aberatii in nefiinta
doar ganduri
cu cine pot sa trec in lumea noua?
cu cine?
pot sa va spun ca piramida vietii este mai presus ca freamatul noptii? pot!? nu, nu
pot.
bun ce suntem noi? ce legaminte macabre ne leaga de eternul ziei de ieri. nu stiu
dau lacrimi reci din ochi de hiena, ce imi aluneca reci pa sira spinarii ia schimb cu
sageti de foc ascunse in infinitul mizerabil din noi. nu pot sa chem tunetul; da... nu
poi sa-l strig schije de marmura ascunse in nefiinta noastra ratacesc alaturi de
cometa dragostei nemuritoare.
prosti... haha cert este ca nu prin transcedent ajungem la popasul dintre muntii
fara de nume care se inalta semet langa inima ta. deasemenea cert este ca raurile
ce se scurg din dulceata fragilor nu izvoresc din transcedental ci dintr-o simpla
contopire.
daca toate acestea sunt adevarate, atunci de ce nu putem sa urcam pe versantul
prafuit? de ce nu putem zbura prin solul plin de pietre(exact ca în viziunea
u/stanescuj?
de ce? vreti sa stiti?
pentru ca vedem doar tangibilul, pentru ca un zbor in gradina vietii este mai
important decat o plimbare, cu papamobiul, prin materia cenusie(datatoare de
experiente transcedentale) prin urmare eu Si alte pronume personale nu suntem
2iiceva dacat niste aberatii în nefiinta