RATACITORUL
Ratacitorului ii multumesc pentru ca, fara sa stie... fara macar sa ghiceasca, m-a insotit in acest lung travaliu... a fost ca un terapeut ce-si insoteste clientul in rezolvarea problemelor existentiale. Te iubesc ratacitorule! Asa cum spuneai, nimic nu este intamplator; )
Hti multumesc Ratacitorule, pentru ceea ce ai fost si pentru ceea ce esti, pentru ca
ai existat si pentru ca exist. Multumesc!
Abia dupa ce ai disparut spunandu-imi parca: "invata din ceea ce am reprezentat
cu pentru tine” "Misiunea mea s-a terminat”, am inceput sa caut semnificatiile
intalnirii noastre. Abia atunci am inceput sa ma intreb ce aveai asa frumos în tine.
Abia atunci am inceput sa ma intreb ce ma atragea ca un magnet spre tine. Erai un
om sanatos liber... responsabil... matur... puternic.
Imi amintesc cand mi-ai spus treguiie sunt facute pentru a fi incalcate. Te-am
intrebat daca e incakci. Si mi-ai raspuns ca da,... 'incalc orice regula care nu-mi
apartine”. Asa trebuia sa fac si eu... si asta mai demult. dar, fot de a tine am
invatat ca niciodata nu e prea tarziu”.
Mult timp am trait dupa "regulile" parintelui meu *nu îi tu insuti”, "nu exista”, "nu fi
copii" dar si "nu te maturize”, 'nu reusi”, "pastreaza distanta”. Le-am 'auzit” de
atatea ori... parintele meu mi le-a transmis prin limbajul non-verbal si
comportament atat de bine... atat de clar... incat imi era imposibil sa nu le percep.
Parintele meu a fost atat de tenace in transmiterea ior incat era imposibila
neasimilarea lor. Totusi, Dumnezeu m-a inzestrat cu inteligenta si aceasta m-a
ajutat sa ma apar de consecintele uneori fatale ale 'reguilor” impuse cu atata
inteligenta si tenacitate de parintele meu. De mult timp... de prin liceu. am inteles
ca aceste "reguli sunt problemele parintelui meu... nu-mi era asta foarte clar.
nu-mi puteam explica asta foarte bine... dar simteam ca ele nu-mi apartin si ca sunt
problemele mamei mele. Totusi fara sa vreau si pe nesimtite mi le-am asimila.
Credeam ca aceste treguli” sunt bolie parintelui meu si incercam sa le vindec.
mult mai tarziu am inteles ca nu erau boli.. erau simtomele bolibor lui. Evident
demersurie întreprinse de mine spre vindecarea parintelui meu au esuat
lamentabil. Din mai multe motive:
7. aceste 'reguli” erau simtomele de manitestare a multor boli de care suferea si
inca mai sufera parintele meu.
2. cand omul nu vrea sa se vindece nu ai ce sa-i facit! iar daca, nu cunosti foarte
bine parsivitatea patologiei psihicului uman ajungi si tu stapanit de ea. lar cand
omul bolnav mai are si o inteligenta mult superioara tie esti TERMINAT. Si ajungeti
ca mine. Mai bine ii lasi dracului sa moara ca sa poti tu, macar, sa supravietuiesti
Tu Ratacitorule erai un om sanatos, matur si liber. Si precum luna e atrasa de
soare fara a- atinge vreodata asa eram si eu de tine. De ce oare?
Erai tu insuti, autentic, nu doreai sa pari altcineva. Te-ai prezentat exact cum si
cine esti. Miai trimis O poza reala din prima si nu una culeasa de pe net. Si ca sa
ma "conving" mi-ai pus camera chiar de-a doua zi dupa ce ne-am cunoscut. Erai tu,
cei din poza. Parca mi-ai i spus; "acesta sunt eul ca sa reactionezi pozitiv la mine
nu trebuie sa fiu 'altcineva” e deajuns sa fiu eu insumi”. Erai tu insuti. Eu nu pot fi
cu insumi. Traiesc inca dupa regula * nu fi tu insuti!" "i altcineva! *. Parintele meu
avea o problema. Avea o imagine ideala a copilului si reactiona pozitiv doar atunci
cand ma incadram in aceasta imagine. Frecvent ma compara cu ali copii
Din discuţiile cu tine ti-am simtit placerea de-a trai... de-a trai indiferent cum... pur
si simplu de-a trai... esti minunat! Parca mi-ai fi spus: * TRAIESC deci EXIST!
Eu traiesc dupa regula 'nu exista! *. Mama mea a avut o problema. Nu era
pregatita sa-si asume responsebiltatea cresterii unui copii. Ea nu-si putea satisface
propriile nevoi... darmite sa mai creasca un copil... Ma batea intruna fara nici un
motiv. Si cand nu am batea ma parasuta la bunici. Stiti de ce? Pentru ca ea era si
este un copil. Niciodata nu a putut fi adult. Are 54 de ani si tot copii este. Saraca.
numai ca acum nu mai are pe cine bate... decat sa-si planga neputinta de-a fi adult
Credeti ca deliul mamei mele se opreste aici??? Va inselati! Boala boala nu-i
tocmeala.! în casa noastra nu exista loc decat pentru un copil: Maicamea! Si avea
grija s-o arate si s-o spuna ori de cate ori fratele meu mai mic plangea: "baietii nu
plang". Parca ar fi zis: * aici e loc pentru un singur copii si acesta sunt eu. Pe tine te
olerez daca te comporti ca adult” Aproape de fiecare data cand primea bataie de
a barbatusau a doua zi ma certa si era suparata pe mine ca nu i-am deschis, eu,
vezi doamne, copi! de 9 ani, usa de la apartament sa fuga din calea lui barbatusau.
Eu ma cacam pe mine de fica, ea "adultul" ce nu putea fi astepta ajutor de la
"aduitul” de 9 ani.: ))) Regula era: ?nufi copit. Acum nu stiu sa ma bucur, sa fu
spontana sa ma joc pentru ca am decis ca acestea nu mi se potrivesc. Traiesc
dupa regula *nu fi copil”. Tu Ratacitorule stiai sa te joci, sa fii degajat, spontan,
"neserios”. Parca ai fi spus: Ye potrivit pentru mine acum sa ma bucur, sa fiu
spontan, sa ma joc, sa ma prostesc asta nu ma face mai putin adult
Eiii.. dar, asa cum spuneam, patologia mintii e parsiva si curva. Cararuiele ei
ntortocheate duc unde nici prin gand nu-ti trece. Cu cati omul mai inteligent cu
atat patologia mai grava, mai parsiva, mai curva,... mai nociva pentru cei din jur. Si
asta e cel mai grav.. li cuprinde pe cei din jur... Le ia sufletul in ghiarele mizere si
nu se iasa pana nu-i distruge. Astari Dracul, oameni buni... Scapati de problemele
parintibor vostri si veti scapa de Dracul pentru totdeauna.
Urmeaza cireasa de pe tort. ))) ?nu te maturiza”. adica cum? copil nu, matur nu?
Da cum??? Va spun eu cum. Asa ca mine. Ranceda, acra, imbatranita sufleteste
si la dispozitia parintelui - copil. Cat de multe femei... renunta la a-si satisface
propriile nevoi pentru a ramane langa parinti... cat de multe femei lupta cu propriile
traii de abandon în timpul actului sexual... necunoscand poate niciodata ce
inseamna orgasmul. de ce sa se maturizeze???... ca in aceasta directie sunt
ajutate si de biserica sa nu o faca (stil voi ce vreau sa spun... nu întru în detali caci
ma scarbesc). Abandonati-va femei barbatului de langa voi... traiti placerea
abandonului. la intensitatile cele mari de care voi sunteti în stare... asumativa
trairile... nimeni si nimic nu poate sa va impiedice să faceti asta... i responsabile
pentru voi si trairile voastre... si numai atunci veli scapa de dracul. Dracul vorbeste
prin preotul care va spune ?nu avea placere” dracul sunt problemele tatalui prin
care acesta va transmite nu fii sexi” ale parintelui care-ti spune "nu te maturiza”.
Tu Ratacitorule i-ai acceptat proprile nevoi siai actionat pentru satisfacerea jor.
Parca ai fi spus: 'eu sunt direct raspunzator pentru viata mea nu pentru viata
parintilor mei. Eu am responsabiltatea de a ingriji de mine nu de parinti mei”. Eu
nu sunt asa. Eu ascult de regule: 'nu te maturiza”. Eu mi-am ratat viata,
negandu-mi proprile nevoi, pentru a îngriji de parintii mei. Cand eram pe punctul
de-a pleca Ia facultate intr-o alta localiale pentru ca asa imi doream... asta era
chemarea sufletului meu... eu... am ramas acasa. Regula 'nu te maturiza”
devenise * nu ma parasi”. Mama mea se mai si credea marma dar, nu orice fel de
mama ci una buna. Avea o problerna: si detinea valoarea in termenii unei mame
bune.
Acum urmeaza cireasa, cireselor. ))): 'pastreaza distanta”. Na ca asta-i buna! Nu
i tu insuti, nu exista, nu fi copil nu fi adult si mai pastreaza si distanta!
Asta cum vine??? Sunt complet debusolata... cum dracul mai e si asta???... hai ca
sfiz. E asa cum sunt eu. Adica: ma simt fara valoare, inutil, nedemna de-a fi
iubita... trecandu-mi prin minte idei suicidare (nu exista! ). Cand nu-mi trec idei
suicidare incerc sa fiu pe placul celorialti. La serviciu incerc sa ma incadrez în
tiparul pe care îl are seul meu despre cum ar trebui sa fie un angajat. Acasa incerc
sa intru n tiparul sotului meu despre cum trebuie sa fie o solie ideala. (nu fi tu
insuti) Sunt acra, rece, nu stiu sa ma joc, nu stiu sa ma bucur, nu stiu sa rad, nu
sti sa fiu "neserioasa” ('nu fi copi). Mi-am ratat viata renuntand la a-mi satisface
propriile nevoi... chemari ale sufletului... luptand permanent cu proprie trairi de
abandon in timpul actului sexual (nu te maturiza! )... si... colac peste pupaza (
pastreaza distanta! ). Sunt singura si hista... nu am prieteni, nu am amici. Nu
vorbesc niciodata despre propriile mele trairi emotionale, nu-ti place sa fiu atinsa
de nimeni... nu-mi plac nici atingerile sotului meu sau... a iubitului meu sau... a
prietenei mele care voia sa ma stranga de mana spunandu-tmi parca "curaj, poti
s-o faci” (e lesbi cumva? Imediat o cataloghez).... a colegului meu care nu dorea
decat sa ma bata pe umar in semn de apreciere (da ce? Se da la mine? ). Chiar
daca sunt primita cu caldura intr-o relatie nu pot scapa de suspiciune... si atata o
testez... pana ce... inevitabil, o distrug! si a final imi spun: "stiam eu! ” ce usor se
schimba * pastreaza distanta" in "nu avea incredere”. Mama mea avea inca o
problema avea mari înhibiti in a-l atinge pe taicameu în a-si exprima propriile trairi
emotionale... si ma respingea de fiecare data cand imi doream sa o ating, sa o
imbraisez, sa o pup (ai grija ca-mi sitonezi rochia, imi stici coafura, imi stergi
machiajul). Intr-un tarziu am decis ca incercarile de-a cauta apropierea nu merita
riscul respingerii. Mama avea o problema: coafura, rochia, machiajul erau mai
importante pentru ea decat nevoia de afectiune si exprimare emotionala a copilului
ei. (a mea)... problema ei.. ea nu putea sa-si exprime afectiunea... nu-si putea
exprima ermotile.. nici nu avea ce sa exprime... nu se iubea decat pe sine... si nici
macar pe sine... caci nu se cunostea si nu se accepta. Nu poli iubi un obiect pe
care nui cunosti, nu sti nici macar cum arata. Tu Ratacitorule erai atat de
deschis... ii exprimai asa frumos emotie... increzator în line, în mine, in ceilalti
parca ai fi spus: "placerea apropierii fizice si emotionale, caldura umana o primesti
atunci cand ai incredere in buna credinta a celuilalt” eu as mai completa spunand:
"caldura umana o primesti cand devii constient ca ai nevoie de ea si cand devii
constient ca ai nevoie sa o manifest”.
Eu am decis... ii trimit mamei mele reguli inapoi. eu nu am nevoie de ele... si
daca nu le vrea, am sale incalc, cai, nu-mi apartin... sunt ale mamei mele nu ale
mele.
Totusi, li multmesc mamei mele caci m-a ajutat sa inteleg mai bine meandrele
minți umane... durerile si "jocurile adulte”... si pana la urma... de ce nu? li
multumesc pentru ca este, pentru ca a fost, pentru ca va fi asa cum este.)
Imi multumesc si mie pentru dorinta si curiozitatea de a-mi întelege viata,
existenta... de-a ma intelege si cunoaste mai bine... îmi multumesc mie pentru
oleranta pe care o am fata de mine... imi mulumesc mie pentru ca-mi sunt draga
asa cum sunt... pentru ca ma iubesc pentru ca traiesc deci exist... pentru ca stiu sa
ma bucur, sa rad, sa fiu 'neserioasa”... imi multumesc mie pentru ca sunt cea mai
importanta persoana pentru mine... imi multumesc mie pentru ca am incredere în
mine.... imi multumesc mie pentru ca am scris aceasta fantezie... imi multumesc
mie pentru ca stiu spune: TE IUBESC MARIA!
Ratacitorului îi multumesc pentru ca, fara sa stie... fara macar sa ghiceasca, m-a
insotit in acest lung travaliu... a fost ca un terapeut ce-si insoteste clientul in
rezolvarea problemelor existentiale. Te iubesc ratacitorule! Asa cum spuneai
"nimic nu este intamplator“: ) Nu am trait chiar degeaba.: imprejurarile ma-u fortat
sa ma autodepasesc.: ) ma iubesc... si ma felicit pentru asta.
Hi multumesc si tie pantru ca mi-ai cițit fantezia luheste-te multi