie de patul Denisei şi se aşeză pe marginea acestuia, lângă fată.
Aceasta deschise ochi ia simţirea mişcării patului şi îi ridică puţin căpşorul pe care
până atunci îlținuse căzut puţin într-o parte. Chipul mezinei era absolut copleşitor:
şiroaie scurte de lacrimi se scurseseră pe obraji rumeni ai fetei în linii negre foarte
senzuale, în contrast cu pielea ei ab-rozalie, ochii ei negri conturaţi cu aceeaşi
culoare a smoalei păreau acum adăposturi zgăite ale disperării şi ferestre cândva
fericite ale unui suflet diirambic decavat iar gura ei, rămasă parcă într-o grimasă ce
reunea deznădejdea, spaima şi dezgustul, expunea trâdatoare buzele atât de
voluptos conturate şi atât de apetisante, buze ce purtau cu ele amintirea silei de a fi
despărțite pentu ca gura să fie victima violului şi stomacul, containărul de
depozitare a spermei. Fata nu spuse nimic, doar îl privi cu ochii pe jumătate
deschişi pe violator şi aşteptă ce avea să urmeze.

- Ji e foame, feliţo? Nu-i aşa câți e foame? întrebă omul, mângâind blând cu
paima obrazul stâng al fetei.

Denisa întoarse capul în cealaltă parte, lasându să cadă pe pernă spre umar.
Atunci Canavie îi apucă cu palma obrajii şi îi întoarse forțat capul înspre el,
forțând-o să stea astiei, pentru a reintreba:

- Nu-i aşa că îţi este foame, Denisa? Hai, fii fată de treabă şi hrâneşte-te.

Voind să întoarcă din nou capul, fata făcu o sforiare de a scapa din mâna
agresorului, însă realiza imediat că este zadarnic, aşa că renunță, încercând să
vorbească:

- N-nu vreau să... mănânc.

Bărbatul iuase deja o mână de cireşe şi se pregătea să-i le bage fetei în gură cu
forța. în cazul unui eventual refuz încăpațânat, însă se opri imediat la auzul vorbelor
fetei, eliberându-i faţa din strânsoarea mâinii, punând cireşele la loc şi rostind:

- Haide, nu te prosti! De ce să nu mânânci, păpuşică? la de la mine câteva tructe,
un ou fiert şi un iaurt, că ţi promit că sunt delicoase.

- Dar... dar... de ce nu ne eliberezi? Te. te implor... Ne mai... forțezi mult?
Spune-mi, te rog, te implooor... Spune-mi de ce ne faci asta... rosti incet, aproape
plângator, Denisa, find întreruptă de Canawie.

- Țizam spus de ce... V-am spus la amândouă motivul pentru care vă violez.
Haideţi să fim serioşi aici, nenicule.

- Ştiu - continuă Denisa pe acelaşi ton, nădăjduind în sinea ei că va stârni milă, că
va îndupleca suftetui acestui om (der, între noi fie vorba, siropoşenile nu erau
tocmai viciul care îl dadea gata pe Canavie) - ştiu că ai spus... că ne-ai plăcut când
ne vedeai în mass media... Ai fost un fan... Dar de ce ne faci asta? De ce ai voit să
ne supui la asta? Nu puteai încerca altel..? Te implor... Nu te-ai gând să încerci
altel...?

- 0ooo! Pentru Dumnezeu! Tu mă crezi prost rău sau eşti găgâuță, fato? Nu mai
eşti o puştoaică pentu a nu reuşi să înțelegi pe deplin cum funcţionează
societatea. Ştii bine că n-aş fi avut nicio şansă... Ce şansă infinitezimală aş fi putut
cu să am cu tine, prințesuco?, rosti apăsat bărbatul, privind-o în ochii ei mari şi
imploratori, fără a ridica însă tonul vocii. Denisa continuă rugător, cu scopul de a
face pledoaria căt mai convingator de înduioşâtoare:

- De ce spui asta... Ai fi avut.. Crede-mă... Ai fi avut... Ai, încă mai ai! Da-ne
drumul, efiberează-ne acum şi îi promit din sufet, ţi jur... îi jur pe tot ce am eu mai
scump pe lume... că n-o să te reclamăm şi o să... o să.

Fata se opri un moment, nemaigăsindu-şi cwvintele. Mintea ei conştientiza ca de
ceea ce spune acum, de cât de grăitoare era cuvântarea ei putea depinde
bunăoară eliberarea lor, iar acest lucru contribuia ia starea supremă de stres şi
anxietate mintală, încețoşându-i gândirea. Barbatul parea să nu se grăbească,
rămânând în aceeaşi poziţie pe marginea patului ei, privindu-i chipul de păpuşică
zbuciumată, fâr& a scoate vreun cuvânt. Denisa realiză că trebuie să apeleze la
absurd, să abereze jucruri pe care el voia să le auda:

- Ascultă-mă, te rog... D-doru... Cum ai spus că te cheamă? Doru, nu...? Te rog.
Crede-ma... Ai fi avut toate şansele din... din lume... să... să mă cucereşti pe
mine... sau pe sora mea... Dacă ai fi încercat să ne inviji în oraş... sau... sau... (fata
aproape izbucni în lacrimi, la înțelegerea faptului că nu mai are cuvinte suficiente
pentru a-şi exprima stările şi gândurile ce îi năvăleau în suflet, tumultoase; realiză
că mai era doar un singur lucru suficient de concentrat pentru a ie concluziona pe
loate) Doru, dacă ne dai drumu... acum... îi promit că o să iţi acord o şansă de a
deveni... prietenul meu

Canavie ridică brusc sprâncenele intr-o expresie de suprindere totală iar gura i se
întinse într-un zâmbet şiret. Nespunând nimic referitor la propunerea fetei, juă o
bucată de ou fiert de pe tăviță şii-o duse acesteia ia gură, atingânduri buzele în
semn de indemn să mănânce. Crezând că asta va contribui a calmarea bărbatului
şi, implicit, la limpezirea gândurilor lui cu privire la eliberare, tata cooperă şi, cu
scopul de a-i tace pe plac bărbatului pentru ca acesta să vadă că este supusă,
mânca tot ceea ce acesta îi oferi, pe rând: albuş de ou, o banană, căteva cireşe şi
un pahar întreg de iaurt. Adevarul este că îi era într-adevar foame şi nu i-ar fi
convenit să facă prea multă vreme mofturi şi să se încăpațăneze. Niciunul dintre ei
nu mai spuse vreun cuvânt până ce fata nu termină de mâncat, moment în care,
deodată bărbatul se ridică de pe pat şi se indrept către patul surorii blonde.
Aceasta înțelese că cei mai convenabil pentru ea ar îi să nu îl enerveze pe acest
om care le putea face atâta rău şi acceptă, cu ochii semiînchişi, a mânca cireşele,
banana, albuşul de ou şi iaurtul pe care Canavie ile baga pe rând în gură, fără a
mai scoate vreo vorbă. De altfel, aşa cum amândouă își dădeau seama, orice
cuvinte ar fi fost de prisos căci, după cum văzuse şi Denisa, nu era chipaîl
convinge pe violator să le efibereze înainte de termenul stabiit de acesta. În plus,
nici vorbe nu erau suficiente pentru a spori gradul de maleabitate al barbatului şi,
implicit, ai situației. Chiar şi mezina brunetă realiză absurditatea spuselor sale şi
faptul că nicio fiinţă întreagă ia minte nu ar fi crezut aşa ceva: victima să accepte a
i da o şansă violatorului să devina îi devina iubit. De îndată ce termină a o hrâni pe
Raluca, Canavie se ridică de pe marginea patului acesteia şi strânse cele două tâvi
pe care se aflau resturi de mâncare, ducându-le apoi afară din cameră. Într-un
minut reveni şi, aşezându-se în fața ambelor paturi pentru ca amândouă fetele să îl
vadă la fel de bine, li se adresă celor două "păpuşele” neajutorate:

- Gata, gagicilor, v-am şi dat de mâncare... Acurm, că sunteţi sătule, o să vă las
vreo jumatate de oră să "vă faceţi siesta”, cum se spune, apoi.. e timpul să mă
distrez cu voi toată ziua! Deci, o jumatate de oră, cât digerați, o să plec să vă las în
pace.

Zicând acestea, bărbatul se îndrepta spre uşă, însă se opri cu numai un pas
inainte de a ieşi din încapere, întorcându-se înspre patul Denisei şi apropiindu-se
de acesta.

- Dacă stau mai bine să mă gândesc, frumusețea asta de Denisa trebuie
pedepsită pentru că a vrut să mă facă să cred minciunile ei gogonate.

Auzind aceasta, Denisa, care închisese din nou ochii atunci când omul ie spusese
că le oferă o jumătate de oră de răgaz, tresâri speriată şi încercă s4-şi ridice capul
de pe pernă pentru a vedea ce are de gând violatorul. Atunci când văzu că
bărbatul îşi scoate pistolul din port-arma pe care o avea ataşată de cureaua
pantalonilor şi că se urcă în pat, aşezându-se peste ea, câlare pe abdomenul ei
(fară a se lăsa însă cu greutate ca nu cumva să o suloce), Denisa voi să încerce a
1 convinge să o lase În pace şi să nu îi facă ceea ce plănuise el a îi face, vorbind
din ce în ce mai rapid şi mai disperat, pe măsură ce vedea că ale ei cuvinte nu îl
opresc pe Canavie:

- Nu, iasă-mă... Te rog... Te rog, lasă-mă... Te rog, las&-mă, Dorul Te implor,
nu-mi face... nu-mi face râu... Nu am vrut să te supăr...lartă-mă... Ți-am spus
adevărul... Te-am rugat doar să ne dai drumul şi... Dacă ne dai drumul îi jur că o
să accept să fi prietenul meu... Dă-ne drumul... Te rog, nu-mi face rău... (acum
Canavie pusese țeava pistolului la tâmpla fetei şi avea degetul aşezat pe trâgaci,
motiv pentru care Denisa începuse să scâncească şi să vorbească din ce în ce mai
rugător, în timp ce lacrimile de spaimă începură să îi apară la colțurile ochilor) Te
implor, nu mă răni... Te impl... implooor... Nu... Nu-mi face râu, Doru... Te rog din
inimă... Fie-ţi milă... Nu îmi face... rău... Te rhhooog.

- Să mă minţi tu pe mine în asemenea hal, frumuşico?!, întreba Canavie pe un ton
mustrător şi retoric şi cu o voce neutră, fără fluctuații voce în care nu se putea
simţi nici furie, nici blândețe.

Denisa aproape că ajunsese în pragul unui şoc nervos în care nu mai putea decât
să implore milă şi să plânga pe întundate, făcând tot posibilul pentru a îi indupleca
pe bărbatul în ale cărui mâini se afla soarta ei să nu Îi facă rău... doar atăt... să nu
o rănească... Fără a-şi mai putea reine lacrimile ce i se scurgeau pe obraji, repetă
cu o voce înceată şi rugătoare pe care plânsul şi spaima o transformaseră în vocea
unei fete neajutorate şi supuse, ce ar fi fost fericite să îi satisfacă atacatorului cele
mai nemajpomenite dorințe sexuale doar pentru a scăpa nevătamată

- Te rhhoogg... Nu te-am minţit.. Jur... Te implor... Nu-mi face râu... Nu mă.
impuşca... Nu ma râni, te rog... din suflet... Fie-ţi milă... de mine... te impihhooorr.

Canavie rămase în poziţia sa, nemiscat: călare pe pieptul Denisei, cu picioarele de
o parte şi de alta a trupului ei, cu mâna stângă pe obrazul drept al fetei şi cu mâna
dreaptă ținând pistolul la tâmpla acesteia, cu degetul pe trăgaci. Chipul său era
fotal inexpresiv acum, fiind conştient că utiizează o tactică psihologică foarte
răspândită şi, cu toate acestea, foarte puţin cunoscută: obținerea unui lucru cu
uşurinţă de ia cineva, ca recompensă, prin pretinderea unui alt lucru, mult mai
valoros, pe care persoana respectivă nu doreşte a îl da. Astiei, pe înțelesul tuturor,
pretinzând că vea s-o pedepsească pe fată pentru un simplu pretext şi
amenințând-o cu uciderea prin împușcare, e! acționa asupra psihicului acesteia cu
un impact emoțional foarte mare, impact bazat pe spaima acesteia de a fi ucisă
sau rănită şi pe conjunctura stresanta, şocantă chiar, a situaţiei. De fapt, tot ceea
ce voia acum bărbatul era un sex oral cu gura fetei şi odată ce îi va spune dorința
sa, acest lucru va scădea surprinzătoar de mult ca impact, importanță, ca
"nocivitate” (să-i spunem aşa), în mintea fetei, comparativ cu impactul amenințării
cu pistolul, de a cărui eliberare se bucura mult prea mult pentru a mai lua în seamă
acţiunea de a oferi sex oral, acţiune ce până atunci i se pâruse dezgustătoare. Cu
alte cuvinte, Denisa va fi fericită ca bărbatul să i-o tragă în gură, datorită eliberării
de spaima de a fi rânită. Sora acesteia, văzând situația Denisei şi mânată de
dorința de a o salva pe aceasta de la moare, incepu a răcni cât putea de tare la
Camvie, nemaipasându-i de consecințe:

- Las-o-n paaaceee! Nu îi face râu, pentru numele a tot ce e sfânt! Las-ooo! Nu o
omoră, te roooggg! Te implooor, omule, las-o, nui face răăăâu... Ai spus că ai 58
ne laşi o jumatate de oră, după care ne mai violezi de vreo câteva ori şi ne dai
drumul! Te roooggg! Fă cum ai spus... Nu ne ucide! Dă-ne drumul! Fă-ţi damblaua
cu noi... Fă-ţi meandrele cu trupurile noastre... F&-ţi hatârul şi violează-ne... Dar nu
ne ucideee! Lasă-ne libere când termini... După ce ai s4-ţi satisfaci poftele cu noi,
asă-ne sâ plecărm, te implooorir!

Canavie privi înspre Raluca, admirând-o aşa cum statea ea întinsă pe spate şi,
într-un acces de disperare, îşi ținea capul ridicat şi țipa cu toată forța trupului ei
gingaş. Când vazu că o priveşte şi realiză că i-a atras atenţia, Raluca încetă să mai
zbiere pentru a asculta ce are de spus violatorul. Canavie ridică pistolu ca şi când
ar fi vrut să îl îndrepte spre Raluca, apoi se răzgândi şi î plasă din nou la tâmpla
Denisei, vorbind:

- Am să vă las să vă odihniţi o jumatate de oră... Şi n-am să vă ucid... dacă sunteţi
dispuse a coopera... Veţi fi lăsate în viață şi vi se va da drumul peste doua-trei
zile... Dacă mă enervaţi în orice fel, vă impuşc în mutrițele astea frumoase ale
voastre... Bang! Bum! Deci am să plec pentru a vă isa să vă faceţi siesta... Dar
mai întâi am sâ i-o mai reg o dată scurt în gură ăşteia nâltâroage.

Şi zicând acestea, Canavie îşi desfăcu pantaloni, îşi scoase penisul şi, aşa cum
era aşezat deasupra pieptului Denisei, îşi plasă cu mâna liberă penisul erect pe
buzele fetei şi le întredeschise, împingând apoi cu putere şi vărându-şi-l pe tot
până în gătlejul acesteia, făcând-o să se inece şi să tresară, gemând instinctiv. În
ot acest timp ținea pistolul ia tâmpla fetei, cu degetul pe trăgaci. Denisa făcu ochii
mari, statu imobilă, fără a reacţiona, preț de vreo cinci secunde, după care începu
să coopereze şi prinse a îi suge cu buzele şi vârtul limbii penisul, aproape fericită
că doar atât se cerea de la ea şi mulțumită cu gândul că are să fie teafâră dacă
îndeplineşte această treabă. Tactica psihologică utiizată de Canavie funcţionase.
Raluca privi puțin înspre patul surorii ei, a cărei gură urma să înghită pe post de
desert o cantitate bunicică de sperma, apoi întoarse capul în partea cealaltă şi
închise ochii strâns. Nu putea suporta a privi chinul surioarei sale, vedeta demnă şi
adorată de o mulime de fani transformată acum într-un obiect de umiire. Canavie
se puse să i-o tragă serios ia muie Denisei, începând acum - după ce vreun minut
se jucase doar cu penisul prin gura ei frecându-! de limbă şi de cerul gurii acesteia -
să ii reguleze gura ca pe o păsârică, bagând şi scoțând, cu mişcări hotarăte,
membrul supraerect, în adâncul gătului fetei, forțând-o să îşi sincronizeze respirația
cu ritmul penetrărilor. Denisa gălgăia din când în când, rămânând fâră aer şi
inecându-se atunci când vârtul sculei violatorului îi ajungea până ia marginea
faringelui însă, încă prinsă în starea de recunoştiință pentru omul ce nu o ucisese,
ci doar o viola, încerca a îl satisface cu gura pe cât i era ei cu putință. După vreo
cinci minute de vărăt şi scos penisul din gura frumoasei fete, barbatul îşi înfipse cu
o ultimă contră scula până în adâncimea gătului acesteia şi ejaculă un jet de
spermă cieioasă direct prin esofagul ei. Fata fu iuată pe nepregatite şi aproape că
se inecă, venindu-i să vomile, însă nici nu avu timp să se gândească la aşa ceva
ntrucăt un al doilea jet porni pe gâtiejul ei, apoi, rapid, un al treilea şi un al patrulea,
unul după altul. Denisa făcu tot ce îi statu în putere pentru a le înghili pe toate, aşa
încât, atunci când Canavie termină de ejaculat şi îşi scoase penisul moale din gura
ai, fata nu mai avea în gură niciun strop de sperma. Barbatul îşi bagă penisul în
pantaloni, ridică pistolui de la tâmpla fetei, apoi se ridică şi se îndrepta spre uşă.
Fata privi înspre ei cu o privire neutră, spre deosebire de prima dată când i-o
răsese în gură. Acum În mintea ei se amesteca furia cu recunoştiința fără ca tata
să mai poată, datorită traumei, să distingă ori să fie stăpână pe proprile-i
sentimente.

- Nu vă faceţi prea comode, păpuşilor! Peste o jumatate de oră începe distracțiat,
mai spuse Canavie şi apoi ieşi pe uşă, zâmbind satisfăcut şi parcă în ciuda
sentimentelor de frică, ură şi furie ce coexistau în sufetele surorilor.

Astept cu nerabdare opiniile voastre. Va mai urma (daca va mai fi cazul sa
„rmeze)