Fantezii Erotice

Cu toţii vedem doar ce vrem sa vedem. Deseori cotidianul, uneori şocantul, rareori
adevârul. Adevarul este greu de înțeles şi greu de accepiat, este ceea ce ne
deosebeşte, dar şi ceea ce ne aseamina

Şi nu e greu de găsit. Am înțeles asta de ceva timp, adevarul nu se ascunde de
noi, nu trebuie sa fim clarvăzători sa-] dibuim. Este aici, este pretutindeni, la vedere.
Adevarul este că suntem cu toții slabi, şi impertecţi.

Asta e, aşa suntem.

Dar nu credem asta! Ne complacem în minciună când în realitate de construim
ziduri în jurul nostru să nu se zârească realitatea de care suntem conştienţi dar de
care ne e frica.

Nee frica!

Ne adunam mai mulți la un loc, ne spunem cuvinte de lauda, ne creăm idoli, ne
privim cu admiraţie şi ne minţim cu placere.

Nee frica!

Acelaşi adevăr nouă ne spunem că putem fi mai buni, mai puternici, mai curajoşi şi
deasupra oricui de pe planeta asta. Putem imblânzi fiarele, putem învinge stihiile,
putem cuceri lumea. Depinde doar de noi

dar multi aleg minciuna.

Unii vad dincolo de ea, dar nu pot spune nimic. Asta e jocul majoritați, vrei să te
joci, repectă regulile. Dar asta nu înseamna că nu poți să profi de ceea ce şti, de
adevar... Nu?

E chiamă Andrei Stamate şi este director general la BRD investiţi. Un barbat la
care se ajunge cu greu şi se pleacă cu mâna goala.

Viciul lui? E zgărcit * zice lumea. li e teama " zic eu.

Î e teamă de decizile lui şi mai ales îi e teamă de eşec. Un eşec l-ar costa enorm.
l-ar costa biroul lui frumos ornamentat de stiişti cu experiență în a lua bani
degeaba, l-ar costa fotoliul lui de şase sute de kilograme din esență tare tapiţat cu
piele încrustată în relief, I-ar costa secretarele lui alese pe sprânceana, maşinile de
firmă şi cel mai tare l-ar costa banii
Aşa că nu riscă. Nu riscă nimic. Oarecum este omul perfect în postul pertect. Aici
ne asemânăm.

Eu am ajuns uşor la el. Un telefon, o dată, o oră şi gata. Avantajul reputației
mele... de curvă.

Să ma bucur?

Trecând peste aşteptările lui, şi ajungând la aşteptarile mele... Marile mele
aşteptări. Trebuie să fim serioşi, la un astiel de on nu te duci degeaba, nu? Vrei
ceva, iar acel ceva este banul.

Bani... multi bani... foarte mult bani, atât de mul bani că dacă nu am îi nebuni am
i complet idioţi să credem că o sa-i luăm de la el. Omul asta nu ne va da bani, e
clar, nu va da atăţia bani în veci.

Şefii mei au speranțe. Eu însă ştiu adevărul, dar el nu ştie. EI crede că e * correct”
şi că îşi face meseria, dar în realitate doar ascunde adevarul. Omului sta îi e fiica.
ar frica lui este ține banii la păstrare.

Donic * seniorul peste al cărui cuvânt nu trebuie să trec niciodata * mi-a facut "
instructajul”

” Fa-l de minţi şi ;-ai banii! Ştiu că poţi. Dacă cineva poate, tu eşti aia. *

Mda, ar trebui să mă simt flatată sau revoltată? Mândră în nici un caz. Sunt doar o
unealtă... dar ce unealtă sunt!

Să fiu sincer vreau mai mult de la domnul BRDI.

„Am coborât din maşină cu încredere, am intrat în sediul băncii cu încredere, am
înnotat printre oameni şi coridoare cu dezinvoltură şi m-am înmuiat brusc când am
ajuns.

- Domnul Director Stamate nu este la birou. Doriţi sa-i lăsaţi un mesaj? îmi zâmbi
secretara.

In ochiiei se citea disprețul.

n ochii mei se citea deja ura.

- Nu-i nevoie. Am să revin altădată.

Şi asta a fost. Am coborăt scările, am traversat coridoarele şi am ieşit mai repede
decăt mi-aş fi dorit. M-am urcat în maşină şi am plecat.

Noroc că Bucureştiul e mare. Aşa că am hoinârit prin el până am rămas fâră
benzina. Aşa că am tras la o benzinărie, înfiptă într-un fe! de deal la o margine de
cartier.

Sunt supărată? Nu chiar. Sunt nervoasă? Nu chiar.

La dracul Sunt... frustrata
Am tras oglinda spre mine. Am pus botu' pe labe şi am privit. Din oglindă ma
privea ea ” Dana "curva. Drăguță, minionă, plină de figuri în cap îmi zâmbea trist
ca o muistă de firmă părăsită de şefi. Bunâciunea” era supărată. Şeful ce! mare o
trimisese la produs şi ea nu făcuse nimic.

Of, ce patetic sună... la ce dracu îmi bat eu capul aici? De ce mama dracu! mă bag
n chestii dinastea... doar nu s-o fi aşteptat sa-i sug pula!

Curva din oglindă îmi zâmbeşte distant. Şi ea ştie.

Asta e ţi-ai pus căcat în farfurie... poftă bună.

„Am închis ochii, am rezermat capul de scaun şi am adormit
- Domnişoară... domnişoară
Privirea bărbatului nu se putea desprinde de la sutienul meu.

- ... domnişoară, v-a venit rândul... nu băgaţi nişte benzina?

Pam zămbit şi mi-am tras țățele în sus.

-... Vă bag eu. 444... benzină... Doar să-mi zii... ziceţi... de care şi câtă
„Am deschis gura încet privindu-! sfioasă, şi am rostit atât de Iasciv încât ziceai ca
sunt a telefoane erotice.

- Premium, ful
Bărbatul s-a precipitat spre pompa şi a început să... pompeze. O făcea cu atâta
dăruire încat merita un premiu. lar eu i -am dat cand s-a Întors cu bonul.

- Ddoua milioane juma”... face.

Mi-am băgat mâna Între țăţe şi am scos bani, frecândui încet de piept. I-am întins
şi am zâmbit recunoscătoare. Apoi am pornit lent si am ieşit din benzinărie.

Gata... m-am curvăsărit destul pentru luna asta! Acum i] desființezi
- ... domnişoara Dana Anghel de Ja Trans-Terr Cluj. A venit si mai devreme.
Secretara se arătă mândră de ea când ma invită cu fast în biroul faraonului. M-am
intors spre ea dupa ce am intrat şi i-am zis încet.

- Marşi
A rămas blocată
- Moni, închide dragă uşa... şi fă-ne te rog două cafele. O împinse cu vorba afară
domnul Stamate.

S-a deblocat şi a ieşit ca o stafie.

- Stamate Andrei, imi zâmbi el întinzându-şi mâna. Puteţi sa-mi ziceţi Andrei.

- Dana Anghel. l-am raspuns rece.

Şi-a retras mâna după un timp.

M-am aşezat pe fotoliul din faţa lui. M-am aplecat peste birou şi am apasat pe
ntercom.

- Moni! Fă doar o cafea. Domnul Stamate nu bea nimic deocamdata!

Apoi l-am privit în ochi. Era şocat.

- Cum îţi permiţi?

Nu, nu vorbea el... vorbeam eu.

- aaa... despre ce este vorba?

- Cum iţi permiţi să mă laşi să aştept? Am repetat. Aşa mă tratezi tu pe MINE?

A Iăsato clipă ochii în jos, apoi i-a ridicat.

-A fosto şedin.

Am batut cu pumnul în masă. A tresârit
- Vei fi pedepsiti

Transpira vizibil.

- Dar eu sunt bună cu tine. Şi am să te las pe tine să-i alegi pedeapsa.

M-am uitat în ochii lui. Era pierdut.

- Aud?

Se mai şterse odata pe faţă înainte să deschidă gura. Îi tremura mâna şi batista
din ea se umpluse de sudoare.

- aaa... eu zic să
M-am ridicat brusc. S-a înfipt în scaun şi nu a respirat pana am ajuns langă el.
M-am aplecat peste el.

- Tu zici..?

Nu a îndrăznit să mi se uite în ochi
Nu a mai zis nimic.

- Eu zic să te ridici de pe scaunul asta şi sa îţi mişti curu pe alălatti
S-a ridicat evitând să-mi vadă privirea.

M-am tolânit pe fotoliul lui. Confortatil.. foarte confortabil
- Domnul Stamate... avem o mare problema. Am rosti răspicat.

Liniştea îi durea. Ochii i se înfipseră în birou şi nu zicea nimic.

- Domnule Stamate... ceea ce aţi facut astăzi este de neiertat! Comportamentul
dumneavoastră lasă mult de dorit
- Foarte muti
A încremenit.

„Am reluat pe un ton mai blând.

- Dar eu cred câ a fost doar o scăpare... că nu o să se mai repete altâdata.

A ridicat capul încet.

- Eu cred că sunteți dornic să vă răsplatii greşeala.

Aproape mă privi în ochi.

M-am aplecat peste birou. M-am apropriat de e! şi i-am spus în şoapia.

- E ultima ta şansa.

S-a cutremurat. A început să ionească, să lupte să deschidă gura. Dar spre
uimirea mea a reuşit până să apuc să mă tol&nesc în fotoliul ui
- Da... dores.

Apoi mi-a zârit privirea.
=. dacă doriţi
ham zâmbit. Era al meu, era cuminte.

A î râu nueo virtute. Totuşi uneori este foarte necesar. Eu nu mi-aş fi dorit să mi
se întâmple vreodată aşa... sau poate.

- ridică-te. Intoarce-te cu spatele!

S-a ridicat şi s-a întors. Fremăta de aşteptare.

- Pantalonii jos te rog.

S-a descheiat instant. A tras cureaua şi a lăsat pantalonii să-i cadă jos. Apoi şi-a
dus mâinile la ceată. Am zâmbit. Asta nu-i poruncisem... Încă.

„Am să-l răsplatesc pentru asta.

Dar nu acum! Acum mai are de îndurat.

- Domnişoara Moni, mai aştept mult cafeaua aia? Am rostit sec în interfon.

Andrei a început să tremure, în timp ce de dincolo de uşă se auzea zgomotul
secretarei ce se apropria. Apoi a dat să se întoarcă atunci când a auzit bătăile în
usă
- Andrei, i-am zis pe un ton amabil, invit-o înăuntru.

S-a oprit din tremurat. A oftat adânc.

- intră.

Am privit-o în ochi. M-a priit în ochi. Apoi i-a alunecat privirea la şef-su apoi
privirea i-a rămas pironită în mochetă. Ce a văzut i-a depăşi! limitele aşa că acum
devenise ceea ce era de fapt. O frumoasă statuie fâră creier.

- Hai odată cu cafeaua aia... Pune-o aici
Statuia deveni un robot.

- Acum valea. Şi ai grijă să nu fiu deranjată!

S-a întors şi a pornit repede spre uşa
- Moni!

S-a întors. Ferindu-şi cu greu privirea de ceea ce nu trebuia să vada.

- Lasă... ieşi!

Stamate nu mai respira de mult. Înfipt în mochetă cu măinile deasupra capului şi
nădragii în vine aştepta să se termine totul... dar deabia începuse.

- Dă-ţi haina şi cămaşa jos! Încet.

Incepu' să se dezbrace în timp ce eu sorbeam cafeaua.

Nue rea... nu e rea deloc. E bună şi Moni la ceva.

- Intoarce-te.

Se intoarse încet. Împleticindu-se în nadragi şi cu privirea în jos.

Nu arăta râu. Bine făcut pentru cei treizeci şi ceva de ani cu oarece burta dar şi
oarece pectorali, cu picioare groase şi destul de musculoase, se vedea ca merge la
sală * ca multora cărora le e ruşine de corpul or.

Gimnastică pentru întreținerea egoului în stare de funcţionare " e doar părerea
mea.

Dar să revenim la Andrei
Avea pula sculata. Nu prea mare, nu prea mică, înconjurată de un mânunchi creț
de floci sârmoşi ca la mai toţi bruneții
- Domnule Stamate... aveți... pula... sculată?

Tonul meu avea ceva dintr-un fim vechi cu nazişti
A început să se înmoaie.

- Andrei! De ce ai pula sculata?!

Nu zice nimic
- Să înțeleg că nu mă respecţi?

Din nou nimic
- Mă respecţi sau nu?

Tacere.

- Dacă ma respecţi va trebui s-o dovedeşti, Andrei.

Dadu din cap. Dar pula era tot sculata.

- Andrei... e tot sculata... i-am zis pe cel mai lasciv ton cu putinţă
„Apoi am sorbit lent din cafea. Era din ce în ce mai buna.

- Andrei... tu măcar încerci?

Dadu din cap că da.

- Eu cred că tu nici nu încerci... eu cred că tu nici nu mă respecţi şicăție
indiferent dacă eu mă ridic şi plec CHIAR ACUM!

Si m-am ridicat.

M-a privit brusc în ochi
- Nu pleca... e rog nu pleca!

- De ce Andrei... nu o ai pe Moni? Nu e Moni bună cu tine?

Şi imi continuai drumul spre uşă pe lângă el.

- Nu plecat! Nul
„Am deschis furioasă uşa. Afară Moni rămase blocată la biroul ei urmărind faza.

- Nu plecalit Nu mă lasa aşal!

M-am oprit. Am privit-o pe Moni. A lăsat privirea în jos. M-am întors şi am închis
încet uşa:

- Andrei, gata... m-am întors.

Andrei incepuse să plâng.

M-am apropiat de el şi i-am şoptit
- Să şti că eu stau pentru tine... eu te respect, nu ca ceilaţi
„Apoi m-am pus din nou la birou
Cafeaua era excelenta!

- Vad câ totuşi... tu nu mă respecţi
-.. nu pot... am încercat dar nu pot.

- Dar vrei?

-Dat
- Priveşte-ma.

Ridică încet privirea şi mă privi.

„Am scos telefonul mobi! din buzunarul câmâşii şi l-am arătat.

- Mă respecţi?

S-a uitat nedumerit şi a dat din cap.

-Da.

- Atunci ai de ales... ori culci chestia aia la loc, ori îmi ceri sa-ţi fac o poză!

A rămas blocat. Încetişor pula a început să i se mai aplece.

„Am sorbit şi resul de cafea.

- Moni... mai fa-mi o cafea te rog.

Brusc pula i se sculă din nou
M-am ridicat la fel de brusc şi I-am privit în ochi. A plecat privirea.

- Deci? Nu aud nimic.
unu... doi
- Te rog... te rog sa-mi faci o poză
„Am ridicat telefonul la nivelul ochilor.

_ Domnule Stamate! Zambiti